tag:blogger.com,1999:blog-47722221947425286702024-03-06T05:54:36.381+02:00Poeme pe retinaDoru Emanuelhttp://www.blogger.com/profile/12287758529916963086noreply@blogger.comBlogger122125tag:blogger.com,1999:blog-4772222194742528670.post-65550450478084085332013-01-27T14:28:00.003+02:002013-01-27T14:28:48.482+02:00
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt;">
<span lang="RO" style="font-family: "Verdana","sans-serif"; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-weight: bold;">Joi, 31 ianuarie, 2013,<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>ora 16.30, la Cluj, Cercul Militar, sala
armelor,<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>va avea loc lansarea cărţii
"Ierburi în pârg", rodul colaborării noastre. Apare sub egida grupului
"Cititor de proză", coordonat de dl. Emanuel Pope, cel care cu foarte
<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>multă înţelegere ne-a primit în rândul
membrilor acestui site.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt;">
<span lang="RO" style="font-family: "Verdana","sans-serif"; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-weight: bold;">Va vorbi dl Alexandru Florin
Ţene, preşedintele Ligii Scriitorilor din România şi alţi invitaţi. <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt;">
<span lang="RO" style="font-family: "Verdana","sans-serif"; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-weight: bold;">Printre autori:</span></div>
<div class="Titlu" style="margin: 0cm 0cm 0pt;">
<span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: Verdana;">Diana Frumosu </span></span></div>
<div class="Titlu" style="margin: 0cm 0cm 0pt;">
<span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: Verdana;">Doru Emanuel Iconar <span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></span></div>
<div class="Titlu" style="margin: 0cm 0cm 0pt;">
<span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: Verdana;">Oana Cristina Bănuţă </span></span></div>
<div class="Titlu" style="margin: 0cm 0cm 0pt;">
<span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: Verdana;">Roxana Lisandru </span></span></div>
<div class="Titlu" style="margin: 0cm 0cm 0pt;">
<span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: Verdana;">Maria Fărâmă </span></span></div>
<div class="Titlu" style="margin: 0cm 0cm 0pt;">
<span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: Verdana;">Ema Rotaru </span></span></div>
<div class="Titlu" style="margin: 0cm 0cm 0pt;">
<span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: Verdana;">Oana Ojică </span></span></div>
<div class="Titlu" style="margin: 0cm 0cm 0pt;">
<span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: Verdana;">Ella Enescu </span></span></div>
<div class="Titlu" style="margin: 0cm 0cm 0pt;">
<span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: Verdana;">Bianca Petcu </span></span></div>
<div class="Titlu" style="margin: 0cm 0cm 0pt;">
<span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: Verdana;">Iuliana Smaranda </span></span></div>
<div class="Titlu" style="margin: 0cm 0cm 0pt;">
<span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: Verdana;">Ioana Neamţu <o:p></o:p></span></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt;">
<span lang="RO" style="font-family: "Verdana","sans-serif"; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-weight: bold;">Desene: Andreea Andrei</span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt;">
<span lang="RO" style="font-family: "Verdana","sans-serif"; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-weight: bold;">Sperăm să ne bucurăm de
prezenţa dvs. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt;">
<span lang="RO" style="font-family: "Verdana","sans-serif"; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-weight: bold;"></span> </div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt;">
<span lang="RO" style="font-family: "Verdana","sans-serif"; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-weight: bold;">Doru Emanuel<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt;">
<span lang="RO" style="font-family: "Verdana","sans-serif"; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-weight: bold;"><o:p> </o:p></span></div>
Doru Emanuelhttp://www.blogger.com/profile/12287758529916963086noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-4772222194742528670.post-24366932872123186612012-05-01T14:12:00.000+03:002012-05-01T14:12:47.721+03:00Anul nou japonez<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhE6vmILXZcMIrLtK1NRbmU5eKPY74A83nYgRKM7aOjU32jpeu60wq0-s0_fbEEV5XAxvw2Aq-GnhSSNP-uxbzSJ013wVrfLvuv_R_9jKX_sTljoBBjfgVHLpWcIq8-OL_0zrDYrSEr6jNK/s1600/ib206401.gif" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="134" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhE6vmILXZcMIrLtK1NRbmU5eKPY74A83nYgRKM7aOjU32jpeu60wq0-s0_fbEEV5XAxvw2Aq-GnhSSNP-uxbzSJ013wVrfLvuv_R_9jKX_sTljoBBjfgVHLpWcIq8-OL_0zrDYrSEr6jNK/s400/ib206401.gif" width="74" /></a></div>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> Trebuie să-mi aduc aminte unde v-am lăsat ultima oară. Era Isumi-Ohara, unde spre nenorocirea mea am ratat o sărbatoare, m-am bucurat însă de ziua împăratului. Trebuie să văd unde sunt, căci de aseară nu am mai dormit. Ştiţi ceva? Mă cazez la un han. Trag rapid un pui de somn şi mă alătur vouă în turul prin Japonia. Până atunci las câteva date despre oraşul în care m-am oprit.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> Am ţopăit destul de mult cu trenul, într-un final am poposit în micuţul şi minunatul oraş Torami. Drăguţ nume, nu-i aşa? Localitatea există doar din 1925, 15 decembrie. Oraşul în sine este minuscul, dar se bucură de o plajă vastă, fiind prima la care se opresc amatorii de surf din Tokyo. În majoritatea anului găsesc aici valuri excelente pentru acest sport, de aceea este şi cea mai căutată. Au o parcare gigantică unde pot să-şi ancoreze "rachetuţele" şi, vestea cea mai bună: nu există rechini în zonă. Destule localuri presărate ici-colo unde poţi lua masa, de la snacks stands la restaurante bune. În apropiere, câteva hoteluri, nu de cinci stele, dar surferii sunt mulţumiţi.
</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhl7Ta0KbC3tHo0UURThmWNi3zDGyhO8IeSa7ht_wscNht0ARd4N2KMnkF_VGs2hK0oFXluRuh98v4qXwJWWIR-NnOO_scLEZguTzMUWBVu_n5BpDrxYGC2i9MoojAvDKiKMtTU-8m7EGSq/s1600/TORAMI_edited-1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><img border="0" height="166" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhl7Ta0KbC3tHo0UURThmWNi3zDGyhO8IeSa7ht_wscNht0ARd4N2KMnkF_VGs2hK0oFXluRuh98v4qXwJWWIR-NnOO_scLEZguTzMUWBVu_n5BpDrxYGC2i9MoojAvDKiKMtTU-8m7EGSq/s640/TORAMI_edited-1.jpg" width="640" /></span></a></div>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> Ups! Am uitat să vă spun că sunt încă aproape de ţărm, deşi se înţelege din ce am povestit până acum. Asta e. Ori de unde l-ai privi, de pe mal sau din tren, oceanul e fascinant. Însă ca să ajungi la el, trebuie să "înoţi" printre lanurile de orez care se întind între destinaţie şi oraş. Drumul nu e lung aşa că nu vă faceţi griji.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> Sincer, la prima vedere, nu am crezut sau bănuit că mă voi simţi şi distra atât de bine. Locul pare, numai pare, o haltă între două localităţi. Totuşi am reuşit. Cum? Pe scurt, cu mutra mea deschisă, de pe care zâmbetul nu lipseşte niciodată, ce bine că mi-a dat Domnul o fire veselă, am reuşit să mă împrietenesc cu doi japonezi, un cuplu de surferi înveteraţi şi să mă bucur de şederea aici. Tot ce urmează să vă înşir am trăit împreună cu noii mei prieteni. Poftiţi deci şi dumneavoastră.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> Încep cu începutul: azi se celebrează Anul Nou japonez, "Shogatsu" sau "Oshogatsu" Literar, pentru japonezi "Oshogatsu" înseamnă lună nouă.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> Ştiţi deja, din relatările anterioare că în 1873, la cinci ani după restauraţia Meiji, Japonia a adoptat calendarul Gregorian, astfel încât întâi ianuarie a devenit oficial ziua de An Nou în Japonia modernă. Înainte de 1873, noul an se calcula după calendarul lunar chinez şi sărbătoarea cădea în prima zi de primăvară. Spre deosebire de japonezi, coreenii, vietnamezii şi chinezii încă celebrează Anul Nou primăvara.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> Considerată de majoritatea niponilor ca cea mai importantă sărbătoare, este celebrată de secole cu propriile obiceiuri. Datorită importanţei şi a pregătirilor cerute cu acest prilej, zilele premergătoare sunt destul de pline, în special ajunul, cunoscut ca şi “Ōmisoka”
Prima zi din an este socotită drept o zi norocoasă, iar credinţele tradiţionale spun că este o zi reprezentativă pentru întregul an ce tocmai porneşte. De aceea trebuie să fie eliberată de stress şi supărări, plină de veselie, într-un decor care trebuie să strălucească de curăţenie şi nici un fel de muncă să nu fie executată.
Ceva paranteze se cer aici. În cultura niponă, anii sunt priviţi ca entităţi complet separate, fiecare an fiind considerat ca un nou început. În consecinţă, fiecare îndatorire se consideră complet terminată la sfârşitul unui an şi au loc petreceri „bonenkai” - "year forgetting parties" - cu scopul declarat de a lăsa în urmă grijile şi necazurile anului ce se sfârşeşte. Petrecerile “bonenkai” sunt foarte vesele şi implică multă mâncare şi băutură. Deseori aceste petreceri se organizează împreună cu asociaţii sau colegii de muncă.
Majoritatea oamenilor de afaceri îşi opresc activitatea începând cu 1 ianuarie până în 3 ianuarie, şcolile îşi închid porţile pentru o săptămână sau două iar familiile petrec aceste zile împreună.
Este o sărbatoare asemănătoare Crăciunului la noi, un timp magic în care obiceiurile şi decoraţiile abundă.
În aceste zile, este în obicei, ca de altfel la toate marile sărbători, vizita la sanctuare, locuri considerate sfinte sau temple. Cele mai populare, ca de exemplu templul Meiji din Tokio, atrage milioane de oameni în timpul celor trei zile festive.
În mod tradiţional, în aceste zile, considerate norocoase după cum am spus mai sus, japonezii se îmbracă cu hainele cele mai bune, ca parte a bucuriei pe care le-o aduce sărbătoarea.
Decoraţii
Sărbătoarea sau iminenţa ei poate fi detectată şi de turişti. Peste tot apar, ca la noi ciupercile, " Kadomatsu".
</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUYLAUTkRdz8vt8I7wwbeQeDG_KJS29vTjNvRjqHxNdM2AYE6UhmL7LDsK4Cv6VMgEvCR5-a4eAfE8VEZYQ8pK8OhwpxOSTRyELK4RGowW_cHDx9viSC28NyvUJDcXXm3eZu4f3aybWz67/s1600/Kadomatsu.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUYLAUTkRdz8vt8I7wwbeQeDG_KJS29vTjNvRjqHxNdM2AYE6UhmL7LDsK4Cv6VMgEvCR5-a4eAfE8VEZYQ8pK8OhwpxOSTRyELK4RGowW_cHDx9viSC28NyvUJDcXXm3eZu4f3aybWz67/s200/Kadomatsu.jpg" width="116" /></span></a></div>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Kadomatsu
Decoraţie tradiţională de Anul Nou, "Kadomatsu," se plasează în faţă locuinţei, a porţii în cazul caselor, pentru a întâmpina şi ura bun venit spiritelor ancestrale sau "kami"-ului recoltei. "Kadomatsu" se rânduiesc imediat după Crăciun şi rămân până în 7 ianuarie sau 15 ianuarie în perioada Edo şi sunt considerate gazde temporare - "shintai" pentru "kami".
Modele sunt variate şi depind de regiune, dar, de obicei, sunt confecţionate din pin, bambus şi câteodată din ramuri de cais japonez ( prun japonez ) - "ume". Împreună simbolizează longevitatea, prosperitatea şi stabilitatea. Admirând aceste decoraţii, am realizat că funcţia fundamentală a ceremoniilor de Anul Nou este de a onora şi primi "toshigami" - zeii - care vor aduce o recoltă bogată pentru fermieri şi binecuvântarea strămoşilor asupra tuturor.
După 15 ianuarie, " Kadomatsu " este ars pentru a mulţumi spiritelor şi a le elibera.
Casele sunt şi ele decorate cu ornamente din ramuri de pin, bambus şi prun, nu înainte de a fi curăţate temeinic. Regula este valabilă şi pentru locuinţe particulare, dar şi pentru magazine, restaurante, etc. </span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3stD4dgP9ozxC5rhZYdMf-QfbuoltR0zR6jOTRM9beV2bNty25kquCfZ5GyEe9XWk6sGS1OnxpKeWLYdXdeKYwrW_5CiTM8sWz_vOFJ2V1lzbjMtBtW2ACMxadmwf_Sv2OStruZPKRre5/s1600/DECORATII_edited-1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><img border="0" height="310" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3stD4dgP9ozxC5rhZYdMf-QfbuoltR0zR6jOTRM9beV2bNty25kquCfZ5GyEe9XWk6sGS1OnxpKeWLYdXdeKYwrW_5CiTM8sWz_vOFJ2V1lzbjMtBtW2ACMxadmwf_Sv2OStruZPKRre5/s640/DECORATII_edited-1.jpg" width="640" /></span></a></div>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">În cameră care are rolul de a adăposti ceremonia ceaiului aranjament "tokonoma" este din bambus verde cu ramuri de salcie şi o camelie.
</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5ngzlQbKmDJ_rWZVqHSDWlffVwksduFZKUZDWM-HzBG1mjUCtdeZgw9JL_OJ9nHNBFXHA4pzlr-Coy-AmnQz2k5QCKTYFj-YfAOf3Iw9ynWknGI5d1bO4D3kXzukPOf154CajBnnH-L9y/s1600/kyoto-kichisen-o-shogatsu-ryori-tease.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><img border="0" height="133" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5ngzlQbKmDJ_rWZVqHSDWlffVwksduFZKUZDWM-HzBG1mjUCtdeZgw9JL_OJ9nHNBFXHA4pzlr-Coy-AmnQz2k5QCKTYFj-YfAOf3Iw9ynWknGI5d1bO4D3kXzukPOf154CajBnnH-L9y/s400/kyoto-kichisen-o-shogatsu-ryori-tease.jpg" width="400" /></span></a></div>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Japanese New
Preparatele sunt centrul acestei decoraţiuni: chiftele din orez şi o fâşie lungă de kelp uscat ( kelp este numele unor alge brune marine azvârlite de valuri pe țărm, care servesc ca îngrășământ pentru pământurile nisipoase, ca materie primă pentru fabricarea sodei, iodului, etc.). Firele colorate sunt din in. Homar, ierburi marine, portocale daidai, "kaki" sau persimmon, crab servit în mijlocul zăpezii proaspete, acoperit cu frunze de bambus, ardei roşu iute, “sashimi” servit într-un coş de bambus verde, ramuri de pin şi boboci de prun. Este “Oshogatsu Ryori”.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> O nouă paranteză. </span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7SwmSEj5BiC8a-4UeWGfduCSBGahXCVYohLih_m6AzvvBCjhrXUw7nVypXcITdB6zUhVbp614nYnATisS6MG0xZJNq2xk853waZRRtxnB5AkBEx4KGqsyTAjC_wfeNb8FSJj0Pr9FGuLA/s1600/persimmon+sau+KAKI.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><img border="0" height="150" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7SwmSEj5BiC8a-4UeWGfduCSBGahXCVYohLih_m6AzvvBCjhrXUw7nVypXcITdB6zUhVbp614nYnATisS6MG0xZJNq2xk853waZRRtxnB5AkBEx4KGqsyTAjC_wfeNb8FSJj0Pr9FGuLA/s200/persimmon+sau+KAKI.jpg" width="200" /></span></a></div>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Persimmon sau "kaki" are gust de pară plus dovleac. Nu-i rău, dar nici bun. Câteva detalii despre acest fruct cred că sunt necesare.
"KAKI": Era considerat în vechime un deliciu fără egal, lucru pentru care a primit numele de „hrana a zeilor”. Originile lui sunt foarte vechi. Primii se pare că l-au cultivat chinezii, apoi a fost preluat de japonezi. E un fruct de toamnă care ajunge la maturitate în septembrie - noiembrie. Când nu e copt, fructul de "kaki" nu poate fi mâncat, fiindcă are o doză foarte mare de tanin. Japonezii îl numesc „planta cu cele 7 virtuţi“ pentru că este un aliment foarte bogat în nutrienţi fundamentali: de la acţiunea antioxidantă a betacarotenului şi a vitaminei C până la acţiunea potasiului, fundamentală pentru controlul contracţiilor musculare şi a presiunii arteriale. Este foarte bogat în zaharuri şi e o importantă sursă energetică. Un fruct de dimensiuni medii conţine circa 200 de calorii.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">
<b>Ajunul</b></span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><b><br /></b></span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> În ajun de An nou, sunt servite castroane cu “toshi-koshi soba” – tăieţei de grâu negru - a se citi hrişcă, ce simbolizează, pentru ei, longevitatea. Este o supă fierbinte cu tăieţei. Reţeta nu este fixă, sunt probabil tot atâtea variante câte case în care se serveşte.
Ce am avut eu în faţă: un castron cu o supă uşoară, fierbinte, cu tăieţei bineînţeles, cu o felie de "kamaboko", pastă obţinută din diferiţi peşti cu carne albă, arăta însă ca o prăjitură elastică. Am identificat câteva frunze de spanac şi alte verdeţuri de primăvară. Supa a fost servită cu un ou proaspăt, spart deasupra înainte de a pune castronul pe masă. Supa astfel servită se numeşte "moon-watching", sigur din cauza acelui ou.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> Mai ales în casele în care încă se pregăteşte "osechi", "toshi-koshi soba" sunt serviţi în ajun. Literar, numele semnifică "year-crossing soba" - tăieţei de trecut anul. Deşi îi sunt atribuite atâtea semnificaţii, această tradiţie poate avea şi un înţeles mai degrabă pragmatic: soţia, ocupată să gătească câteva zile la rând mâncare pentru toată lumea, preferă să pregătească ceva simplu pentru consumul imediat.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> Atenţie însă! Este considerat ca aducător de nenoroc dacă lăsaţi fie şi un tăieţel în farfurie. Avertismentul este valabil şi pentru castroanele cu orez pe care gazda vi le pune în faţă. Nici un bob nu trebuie să rămână neînghiţit. Aduce ghinion! Şi este considerat o ofensă.
</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4eGNCg0tObgx8SU749S6PPOpgKp1PbXb80DDkjyfU4_chq2GG_6eWUbvVPzV9AvBrxYDaltPXADSo-OUPHZnPv2PZkjEA0m7_bCM7ko9Jd6twxrQglWOTtoW5_ULegr4F7fz7vxsGnwnQ/s1600/hrisca_edited-1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><img border="0" height="134" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4eGNCg0tObgx8SU749S6PPOpgKp1PbXb80DDkjyfU4_chq2GG_6eWUbvVPzV9AvBrxYDaltPXADSo-OUPHZnPv2PZkjEA0m7_bCM7ko9Jd6twxrQglWOTtoW5_ULegr4F7fz7vxsGnwnQ/s640/hrisca_edited-1.jpg" width="640" /></span></a></div>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> O mică paranteză, dacă tot am pomenit această plantă, hrişca. Prima dată am consumat-o la Chişinău şi nu mi-a plăcut deloc. Deşi nu sunt un mofturos, preparatul avea lipsuri serioase la capitolul comestibil, gust, aspect. E drept că scena se desfăşura într-un local ieftin, chiar dacă situat pe bulevardul principal. Aşa că, repus în faţa ei, mai degrabă a produselor, pe care le-am savurat cu plăcere de data asta, am cerut lămuriri. Deci, de ce hrişcă?</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> În Japonia, hrişca este la mare preţ, fiind o adevărată artă prepararea tăieţeilor “soba” de diferite dimensiuni. Japonezii consumă cu mare plăcere şi planta verde, în special în primele stadii de dezvoltare. “Soba” sunt celebri în toată lumea şi constituie, alături de orez, un aliment de bază în arhipelagul nipon. Hrişca este produsă în principal în Hokkaido. Este nevoie de trei luni ca planta să fie gata pentru recoltare, astfel încât există patru recolte pe an, cea principală, primăvara, vara şi toamna. Tăieţeii pregaraţi din prima recoltă sunt numiţi "shin-soba". Sunt dulci şi mai aromaţi decât cei obişnuiţi. "Soba" - そば sau 荞麦 pot fi serviţi reci, cu sos de soia în care este scufundată fiecare îmbucătură sau în supa fierbinte, ca o supă cu tăiţei de la noi. Există şi tăieţei mai groşi, din grâu, care se numesc “udon”. În Japonia se obişnuieşte să te referi la tăiţeii subţiri ca "soba", în contrast cu "udon" - fideaua.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> "Soba" sunt în mod obişnuit alegerea celor din regiunea Tokyo. Tradiţia provine din perioada Tokugawa, când populaţia din Edo (Tokyo), considerabil mai bogată decât săracii din mediul rural, au devenit sensibili la beri-beri, datorită consumului ridicat de orez alb, acesta având un conţinut scăzut de tiamină. S-a descoperit că urmările muşcăturii de beri-beri ar putea fi prevenite prin consumul regulat de "soba", hrişca fiind bogată în tiamină. În epoca Tokugawa, fiecare cartier avea una sau două unităţi "soba", care au funcţionat ca un fel cafenele moderne.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> Să revenim la povestea de azi. Seara de 31 decembrie a trecut încercând să-mi astâmpăr curiozitatea. Petrecerea de-abia acum porneşte. Pentru asta mai este un singur ritual de trecut.
În apropiere de miezul nopţii, templele budiste din toată ţara bat clopotele - “joya no kane”, de 108 ori, de opt ori pentru anul vechi şi de 100 ori pentru anul care vine. Numărul reprezintă cele 108 păcate umane care, potrivit credinţelor budiste, torturează omenirea. Niponii sunt încredinţaţi că sunetele clopotelor alungă păcatele din anul care se încheie. În timpul acestei ceremonii, nu se efectuează următoarea bătaie a clopotului până când nu s-au risipit, în totalitate, reverberaţiile celei precedente. Ultimul sunet, la miezul nopţii, coincide cu primele secunde ale noului an, astfel un nou început răsare făcând posibil startul unui an prosper şi vesel.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> În prima zi a anului, deseori niponii ies ca să urmărească răsăritul. Gestul simbolizează lăsarea în urmă a tuturor grijilor anului ce a trecut. În restul zilei, oamenii se bucură de vacanţă. Şi nu depun munci stresante!</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> Porţile palatului imperial sunt deschise publicului de la 9:30 dimineaţa până la 3:10 după amiază. Familia împerială îşi face apariţia în balconul palatului de şapte ori, începând cu ora 10:10.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">
<b>Mâncăruri tradiţionale</b></span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> "Shogatsu" este prilej pentru a prepara mâncăruri speciale. Meniul astfel alcătuit este denumit “osechi-ryōri”, pe scurt "osechi". În principal cuprinde alge marine - "kombu", fierte, crochete de peşte - "kamaboko", pireu din cartofi dulci cu castane – "kurikinton", rădăcini de brusture, de asemenea fierte - "kinpira gobo", dulciuri din soia – "kurikinton".
Preparatele cele mai cunoscute sunt: clasicul "sanshu-zakana" făcut din fasole neagră - "kuromame", sardine uscate şi prăjite - "tazukuri" şi bucăţi de icre de hering conservate "kazunoko". Boabele de fasole semnifică pământul, icrele marea iar sardinele fac legătura între pământ şi apă.
Neapărat şi neapărat "otoso" pe masă. Este o băutură, una alcoolică, tradiţională de Anul Nou, care se serveşte împreună cu "osechi". "Otoso" este un fel de leac pentru ei. Vin dulce, din orez, poate fi şi iute, picant. A fost adus în Japonia din China. Dacă bei “otoso” se spune că alungi spiritele rele. De aceea, înainte de a servi bunătăţile din “osechi ryori”, se toastează cu acest vin. În cele trei zile cât durează vacanţa, se bea numai "otoso".
Un fel apreciat este “ozoni”, o supă cu “omochi” un fel de găluşte preparate din făină de orez ce pot fi albe sau divers colorate, precum şi alte preparate care diferă de la o regiune la alta. În ziua de azi, deseori se serveşte “sashimi” şi “sushi”. Acest fel, “sashimi” este de fapt peşte foarte proaspăt, se preferă peşte marin deoarece cel de apă dulce poate conţine paraziţi, deci peşte crud, feliat în bucăţi foarte fine şi servit după ce este bine scufundat în castronelul cu sos de soia, împreună cu pastă de “wasabi” cunoscut și sub numele de „hrean japonez”, un condiment cu gust extrem de puternic şi care produce vapori care irită căile nazale.
Din cauza prețului ridicat, foarte puține restaurante cu specific japonez oferă alături de "sushi" sau “sashimi” un "wasabi" autentic. Acesta este înlocuit de imitații care conțin hrean obișnuit, semințe de muștar și coloranți alimentari. Pentru a-l deosebi de imitații, varianta originală de "wasabi" este denumită în Japonia "hon-wasabi", adică "wasabi" original. În majoritatea restaurantelor din America de Nord și Europa se servește imitație de "wasabi".
"Sashimi" poate fi servit şi cu alte condimente precum ghimbir proaspăt sau "ponzu", un sos de lămâie, comun în Japonia.
Parte din aceste preparate le voi descrie, pe rând, mai jos.
Multe din feluri servite sunt dulci, altele acrişoare sau uscate, combinaţie tradiţională în Asia, dar prezintă avantajul că se pot păstra fără ajutorul frigiderului, obicei culinar datând din vremuri în care gospodinele nu aveau această facilitate la îndemână sau când majoritatea magazinelor erau închise pentru sărbătoare.
Există numeroase variante a acestui “osechi”. Asta pentru că specialităţile servite într-o regiune, nu sunt apreciate în altele sau sunt considerate alegeri nefericite sau chiar tabu în ziua de Anul Nou.
Tradiţia "osechi" durează din perioada Heian (794-1185). Termenul istoric de "osechi" vine de la "o-sechi", care se referă la un sezon sau o perioadă anume. Anul Nou făcea parte din cele 5 sărbători sezonale - 節句 - sekku - de la curtea imperială japoneză din Kyoto.
Obiceiul sezoanelor a fost preluat tot de la chinezi.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjAS__zwLA10ELkkLbw_El-DwcWPcqewTo1AvjDkSEH1xp3iwXhTtg3lrU2HVZpPLQQzgy4Rg9GBQvDcl91xXTLYdmSkSLAaM4Q8qYqLRSGSOn9ic9dSCWAH1FRPuNUDD47xqtyQOaypnJq/s1600/jubako.gif" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><img border="0" height="157" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjAS__zwLA10ELkkLbw_El-DwcWPcqewTo1AvjDkSEH1xp3iwXhTtg3lrU2HVZpPLQQzgy4Rg9GBQvDcl91xXTLYdmSkSLAaM4Q8qYqLRSGSOn9ic9dSCWAH1FRPuNUDD47xqtyQOaypnJq/s400/jubako.gif" width="160" /></span></a></div>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Este uşor de identificat un "osechi" pentru că este păstrat şi prezentat în lădiţe emailate, numite “jubako”, aranjate în straturi, de obicei trei. Sunt asemănătoare cutiilor "bento" în care se împachetează prânzul zilnic, singura deosebire, "jūbako" se păstrează şi se foloseşte doar cu acest prilej. Fiecare fel şi ingredient are o semnificaţie, cum ar fi: sănătate, fertilitate, o recoltă bună, fericire, viaţa lungă, ş.a.
În vremurile vechi, “osechi” cuprindea doar “nimono”, legume fierte cu sos de soia şi zahăr sau “mirin”. Mirin-ul este un vin de orez, dulce, slab alcoolic, foarte popular în bucătăria niponă. Uneori este folosit şi ca băutură ceremonială, la început de an.</span><br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhu6D9T8RuX4RHQTom7AIStox9GZChXQHIgAEdboLUTLAELfDXAqAMLSppFJsHdgXWb2UXU-0sbNcSLIdbHnH70Au85pMNb8NmcC7ROZd7Yk8cynvwjLZdPIijcMIHEg49wxPwB9R0ByO7v/s1600/Japanese_Osechi.png" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><img border="0" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhu6D9T8RuX4RHQTom7AIStox9GZChXQHIgAEdboLUTLAELfDXAqAMLSppFJsHdgXWb2UXU-0sbNcSLIdbHnH70Au85pMNb8NmcC7ROZd7Yk8cynvwjLZdPIijcMIHEg49wxPwB9R0ByO7v/s200/Japanese_Osechi.png" width="200" /></span></a><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> Odată cu trecerea generaţiilor, varietatea mâncărurilor din meniu a crescut. Azi "osechi" se referă la orice preparat special gătit pentru Anul Nou. Au fost adoptate şi câteva reţete străine astfel încât tradiţionalul “Osechi” a devenit "Westernized osechi" - 西洋お節 sau "seiyō-osechi" şi, în timp ce vechiul meniu se prepara în casă, acum poate fi găsit în magazine specializate sau chiar în cunoscutele “7 – Eleven”, pentru că, o recunosc şi ei, să pregăteşti atâtea feluri îţi consumă mult timp. Ai şi posibilitatea să comanzi un set de astfel de meniuri, după ce doreşti să conţină cutia ta.
<b>“Osechi-ryori”</b> conţine, în cele trei boxe, în jur de 20 - 30 feluri de mâncare. Sunt un bun exemplu de tradiţie culinară japoneză.
</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiGEAQTnK_bNauI0IsqK1ltz25kAOPDWeurdls3O1B_U4r93bdfvQRiY9zTPFpUflyxkJ01ay8CztG6GvFXJSyGXjM4oshc_Qm7kTND8PvxVzDFkb2_SRoB7H5s1rMgeMK0RkuuSlZFzCMx/s1600/Osechi_edited-1.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><img border="0" height="168" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiGEAQTnK_bNauI0IsqK1ltz25kAOPDWeurdls3O1B_U4r93bdfvQRiY9zTPFpUflyxkJ01ay8CztG6GvFXJSyGXjM4oshc_Qm7kTND8PvxVzDFkb2_SRoB7H5s1rMgeMK0RkuuSlZFzCMx/s640/Osechi_edited-1.jpg" width="640" /></span></a></div>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 10pt;"> Osechi Ryori Otoso diferinte osechi-ryori </span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 12pt;"> </span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 12pt;"> Esenţială în meniul de Anul Nou, aşa cum am mai spus mai sus, este “ozoni”, o supă servită
fierbinte cu acele găluşte “mochi”. Obiceiul de a mânca “ozone” datează din
sec. XV când oamenii luau găluştele oferite zeului anului, le fierbeau în apă
proaspătă împreună cu fructe de mare şi produse ale muntelui, obţinând astfel un
fel de mâncare care, în credinţa lor, aducea putere pentru anul care venea. De
altfel, cuvântul “ozoni” se traduce prin “fiertură amestecată”, dovedind
originea acestui preparat. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 12pt;">Supa poate fi îmbogăţită cu
peşte, pui, raţă, crustacee şi, în funcţie de sezon, cu diferite legume ca
spanacul, ridichi daikon (<span class="bucatariemix1">denumirea
provine din cuvintele japoneze "dai" = mare - şi "kon" = rădăcină )</span>,
cartofi, morcovi. Alegerea ingredientelor se face în funcţie de regiune sau
preferinţele familiei. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">În estul ţării, supa este
transparentă, în timp ce în vest conţine “white miso”, un condiment tradiţional
obţinut din orez, orz şi / sau soia, toate fermentate cu sare şi ciupercă
kōjikin - </span><span style="font-size: 12pt;">麹菌</span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">.</span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 12pt;">Rezultatul este o pastă groasă,
aidoma huruzului din regiunea Clujului, utilizată pentru sosuri şi supe. Există
o varietate foarte largă de "miso", disponibilă pe piaţă. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<b><span lang="RO" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 12pt;">Exemple de Osechi-ryōri<o:p></o:p></span></b></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 12pt;">Fiecare fel de mâncare am spus
că reprezintă o dorinţă pentru viitor.
Prezint mai jos un meniu "osechi". </span></div>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">1: <b>Aperitiv</b></span><span style="font-size: 12pt;"><v:shapetype coordsize="21600,21600" filled="f" id="_x0000_t75" o:preferrelative="t" o:spt="75" path="m@4@5l@4@11@9@11@9@5xe" stroked="f">
<v:stroke joinstyle="miter">
<v:formulas>
<v:f eqn="if lineDrawn pixelLineWidth 0">
<v:f eqn="sum @0 1 0">
<v:f eqn="sum 0 0 @1">
<v:f eqn="prod @2 1 2">
<v:f eqn="prod @3 21600 pixelWidth">
<v:f eqn="prod @3 21600 pixelHeight">
<v:f eqn="sum @0 0 1">
<v:f eqn="prod @6 1 2">
<v:f eqn="prod @7 21600 pixelWidth">
<v:f eqn="sum @8 21600 0">
<v:f eqn="prod @7 21600 pixelHeight">
<v:f eqn="sum @10 21600 0">
</v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:formulas>
<v:path gradientshapeok="t" o:connecttype="rect" o:extrusionok="f">
<o:lock aspectratio="t" v:ext="edit">
</o:lock></v:path></v:stroke></v:shapetype><v:shape alt="Kichisen Kaiseki: Japanese New Year O-Shogatsu Kaiseki Ryori 京都吉泉 お正月懐石料理" id="Picture_x0020_12" o:spid="_x0000_i1028" style="height: 45pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 67.5pt;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title=" Japanese New Year O-Shogatsu Kaiseki Ryori 京都吉泉 お正月懐石料理" src="file:///C:\Users\pitio\AppData\Local\Temp\msohtmlclip1\01\clip_image001.jpg">
</v:imagedata></v:shape></span><span style="font-size: 12pt;"> </span><span style="font-size: 12pt;"><v:shape alt="Kichisen Kaiseki: Japanese New Year O-Shogatsu Kaiseki Ryori 京都吉泉 お正月懐石料理" id="Picture_x0020_13" o:spid="_x0000_i1027" style="height: 45pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 45pt;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title=" Japanese New Year O-Shogatsu Kaiseki Ryori 京都吉泉 お正月懐石料理" src="file:///C:\Users\pitio\AppData\Local\Temp\msohtmlclip1\01\clip_image002.jpg">
</v:imagedata></v:shape></span><span style="font-size: 12pt;"> </span><span style="font-size: 12pt;"><v:shape alt="Kichisen Kaiseki: Japanese New Year O-Shogatsu Kaiseki Ryori 京都吉泉 お正月懐石料理" id="Picture_x0020_14" o:spid="_x0000_i1026" style="height: 45pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 67.5pt;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title=" Japanese New Year O-Shogatsu Kaiseki Ryori 京都吉泉 お正月懐石料理" src="file:///C:\Users\pitio\AppData\Local\Temp\msohtmlclip1\01\clip_image003.jpg">
</v:imagedata></v:shape></span><span style="font-size: 12pt;"> </span><span style="font-size: 12pt;"><v:shape alt="Kichisen Kaiseki: Japanese New Year O-Shogatsu Kaiseki Ryori 京都吉泉 お正月懐石料理" id="Picture_x0020_15" o:spid="_x0000_i1025" style="height: 44.25pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 66.75pt;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title=" Japanese New Year O-Shogatsu Kaiseki Ryori 京都吉泉 お正月懐石料理" src="file:///C:\Users\pitio\AppData\Local\Temp\msohtmlclip1\01\clip_image004.jpg">
</v:imagedata></v:shape></span><span style="font-size: 12pt;"> </span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixHGvciM3amdiES3xIzbEAXt3NNdeN9ygA2K5tPcu-w2YCYuQYnu5lhBEypZFNE_0PcC8vWkp-YKvBsvdV3SMhbuymDoFqX4dZfmH6PN-KWFjMSnZ0SQpwmYU2v5rW-afHN4VSh7SEchnV/s1600/Aperitiv_edited-1.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><img border="0" height="113" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixHGvciM3amdiES3xIzbEAXt3NNdeN9ygA2K5tPcu-w2YCYuQYnu5lhBEypZFNE_0PcC8vWkp-YKvBsvdV3SMhbuymDoFqX4dZfmH6PN-KWFjMSnZ0SQpwmYU2v5rW-afHN4VSh7SEchnV/s640/Aperitiv_edited-1.jpg" width="640" /></span></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: 12pt;"><span lang="RO" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: 12pt;"><span lang="RO" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: 12pt;"><span lang="RO" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 12pt;">În ultimul vas sunt boabe de
strugure.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><em><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> "Sakizuke"</span></em><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> este un aperitiv. <span class="google-src-text1">The two most prominent
features this serving is the </span><em><span style="display: none;">sakaki</span></em><span class="google-src-text1"> leaf and the cow on the
lid of the ceramic serving tray.</span> Cele două caracteristici imediat
observabile la servire este frunza de <em>"sakaki"</em><i> </i>şi figurina de pe capacul de servire al tăvi ceramice. 2011
fiind anul iepurelui, figurina va reprezenta acest animal. <span class="google-src-text1">Shinto gods are believed to dwell in the sakaki tree and
here it's leaves are used to invite god to dinner as well.</span> Anul 2012 va
fi anul dragonului. Se crede că zeii Shinto
locuiesc în copacul "sakaki", considerat sacru şi de aceea prezenţa acestor frunze, folosite astfel pentru a invita la cină zeii. Simbolic, masa este împărţită cu aceştia. Beţisoarele
folosite la servitul mesei sunt şi ele speciale, ambele capete sunt conice. <o:p></o:p></span></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><i><span lang="RO"><em>"Sakizuke" </em></span></i><span lang="RO"> conţine o bucăţică din cele cinci feluri de mâncare care apar în "<em>osechi ryori", </em> inclusiv mici crapi fierţi la foc mic în sos
de soia îndulcit cu ghimbir, <em>"kuruma" - </em><o:p></o:p></span></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">ebi (creveţi), "<em>hirame", "kombumaki"</em> şi fasole neagră cu
"<em>tsukushi</em>". <o:p></o:p></span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjs5PehkXQC_OpqaTWQQEwvycKTZbtR3tl4JfNYjaQsqrDOgvuxecdTzpDy2LreGqkaSqACAprfh0yXxPiNwoExGUYHrHegiY7wAK8a3SQajcQJjqXXmlqtX1PIkECeu7LamIPYQc_Z4olD/s1600/tazukuri.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><img border="0" height="137" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjs5PehkXQC_OpqaTWQQEwvycKTZbtR3tl4JfNYjaQsqrDOgvuxecdTzpDy2LreGqkaSqACAprfh0yXxPiNwoExGUYHrHegiY7wAK8a3SQajcQJjqXXmlqtX1PIkECeu7LamIPYQc_Z4olD/s200/tazukuri.jpg" width="200" /></span></a><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">2: </span><span style="font-size: 12pt;"><v:shapetype coordsize="21600,21600" filled="f" id="_x0000_t75" o:preferrelative="t" o:spt="75" path="m@4@5l@4@11@9@11@9@5xe" stroked="f">
<v:stroke joinstyle="miter">
<v:formulas>
<v:f eqn="if lineDrawn pixelLineWidth 0">
<v:f eqn="sum @0 1 0">
<v:f eqn="sum 0 0 @1">
<v:f eqn="prod @2 1 2">
<v:f eqn="prod @3 21600 pixelWidth">
<v:f eqn="prod @3 21600 pixelHeight">
<v:f eqn="sum @0 0 1">
<v:f eqn="prod @6 1 2">
<v:f eqn="prod @7 21600 pixelWidth">
<v:f eqn="sum @8 21600 0">
<v:f eqn="prod @7 21600 pixelHeight">
<v:f eqn="sum @10 21600 0">
</v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:formulas>
<v:path gradientshapeok="t" o:connecttype="rect" o:extrusionok="f">
<o:lock aspectratio="t" v:ext="edit">
</o:lock></v:path></v:stroke></v:shapetype><v:shape alt="Tazukuri Picture " id="Picture_x0020_36" o:spid="_x0000_i1053" style="height: 32.25pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 47.25pt;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title="Tazukuri Picture " src="file:///C:\Users\pitio\AppData\Local\Temp\msohtmlclip1\01\clip_image001.jpg">
</v:imagedata></v:shape></span><span style="font-size: 12pt;"> <b><span lang="RO">Tazukur</span></b><span lang="RO">i</span></span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> - sardine mici,
uscate, de aproximativ trei cm lungime. Preparatul mai conţine: nuci, sos de soia, miere şi sake. Este un fel
care face trimitere la recolte bogate. </span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">Sardinele
erau folosite în trecut la fertilizarea câmpurilor cu orez.</span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheZ_dsTi870gfu3ZjK35umqsZjXvG0BSorP_5jeF-5g3EDr6U9fuvaM2v_I2dBQ0NyVWPeOJCa42xjXf2AaoMVuGRDs7YOWWs8PvE7JHfuAEJtVOJeyRaDUykEnSKTWFoVCnh7H5b9n1Z9/s1600/Nishiki+tamago.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><img border="0" height="133" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheZ_dsTi870gfu3ZjK35umqsZjXvG0BSorP_5jeF-5g3EDr6U9fuvaM2v_I2dBQ0NyVWPeOJCa42xjXf2AaoMVuGRDs7YOWWs8PvE7JHfuAEJtVOJeyRaDUykEnSKTWFoVCnh7H5b9n1Z9/s200/Nishiki+tamago.jpg" width="200" /></span></a><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">3: </span><span style="font-size: 12pt;"><v:shape alt="http://farm3.static.flickr.com/2092/2171359131_4276faa15f.jpg" id="Picture_x0020_44" o:spid="_x0000_i1052" style="height: 35.25pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 53.25pt;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title="2171359131_4276faa15f" src="file:///C:\Users\pitio\AppData\Local\Temp\msohtmlclip1\01\clip_image002.jpg">
</v:imagedata></v:shape></span><span style="font-size: 12pt;"> </span><b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">Nishiki tamago</span></b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> - ruladă în 2 culori din ouă, albuşul şi gălbenuşul sunt
gătite separat, </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">galbenul simbolizând
aurul, iar</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> albul argintul. <span style="background: silver; mso-highlight: silver;"><o:p></o:p></span></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhdPBTvo_lG27kY4WFJmgjC5K4aMC4gTLbuRp4OlLWaCdNE1h8efG6zeo2iCdh0P_oHRakVd4iMS06UBdsJ17uSAbmyRWRcDWexp_VVrPBiWvVMticXHCMhklWC_Zzk0qAac0zaSC-mSJ6P/s1600/kamaboko.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></a><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhdPBTvo_lG27kY4WFJmgjC5K4aMC4gTLbuRp4OlLWaCdNE1h8efG6zeo2iCdh0P_oHRakVd4iMS06UBdsJ17uSAbmyRWRcDWexp_VVrPBiWvVMticXHCMhklWC_Zzk0qAac0zaSC-mSJ6P/s1600/kamaboko.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></a><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhdPBTvo_lG27kY4WFJmgjC5K4aMC4gTLbuRp4OlLWaCdNE1h8efG6zeo2iCdh0P_oHRakVd4iMS06UBdsJ17uSAbmyRWRcDWexp_VVrPBiWvVMticXHCMhklWC_Zzk0qAac0zaSC-mSJ6P/s1600/kamaboko.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> </span></a><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEidMCuT7mNlZz27_6O1cqFc1o3eTtBlRv1uWV5SplmvhjARK161gQp24ZIIDUks30WHJjjUwRW8724GritiHNFOQZ6lPOT7cPI-aHoEU0pA2NjcL-18puupBorqYk361xfNznS-YNeBeDne/s1600/kamaboko.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="150" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEidMCuT7mNlZz27_6O1cqFc1o3eTtBlRv1uWV5SplmvhjARK161gQp24ZIIDUks30WHJjjUwRW8724GritiHNFOQZ6lPOT7cPI-aHoEU0pA2NjcL-18puupBorqYk361xfNznS-YNeBeDne/s200/kamaboko.jpg" width="200" /></a></span></div>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">4: <span style="font-size: 12pt;"><v:shape alt="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0SQlKlQChIV6DTaxsmEpdWo6bmJRS3JkTSnaQu733kxtwkIM_vWQ4gJ2jTUCbreAPKYe5M5SSgpMXcj9xKIsU9h-XyJYu3dROIhG4x5pYnrB80porOlvieMZtJHI7Z1jWTWGflFLMj1M/s400/kamaboko.jpg" id="Picture_x0020_45" o:spid="_x0000_i1051" style="height: 39pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 51.75pt;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title="kamaboko" src="file:///C:\Users\pitio\AppData\Local\Temp\msohtmlclip1\01\clip_image003.jpg">
</v:imagedata></v:shape></span><span style="font-size: 12pt;"> <b><span lang="RO">Kamaboko</span></b></span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> - pastă de
peşte cu carnea albă căreia i se dă
diferite forme, de obicei de cârnăcior sau pâiniţă, preparat la aburi. Servit cu sos de soia, </span></span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">are
un gust plăcut, o textură fermă, dar elastică. Culoarea şi</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> forma amintesc de
răsăritul </span></span><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">soarelui şi fac referire la </span></span><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 12pt;">festivitate.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">Bucăţi de "</span><b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> </span></b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">kamaboko</span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">" se pot regăsi
în supa din ajun. </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZ8JP4HsJG7LuXA9fbKWZV0zOMHgDqP9vmb2-AavJAstkMFzJaY1VUgm7C3A2LIXEayPm8LOm71RtYDubLbdWODkcHtkDfkK7JTjLE0oK3Esxd3ivNh1NoDxOuI5El5jd5cJvKFBH7DARu/s1600/datemaki.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><img border="0" height="126" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZ8JP4HsJG7LuXA9fbKWZV0zOMHgDqP9vmb2-AavJAstkMFzJaY1VUgm7C3A2LIXEayPm8LOm71RtYDubLbdWODkcHtkDfkK7JTjLE0oK3Esxd3ivNh1NoDxOuI5El5jd5cJvKFBH7DARu/s200/datemaki.jpg" width="200" /></span></a><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><br /></span></span></div>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">5: <span style="font-size: 12pt;"><v:shape alt="Datemaki" id="Picture_x0020_38" o:spid="_x0000_i1050" style="height: 34.5pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 54.75pt;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title="Datemaki" src="file:///C:\Users\pitio\AppData\Local\Temp\msohtmlclip1\01\clip_image004.jpg">
</v:imagedata></v:shape></span><span style="font-size: 12pt;"> <b><span lang="RO">Datemaki</span></b><span lang="RO"> - </span></span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">ruladă din ou cu hanpen ( spumă din albuş şi peşte, fiartă la abur) sau
creveţi tocaţi. Gustul e dulce şi exprimă dorinţa de a avea multe zile sub
auspicii bune, norocoase, am spune noi. <o:p></o:p></span></span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">6: </span><b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">aperitive, altele</span></b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">: Nu le-am indentificat în mod clar pe toate şi
nici nu am reuşit să mă lămuresc nici cu ajutorul internetului.</span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">7:</span><span style="font-size: 12pt;"><v:shape alt="Kobumaki - Kelp Rolls" id="Picture_x0020_35" o:spid="_x0000_i1049" style="height: 33.75pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 54.75pt;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title="Kobumaki - Kelp Rolls" src="file:///C:\Users\pitio\AppData\Local\Temp\msohtmlclip1\01\clip_image005.jpg">
</v:imagedata></v:shape></span><b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> Kobumaki</span></b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> = rulouri de somon </span></span><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 12pt;">învelite în "konbu". </span><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 12pt;">Este un fel asociat cu bucuria.</span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgWhGjkbgleZQJWCMTV3hBaU1IcFvDor4GmfvBUahQdz-eaq0bsA5DF8q4smR0rsUUPy6ztCqfW4GhuYIYVew9vbARXTB_vzrH2JvonGWEqOHorVM3RyTjuw1bPPbfx4iIYPRouVeZkva-Z/s1600/kobumaki.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><img border="0" height="123" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgWhGjkbgleZQJWCMTV3hBaU1IcFvDor4GmfvBUahQdz-eaq0bsA5DF8q4smR0rsUUPy6ztCqfW4GhuYIYVew9vbARXTB_vzrH2JvonGWEqOHorVM3RyTjuw1bPPbfx4iIYPRouVeZkva-Z/s200/kobumaki.jpg" width="200" /></span></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">"Konbu" - </span></b><b><span style="font-size: 12pt;">昆布</span></b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">, este o specie </span><a href="http://translate.googleusercontent.com/translate_c?hl=ro&sl=en&u=http://en.wikipedia.org/wiki/Kelp&prev=/search%3Fq%3DKonbu%26hl%3Dro%26prmd%3Divns&rurl=translate.google.ro&twu=1&usg=ALkJrhglIxScMSETkblxubexJPYuaWKSDw"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">varec</span></a><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">, algă comestibilă</span><span lang="RO">,</span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> consumată pe scară
largă în </span><a href="http://translate.googleusercontent.com/translate_c?hl=ro&sl=en&u=http://en.wikipedia.org/wiki/East_Asia&prev=/search%3Fq%3DKonbu%26hl%3Dro%26prmd%3Divns&rurl=translate.google.ro&twu=1&usg=ALkJrhiFoO3w93BiEYJZmDgkmyGWs4aWUg"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">Asia de Est</span></a><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> . Cea mai
veche înregistrare scrisă despre "konbu" se găseşte într-o notă din
"Shoku Nihongi", în 797, unde apare ca şi un cadou şi impozit primit
de la regiunea Tohoku. Cele mai multe "konbu" sunt din specia </span><a href="http://translate.googleusercontent.com/translate_c?hl=ro&sl=en&u=http://en.wikipedia.org/wiki/Saccharina_japonica&prev=/search%3Fq%3DKonbu%26hl%3Dro%26prmd%3Divns&rurl=translate.google.ro&twu=1&usg=ALkJrhhc9Mzj9DOlfLBBDYp5ax2RvMoZ-Q"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">Saccharina japonica</span></a><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> (Laminaria japonica).<b><o:p></o:p></b></span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFm9w6JnJGOgLn0Mj21s2ZM-SkoErarklgAaxwJpJRpPFgk3_JoX_cfiGo6He3aDN3tk1JVPcelRmazwaSjc50TUb4p-dzgw3WP3g7qaardZzGqTxrf8RL_maUFuDZ9k436GWtME_NSATR/s1600/kurikinton.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><img border="0" height="135" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFm9w6JnJGOgLn0Mj21s2ZM-SkoErarklgAaxwJpJRpPFgk3_JoX_cfiGo6He3aDN3tk1JVPcelRmazwaSjc50TUb4p-dzgw3WP3g7qaardZzGqTxrf8RL_maUFuDZ9k436GWtME_NSATR/s200/kurikinton.jpg" width="200" /></span></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">8: </span><span style="font-size: 12pt;"><v:shape alt="Kurikinton" id="Picture_x0020_37" o:spid="_x0000_i1048" style="height: 34.5pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 51pt;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title="Kurikinton" src="file:///C:\Users\pitio\AppData\Local\Temp\msohtmlclip1\01\clip_image006.jpg">
</v:imagedata></v:shape></span><span style="font-size: 12pt;"> <b><span lang="RO">Kuri Kinton</span></b></span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> - pireu din cartofi
dulci cu alune dulci, "kuri" - galben auriu, culoare simbolizând
prosperitatea. <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjaNeb-EvovCCd0QCQ34buF6srUApiDbbeu6YdCew0ib-bKz3vq4BT8hlFh-Ntn2ZJmUbQBLI7MDXRdYreTLHnfHKKHxJT3iICG4Z_F5kd7b7RBUWmH-F_VqRahsOxmR7jbAQpz59CYRE1b/s1600/Tobiko.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjaNeb-EvovCCd0QCQ34buF6srUApiDbbeu6YdCew0ib-bKz3vq4BT8hlFh-Ntn2ZJmUbQBLI7MDXRdYreTLHnfHKKHxJT3iICG4Z_F5kd7b7RBUWmH-F_VqRahsOxmR7jbAQpz59CYRE1b/s200/Tobiko.jpg" width="150" /></span></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">9: </span><a href="http://en.wikipedia.org/wiki/File:Tobiko.jpg"><span style="color: windowtext; font-size: 12pt; text-decoration: none;"><v:shape alt="http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/4/46/Tobiko.jpg/250px-Tobiko.jpg" href="http://en.wikipedia.org/wiki/File:Tobiko.jpg" id="Picture_x0020_67" o:button="t" o:spid="_x0000_i1047" style="height: 46.5pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 34.5pt;" type="#_x0000_t75">
<v:fill o:detectmouseclick="t">
<v:imagedata o:title="250px-Tobiko" src="file:///C:\Users\pitio\AppData\Local\Temp\msohtmlclip1\01\clip_image007.jpg">
</v:imagedata></v:fill></v:shape></span></a><span style="font-size: 12pt;"> <b><span lang="RO">Tobiko</span></b></span><b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> - </span></b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">este cuvântul japonez
pentru peşte zburător. Tobiko este un fel de sushi cu icre. Ouăle sunt între
0,5 - 0,8 mm. Ca să fie mai clar, icrele tobiko sunt mai mari ca cele de
capelin - un peşte mic - dar mai mici decât cele de ikura - somon. Au culoarea
portocaliu aprins şi o textură crocantă,
cu gust sărat. Uneori icrele sunt colorate cu wasabi - şi atunci devin verzi, yuzu
(o specie de citrice asiatice) - un portocaliu palid sau cerneală de caracatiţă
- negre.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEglLCRgBISp5ywi-MUVWzTpi_MXCjLZEdUITcrn6ZDrpXuiEv0zGEH1GAJgsMo4DTCoZ-lCRXYZp101sXZWggR3jHhZOvxtBj8rswDisNxDI4VKCZjg10FP0eyRcpBwl1JMyniBi50Elvfp/s1600/Dorada+la+gratar.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEglLCRgBISp5ywi-MUVWzTpi_MXCjLZEdUITcrn6ZDrpXuiEv0zGEH1GAJgsMo4DTCoZ-lCRXYZp101sXZWggR3jHhZOvxtBj8rswDisNxDI4VKCZjg10FP0eyRcpBwl1JMyniBi50Elvfp/s200/Dorada+la+gratar.jpg" width="200" /></span></a><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><br /></span></span></div>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">10: <span style="font-size: 12pt;"><v:shape alt="http://images.veer.com/IMG/PIMG/PCP/PCP0008672_P.JPG" id="Picture_x0020_48" o:spid="_x0000_i1046" style="height: 36.75pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 36.75pt;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title="PCP0008672_P" src="file:///C:\Users\pitio\AppData\Local\Temp\msohtmlclip1\01\clip_image008.jpg">
</v:imagedata></v:shape></span><span style="font-size: 12pt;"> <b><span lang="RO">Grilled sea bream</span></b><span lang="RO"> - plătică = doradă = “<b>tai</b>” în
japoneză, un fel de plătică de mare, cu carnea albă, uşoară, este considerată
una dintre cele mai bune, dintre peştii cu carne albă. <o:p></o:p></span></span></span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">Pentru că în apele Japoniei "tai"
are pielea roşie, culoarea sărbătorilor pentru niponi, este un fel nelipsit de
pe mese cu această ocazie, considerându-se că aduce noroc şi succes. De
asemenea, se spune că acest peşte aduce
noroc unui cuplu.</span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRu86vDNtt11WVBH1NztlKbzOOleVYCJenZUlJ1XG_Ur1f1G_AK_XII89jEpyI2Vcuw0G0FNyqsykbUXQufahhR2UlACPcQFGAGbX3Ap-5f8R-gyvq8AtH6GGBlCorF3iBexwp2RzSWe7_/s1600/kazunoko.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><img border="0" height="151" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRu86vDNtt11WVBH1NztlKbzOOleVYCJenZUlJ1XG_Ur1f1G_AK_XII89jEpyI2Vcuw0G0FNyqsykbUXQufahhR2UlACPcQFGAGbX3Ap-5f8R-gyvq8AtH6GGBlCorF3iBexwp2RzSWe7_/s200/kazunoko.jpg" width="200" /></span></a><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">11: <a href="http://0.tqn.com/d/japanesefood/1/0/3/8/kazunoko.jpg" title=""View Full-Size" t "><span style="color: windowtext; font-size: 12pt; text-decoration: none;"><v:shape alt="Kazunoko Herring Roe" href="http://0.tqn.com/d/japanesefood/1/0/3/8/kazunoko.jpg" id="Picture_x0020_39" o:button="t" o:spid="_x0000_i1045" style="height: 22.5pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 30pt;" target="_blank" title=""View Full-Size"" type="#_x0000_t75">
<v:fill o:detectmouseclick="t">
<v:imagedata o:title="Kazunoko Herring Roe" src="file:///C:\Users\pitio\AppData\Local\Temp\msohtmlclip1\01\clip_image009.jpg">
</v:imagedata></v:fill></v:shape></span></a><span style="font-size: 12pt;"> <b><span lang="RO">Kazunoko</span></b></span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> - </span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> icre de hering de
culoare galben sau roz, având o textură cauciucată. Au aspectul de masă
coerentă unică şi arată ca o bucată de peşte. Simbolizează fertilitatea şi prosperitatea.</span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">12: <b>L</b></span><b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">egume murate</span></b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">. Neapărat!</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">13: <b>Dulciuri</b>;<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">14: </span><span style="font-size: 12pt;"><v:shape alt="http://t3.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcRKJhAtrZBn_v169GXa_OgUu9OCO1ICZAIGm0TY0_7acwGzYcEu&t=1" id="Picture_x0020_43" o:spid="_x0000_i1044" style="height: 33.75pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 48.75pt;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title="ANd9GcRKJhAtrZBn_v169GXa_OgUu9OCO1ICZAIGm0TY0_7acwGzYcEu&t=1" src="file:///C:\Users\pitio\AppData\Local\Temp\msohtmlclip1\01\clip_image010.jpg">
</v:imagedata></v:shape></span><b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">Simmered shrimp</span></b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> - crustacee; simbolizează dorinţa de viaţă lungă. </span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhz-QlMt1-0VY4qNiLenHQrY7IcHTff6dEBEFbV-Ir1kWK0itX0wEGbwoSmtAUZt9DbHs2q1Dkwu9-YRdP79B_SiGvokix_dZuQLiW4pEhyphenhyphenSpc-owiFGk6H5_rAtteViVlzbBWn1X5UZO9P/s1600/Simmered+shrimp.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><img border="0" height="139" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhz-QlMt1-0VY4qNiLenHQrY7IcHTff6dEBEFbV-Ir1kWK0itX0wEGbwoSmtAUZt9DbHs2q1Dkwu9-YRdP79B_SiGvokix_dZuQLiW4pEhyphenhyphenSpc-owiFGk6H5_rAtteViVlzbBWn1X5UZO9P/s200/Simmered+shrimp.jpg" width="200" /></span></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">15: </span><span style="font-size: 12pt;"><v:shape alt="http://www.healthnode.org/wp-content/uploads/black_bean_soup.jpg" id="Picture_x0020_49" o:spid="_x0000_i1043" style="height: 31.5pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 39.75pt;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title="black_bean_soup" src="file:///C:\Users\pitio\AppData\Local\Temp\msohtmlclip1\01\clip_image011.jpg">
</v:imagedata></v:shape></span><span style="font-size: 12pt;"> <b><span lang="RO">Black beans - </span></b><span lang="RO">Fasolea, ca şi legumele în general, face referire la bani.</span></span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgb1piLZWAq-CAo6Cu5faS93sIJJRFWgTllNFLQKDgpz_etqT4JgvSQmHEPuEzEW3S4vzD0t76a70_6oxttaoS0QjyKeD9KssBP2uWtakxznikiKevIAUoXaYIP-bn0NpQS5il7fxipD7K1/s1600/black_bean_soup.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><img border="0" height="158" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgb1piLZWAq-CAo6Cu5faS93sIJJRFWgTllNFLQKDgpz_etqT4JgvSQmHEPuEzEW3S4vzD0t76a70_6oxttaoS0QjyKeD9KssBP2uWtakxznikiKevIAUoXaYIP-bn0NpQS5il7fxipD7K1/s200/black_bean_soup.jpg" width="200" /></span></a><span style="font-size: 12pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: 12pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><img border="0" height="133" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgia6dumTXLN7gTukjvotkkaLvnxI_LR_1j0bhND4UDgPZIwWVJDyJ-2GKoe7JcKfnPdvx8nHuZz8dABSip6Aq7hmuFCNU22B-5bxiUyy4NYfvhqoaY5yOt6tlZL_DhIBaPA4tB9eu-K424/s200/homar.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;" width="200" /></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Grilled lobster<br /></td></tr>
</tbody></table>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgia6dumTXLN7gTukjvotkkaLvnxI_LR_1j0bhND4UDgPZIwWVJDyJ-2GKoe7JcKfnPdvx8nHuZz8dABSip6Aq7hmuFCNU22B-5bxiUyy4NYfvhqoaY5yOt6tlZL_DhIBaPA4tB9eu-K424/s1600/homar.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"></span></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">16: </span><a href="http://www.google.ro/imgres?imgurl=https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiu_u_24h3CMwl_C250BP_6OAw6OtskPjufVWKLMZhitYI6cJH44ildj80H8fOlomYyxwfmL27-2q6pDM3NH-DcI1EAzAD607hqbHfzh7k0COJ2zLy5sZJPiF9hyphenhyphenajb78175LRnHmJpjL8/s400/tlobster.jpg&imgrefurl=http://myfeasts.blogspot.com/2009/02/grilled-lobster-tails-with-lemon-curry.html&usg=__8ohneEz1Q1_qsEumGQVXMK0Lmd8=&h=267&w=400&sz=21&hl=ro&start=121&zoom=1&tbnid=i6HsSpIXH3vrhM:&tbnh=136&tbnw=181&ei=06RfTarhEsqSOtzpoboN&prev=/images?q=Grilled+lobster&um=1&hl=ro&sa=N&biw=1118&bih=756&tbs=isch:1&um=1&itbs=1&iact=rc&dur=219&oei=kqRfTcf7LIP98AbMy5nWCw&page=7&ndsp=20&ved=1t:429,r:0,s:121&tx=100&ty=39"><span style="color: windowtext; font-size: 12pt; text-decoration: none;"><v:shape alt="http://t0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcTIr5A0EkNaKAbxw0vMh66DiqY13TyRXCmWsnQSA6vTwtOkStgK" href="http://www.google.ro/imgres?imgurl=https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiu_u_24h3CMwl_C250BP_6OAw6OtskPjufVWKLMZhitYI6cJH44ildj80H8fOlomYyxwfmL27-2q6pDM3NH-DcI1EAzAD607hqbHfzh7k0COJ2zLy5sZJPiF9hyphenhyphenajb78175LRnHmJpjL8/s400/tlobster.jpg&imgrefurl=http://myfeasts.blogspot.com/2009/02/grilled-lobster-tails-with-lemon-curry.html&usg=__8ohneEz1Q1_qsEumGQVXMK0Lmd8=&h=267&w=400&sz=21&hl=ro&start=121&zoom=1&tbnid=i6HsSpIXH3vrhM:&tbnh=136&tbnw=181&ei=06RfTarhEsqSOtzpoboN&prev=/images?q=Grilled+lobster&um=1&hl=ro&sa=N&biw=1118&bih=756&tbs=isch:1&um=1&itbs=1&iact=rc&dur=219&oei=kqRfTcf7LIP98AbMy5nWCw&page=7&ndsp=20&ved=1t:429,r:0,s:121&tx=100&ty=39" id="Picture_x0020_50" o:button="t" o:spid="_x0000_i1042" style="height: 27.75pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 42pt;" type="#_x0000_t75">
<v:fill o:detectmouseclick="t">
<v:imagedata o:title="ANd9GcTIr5A0EkNaKAbxw0vMh66DiqY13TyRXCmWsnQSA6vTwtOkStgK" src="file:///C:\Users\pitio\AppData\Local\Temp\msohtmlclip1\01\clip_image012.jpg">
</v:imagedata></v:fill></v:shape></span></a><span style="font-size: 12pt;"> <b><span lang="RO">Grilled lobster</span></b><span lang="RO"><o:p></o:p></span></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> Acum un alt exemplu de "osechi".
Nu mai las explicaţii acolo unde felurile le-am amintit deja. <span style="background: silver; mso-highlight: silver;"><o:p></o:p></span></span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><img border="0" height="126" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhTprBqCpLypKFe5biu09y8IV_NMKgfvBWHTQgExEGNUTFbzJ_FaYVlwMuHHRyDXcZmUOCLU5LNwWZlGiew99MfNtDfVqmMWcDnpd1YK9oDv_EPJe1XjFcxjO1iswJTaU7toziElY9CLjwN/s200/Datemaki+2.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;" width="200" /></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><b style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: medium; text-align: justify;"><span style="font-size: 12pt;"> <span lang="RO">Datemaki</span></span></b><span lang="RO" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 12pt; text-align: justify;"> - </span><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 12pt; text-align: justify;">伊達巻</span><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 12pt; text-align: justify;"> <span lang="RO"> sau </span></span><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 12pt; text-align: justify;">伊達巻き</span></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<b><span style="font-size: 12pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></span></b></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi6ivGV7KPW92X6QvltA-m68pLsJxJZYaRs3NNjP0jceptaaQQoFpnZB0nQJZ4JJydWT3Jc6nExxYkNpIebfkza31P8nfSbVOxxwPAQU7YKYf6UfWWsjH2hA-4AIuaz9TcfW9E0ii_e1xp8/s1600/kamaboko.gif" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="173" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi6ivGV7KPW92X6QvltA-m68pLsJxJZYaRs3NNjP0jceptaaQQoFpnZB0nQJZ4JJydWT3Jc6nExxYkNpIebfkza31P8nfSbVOxxwPAQU7YKYf6UfWWsjH2hA-4AIuaz9TcfW9E0ii_e1xp8/s200/kamaboko.gif" width="200" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><b style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: medium; text-align: justify;"><span style="font-size: 12pt;"><span lang="RO">Kamaboko</span></span></b><span lang="RO" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 12pt; text-align: justify;"> - </span><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 12pt; text-align: justify;">蒲鉾</span></td></tr>
</tbody></table>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right; margin-left: 1em; text-align: right;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><img border="0" height="150" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUi5jYDDJ50u6vH9Y97f_DGv_ONXUrUtnN-ogZQG477V_KfaVYRKlKZITtIwVQzbOdRZSC30G-ePWjbooaC9JhBIBHaWFpgAFhs_1ObW_LbnSnr2ofkA_7JOx0qtte9YJC8vI59mznQwO7/s200/kazunoko_konbu.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;" width="200" /></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><b><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">Kazunoko</span></b><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;"> - </span><span style="font-family: "MS Gothic"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-language: EN-US; mso-hansi-font-family: "Times New Roman";">数の子</span><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;"> </span></td></tr>
</tbody></table>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUi5jYDDJ50u6vH9Y97f_DGv_ONXUrUtnN-ogZQG477V_KfaVYRKlKZITtIwVQzbOdRZSC30G-ePWjbooaC9JhBIBHaWFpgAFhs_1ObW_LbnSnr2ofkA_7JOx0qtte9YJC8vI59mznQwO7/s1600/kazunoko_konbu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"></span></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="clear: left; float: left; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="136" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjY0M59344L3VeV6-SUqrWigeVtftzsY7wzNcupP112LZgXNemu-CHO4V6cFppTh_aLXLfcNolchhE7XzWP6r8jJZ-6KchK6Hh-WRI2FyWAJw_PHNIeb9UC4uK418RA0RXCCkp9MlYh33EY/s200/kuromame.jpg" width="200" /></span><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZCo0R22TTCt6F5b8EpNyuv2caZ0BPLX6MmeFRgJaEWlSGDC7P8Xex22gQ9sVW9hSdv6tEPes3srt1IeUqFFu28sepQfrGjRsjVembolLJUO09K-b1K4D9imHMPP-L_wCYzfSPlcWeNgU/s1600-h/kazunoko+konbu.jpg"><span style="color: windowtext; font-size: 12pt; text-decoration: none;"><v:shape alt="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZCo0R22TTCt6F5b8EpNyuv2caZ0BPLX6MmeFRgJaEWlSGDC7P8Xex22gQ9sVW9hSdv6tEPes3srt1IeUqFFu28sepQfrGjRsjVembolLJUO09K-b1K4D9imHMPP-L_wCYzfSPlcWeNgU/s400/kazunoko+konbu.jpg" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZCo0R22TTCt6F5b8EpNyuv2caZ0BPLX6MmeFRgJaEWlSGDC7P8Xex22gQ9sVW9hSdv6tEPes3srt1IeUqFFu28sepQfrGjRsjVembolLJUO09K-b1K4D9imHMPP-L_wCYzfSPlcWeNgU/s1600-h/kazunoko+konbu.jpg" id="Picture_x0020_46" o:button="t" o:spid="_x0000_i1039" style="height: 30.75pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 41.25pt;" type="#_x0000_t75">
<v:fill o:detectmouseclick="t">
<v:imagedata o:title="kazunoko+konbu" src="file:///C:\Users\pitio\AppData\Local\Temp\msohtmlclip1\01\clip_image015.jpg">
</v:imagedata></v:fill></v:shape></span></a><b><span style="font-size: 12pt;"> </span></b></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjY0M59344L3VeV6-SUqrWigeVtftzsY7wzNcupP112LZgXNemu-CHO4V6cFppTh_aLXLfcNolchhE7XzWP6r8jJZ-6KchK6Hh-WRI2FyWAJw_PHNIeb9UC4uK418RA0RXCCkp9MlYh33EY/s1600/kuromame.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><a href="http://0.tqn.com/d/japanesefood/1/0/b/L/kuromamedishmed.jpg" title=""View Full-Size" t "><span style="color: windowtext; font-size: 12pt; text-decoration: none;"><v:shape alt="Kuromame - Simmered Black Beans" href="http://0.tqn.com/d/japanesefood/1/0/b/L/kuromamedishmed.jpg" id="Picture_x0020_42" o:button="t" o:spid="_x0000_i1038" style="height: 27.75pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 40.5pt;" target="_blank" title=""View Full-Size"" type="#_x0000_t75">
<v:fill o:detectmouseclick="t">
<v:imagedata o:title="Kuromame - Simmered Black Beans" src="file:///C:\Users\pitio\AppData\Local\Temp\msohtmlclip1\01\clip_image016.jpg">
</v:imagedata></v:fill></v:shape></span></a><b><span style="font-size: 12pt;"> <span lang="RO">Kuro-mame</span></span></b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> - </span><span style="font-size: 12pt;">黒豆</span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> - făcut din boabe
de soia. "Mame" înseamnă sănătate şi simbolizează dorinţa de sănătate
pentru noul an.</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh8T65M35J-0Lx9kv5alT-IPH9gY33iQsXB3T9EqxD_1J-xGk96Lkih-1zbNxmeooHz5zbug2sDbMxeU4QH1D9lam6E7H0ZipQvi7qfESd1oZNe6QdDOaorgaAB9oz5iIDhqk_s61QTSP5O/s1600/tai.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="150" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh8T65M35J-0Lx9kv5alT-IPH9gY33iQsXB3T9EqxD_1J-xGk96Lkih-1zbNxmeooHz5zbug2sDbMxeU4QH1D9lam6E7H0ZipQvi7qfESd1oZNe6QdDOaorgaAB9oz5iIDhqk_s61QTSP5O/s200/tai.jpg" width="200" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><b style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: medium; text-align: justify;"><span style="font-size: 12pt;"><span lang="RO">Tai</span></span></b><span lang="RO" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 12pt; text-align: justify;"> - </span><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 12pt; text-align: justify;">鯛</span><span lang="RO" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 12pt; text-align: justify;"> - doradă</span>
</td></tr>
</tbody></table>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; margin-left: 1em; margin-right: 1em;"></span><b style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: 12pt;"><span lang="RO"> </span></span></b></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhOudFqDGyGSXYzWtwzh3LYCKDWNSThbVOcFW3W6Ff_UuKJ8IZU1jAUrC55kacBgYAq5QLVFsSiQXOADkgUIvHlq01hexkfgH988lTLyRf_AS3g1ve0mJcmo6d3-dMFfNobf83UXReTu7oN/s1600/tazukuri+2.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><img border="0" height="133" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhOudFqDGyGSXYzWtwzh3LYCKDWNSThbVOcFW3W6Ff_UuKJ8IZU1jAUrC55kacBgYAq5QLVFsSiQXOADkgUIvHlq01hexkfgH988lTLyRf_AS3g1ve0mJcmo6d3-dMFfNobf83UXReTu7oN/s200/tazukuri+2.jpg" width="200" /><span style="color: black;"><b style="text-align: justify;"><span style="font-size: 12pt;"><span lang="RO">Tazukuri</span></span></b><span lang="RO" style="font-size: 12pt; text-align: justify;"> - </span><span style="font-size: 12pt; text-align: justify;">田作り</span></span></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></b></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></b></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></b></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></b></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><b><br /></b></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><b><span style="font-size: 12pt;"><v:shape id="Picture_x0020_65" o:spid="_x0000_i1034" style="height: 25.5pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 35.25pt;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title="ozoni sau zoni" src="file:///C:\Users\pitio\AppData\Local\Temp\msohtmlclip1\01\clip_image020.jpg">
</v:imagedata></v:shape></span></b><b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">Zōni </span></b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> - </span><span style="font-size: 12pt;">雑煮</span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> - </span><span style="font-size: 12pt;"><v:shape alt="http://0.tqn.com/d/japanesefood/1/0/t/L/zonimed.jpg" id="Picture_x0020_41" o:spid="_x0000_i1033" style="height: 28.5pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 39pt;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title="zonimed" src="file:///C:\Users\pitio\AppData\Local\Temp\msohtmlclip1\01\clip_image021.jpg">
</v:imagedata></v:shape></span><span style="font-size: 12pt;"> <span lang="RO">este
supa cu mochi.<o:p></o:p></span></span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgfgm58kX_Yp1Ju6JhjGDxvEqdRX9GfaT58Ff4s0brVKOGpjBRSrZA6p1akDUE7Bky3yFShpVWvmtFJp6bXZqrNimz-99URNMySsz_Md5sCBmVIahx3ndmTb2-oswjFbhx7OVEnN_XRGuZN/s1600/zoni+supe_edited-1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><img border="0" height="141" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgfgm58kX_Yp1Ju6JhjGDxvEqdRX9GfaT58Ff4s0brVKOGpjBRSrZA6p1akDUE7Bky3yFShpVWvmtFJp6bXZqrNimz-99URNMySsz_Md5sCBmVIahx3ndmTb2-oswjFbhx7OVEnN_XRGuZN/s400/zoni+supe_edited-1.jpg" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: 12pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></b></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6C2ITzI5oNMTNcARyb4mTQFqQtDl_IfsGvmtaVowJ_-1AviqptW141qm9ll7jVD6TQS5SUjLUSDBVEi5QVwO_iV0WRlNo_aMP2qTz1VUYwYhoLTSJD7072sWtYuBMRoCAZpOmmWFCQRel/s1600/Ebi+si+Nishi_edited-1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><img border="0" height="142" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6C2ITzI5oNMTNcARyb4mTQFqQtDl_IfsGvmtaVowJ_-1AviqptW141qm9ll7jVD6TQS5SUjLUSDBVEi5QVwO_iV0WRlNo_aMP2qTz1VUYwYhoLTSJD7072sWtYuBMRoCAZpOmmWFCQRel/s400/Ebi+si+Nishi_edited-1.jpg" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></b></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><b><span style="font-size: 12pt;"><v:shape alt="日本海で獲れた海老(エビ)" id="Picture_x0020_64" o:spid="_x0000_i1032" style="height: 26.25pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 35.25pt;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title="日本海で獲れた海老(エビ)" src="file:///C:\Users\pitio\AppData\Local\Temp\msohtmlclip1\01\clip_image022.jpg">
</v:imagedata></v:shape></span></b><b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">Ebi </span></b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> - </span><span style="font-size: 12pt;">エビ</span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> - creveţi preparaţi cu sake şi sos de soia. </span><b><span style="font-size: 12pt;"> <span lang="RO">Nishiki tamago</span></span></b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> - </span><span style="font-size: 12pt;">錦卵</span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> - ruladă de ou.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhUNXNOOFOVjkodxyjznTe-izYz2ApQD3NwTPJpfVd-S99AtFKxxittgk2sO7l3UEzXxLzfOkcEMh3SxU5Tx0XBUGr92iGvQt_ccLPaRc1X-_jCTgW7Yce28_jOayaRLdnyyBoG2Eftk7Tg/s1600/Daidai.png" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><img border="0" height="184" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhUNXNOOFOVjkodxyjznTe-izYz2ApQD3NwTPJpfVd-S99AtFKxxittgk2sO7l3UEzXxLzfOkcEMh3SxU5Tx0XBUGr92iGvQt_ccLPaRc1X-_jCTgW7Yce28_jOayaRLdnyyBoG2Eftk7Tg/s200/Daidai.png" width="200" /></span></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></b></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><b><span style="font-size: 12pt;"><v:shape alt="http://hillslearning.files.wordpress.com/2009/12/daidai.jpg" id="Picture_x0020_56" o:spid="_x0000_i1030" style="height: 29.25pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 31.5pt;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title="daidai" src="file:///C:\Users\pitio\AppData\Local\Temp\msohtmlclip1\01\clip_image024.jpg">
</v:imagedata></v:shape></span></b><b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> Daidai</span></b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> - </span><span style="font-size: 12pt;">橙</span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> - Bitter
japonez. Produs dintr-o varietate asiatică de portocale, originale din
Himalaya. Fructul, pentru că este foarte amar,
se foloseşte ca decor plasat în partea de sus a unui platou cu prăjituri
Mochi, dar din coaja uscată se prepară un digestiv tonic. </span><span lang="RO"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFs-FrTCxU7lT1zxOglM1FdrR19hJ0Z79UpoTOIB4Jr2-2sKUlMYqjVLmzm1729xNULIjva1bLBocaWNTwA2W7DLXAvFuaa3bSKEJ_ubvXSKX9yiKEhip2WrnZTgRpOTltU1k9xiKbsMRl/s1600/namasu.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><img border="0" height="126" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFs-FrTCxU7lT1zxOglM1FdrR19hJ0Z79UpoTOIB4Jr2-2sKUlMYqjVLmzm1729xNULIjva1bLBocaWNTwA2W7DLXAvFuaa3bSKEJ_ubvXSKX9yiKEhip2WrnZTgRpOTltU1k9xiKbsMRl/s200/namasu.jpg" width="200" /></span></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO"> </span><v:shape id="Picture_x0020_1" o:spid="_x0000_i1029" style="height: 44.25pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 69.75pt;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title="namasu" src="file:///C:\Users\pitio\AppData\Local\Temp\msohtmlclip1\01\clip_image025.jpg">
</v:imagedata></v:shape> </span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></b></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">Namasu</span></b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> - <span style="color: #333333;">făcut din ridiche albă şi morcov; este unul de alimentele ce nu lipseste de Anul
Nou, datorită culorilor, roşu şi alb.</span><span style="background: silver; mso-highlight: silver;"><o:p></o:p></span></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span style="font-size: 12pt;"><v:shape id="Picture_x0020_58" o:spid="_x0000_i1028" style="height: 55.5pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 72.75pt;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title="" src="file:///C:\Users\pitio\AppData\Local\Temp\msohtmlclip1\01\clip_image026.png">
</v:imagedata></v:shape></span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> </span><span style="font-size: 12pt;"><v:shape id="Picture_x0020_59" o:spid="_x0000_i1027" style="height: 56.25pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 60.75pt;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title="" src="file:///C:\Users\pitio\AppData\Local\Temp\msohtmlclip1\01\clip_image027.png">
</v:imagedata></v:shape></span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> </span><span style="font-size: 12pt;"><v:shape alt="File:Japanese Osechi.jpg" id="Picture_x0020_61" o:spid="_x0000_i1026" style="height: 56.25pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 66pt;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title="Japanese Osechi" src="file:///C:\Users\pitio\AppData\Local\Temp\msohtmlclip1\01\clip_image028.jpg">
</v:imagedata></v:shape></span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> </span><span style="font-size: 12pt;"><v:shape alt="File:Oseti.jpg" id="Picture_x0020_62" o:spid="_x0000_i1025" style="height: 55.5pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 78.75pt;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title="Oseti" src="file:///C:\Users\pitio\AppData\Local\Temp\msohtmlclip1\01\clip_image029.jpg">
</v:imagedata></v:shape></span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> Exemple de
"Osechi-ryōri": </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> <span style="background: silver; mso-highlight: silver;"><o:p></o:p></span></span></span></div>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi9vVV2NSmxB80V7Ob4-ssp9CM6UEmxWKmavr-NByTKNVLek5_ULVkWvdfIeXGqy6PjJQUj2sZ3lpQEtOWQa_E9oOcc0cGPVRV-ULyApF-Edtq5qes2fdL5iK46eW-W5td2VrNvMgE4BNuL/s1600/Ex+de+Osechi+ryori_edited-1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="124" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi9vVV2NSmxB80V7Ob4-ssp9CM6UEmxWKmavr-NByTKNVLek5_ULVkWvdfIeXGqy6PjJQUj2sZ3lpQEtOWQa_E9oOcc0cGPVRV-ULyApF-Edtq5qes2fdL5iK46eW-W5td2VrNvMgE4BNuL/s640/Ex+de+Osechi+ryori_edited-1.jpg" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Osechi ryori</td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span><br />
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Alte dulciuri<o:p></o:p></span></span></b></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhfHnlAYT8I6o10zskfYxCcJVwx2sdAGyNEvHX58FWKPHYwfKIgSteMQKxA2ZWR78ZjZH6ZxDuMpP2sfzmqTaxH5PuZ7u3pCnVv8GCGdpLZAK_51U6RV5MhDLcbI6utdEQu3hK7hMFFfi4L/s1600/Monju+sweets.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><img border="0" height="165" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhfHnlAYT8I6o10zskfYxCcJVwx2sdAGyNEvHX58FWKPHYwfKIgSteMQKxA2ZWR78ZjZH6ZxDuMpP2sfzmqTaxH5PuZ7u3pCnVv8GCGdpLZAK_51U6RV5MhDLcbI6utdEQu3hK7hMFFfi4L/s200/Monju+sweets.jpg" width="200" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Monju Sweets</span></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheKDYE492S_tb-fZLMBIADQPUyEx0-wuEj27DUVCxs2pyvswthd71WrnajfrJK1JkzhKLs1rBTmohWnRsKAg_z5QWtqBvsdagg2ahqiIsb9_giA84Q80qrtd_AC7ri_fqRgZZGw53U40w/s1600-h/sweets.jpg"><span style="color: windowtext; font-size: 12pt; text-decoration: none;"><v:shapetype coordsize="21600,21600" filled="f" id="_x0000_t75" o:preferrelative="t" o:spt="75" path="m@4@5l@4@11@9@11@9@5xe" stroked="f">
<v:stroke joinstyle="miter">
<v:formulas>
<v:f eqn="if lineDrawn pixelLineWidth 0">
<v:f eqn="sum @0 1 0">
<v:f eqn="sum 0 0 @1">
<v:f eqn="prod @2 1 2">
<v:f eqn="prod @3 21600 pixelWidth">
<v:f eqn="prod @3 21600 pixelHeight">
<v:f eqn="sum @0 0 1">
<v:f eqn="prod @6 1 2">
<v:f eqn="prod @7 21600 pixelWidth">
<v:f eqn="sum @8 21600 0">
<v:f eqn="prod @7 21600 pixelHeight">
<v:f eqn="sum @10 21600 0">
</v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:formulas>
<v:path gradientshapeok="t" o:connecttype="rect" o:extrusionok="f">
<o:lock aspectratio="t" v:ext="edit">
</o:lock></v:path></v:stroke></v:shapetype><v:shape alt="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheKDYE492S_tb-fZLMBIADQPUyEx0-wuEj27DUVCxs2pyvswthd71WrnajfrJK1JkzhKLs1rBTmohWnRsKAg_z5QWtqBvsdagg2ahqiIsb9_giA84Q80qrtd_AC7ri_fqRgZZGw53U40w/s400/sweets.jpg" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheKDYE492S_tb-fZLMBIADQPUyEx0-wuEj27DUVCxs2pyvswthd71WrnajfrJK1JkzhKLs1rBTmohWnRsKAg_z5QWtqBvsdagg2ahqiIsb9_giA84Q80qrtd_AC7ri_fqRgZZGw53U40w/s1600-h/sweets.jpg" id="Picture_x0020_47" o:button="t" o:spid="_x0000_i1028" style="height: 48.75pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 58.5pt;" type="#_x0000_t75">
<v:fill o:detectmouseclick="t">
<v:imagedata o:title="sweets" src="file:///C:\Users\pitio\AppData\Local\Temp\msohtmlclip1\01\clip_image001.jpg">
</v:imagedata></v:fill></v:shape></span></a><b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> Monju</span></b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> - prăjitură din orez cu pastă de
fasole roşie ca umplutură. <span style="background: silver; mso-highlight: silver;"><o:p></o:p></span></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> Un alt obicei larg răspândit este cel al prăjiturilor de
orez, “mocha”. Sunt făcute din orez fiert, transformate în pastă şi modelate într-o
"găluşcă". Sunt pregătite înainte de Anul Nou şi mâncate la începutul
lui ianuarie. <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> "Mochi" se transformă deseori în decoraţii şi anume, două
prăjituri rotunde se aşează una peste alta iar deasupra se pune "daidai"
- </span><span style="font-size: 12pt;">橙</span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">,</span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> portocală amară. "Daidai"
înseamnă câteva generaţii. Deoarece
“mocha” sunt foarte lipicioase, apar cazuri în care oamenii se îneacă cu ele şi
chiar mor. Aceste accidente se petrec mai ales în cazul bătrânilor. Morţile
sunt anunţate în ziarul de a doua zi.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right; margin-left: 1em; text-align: right;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgv4CxmA3OVXDyyO3w4irIGg_XJCBvZM3zq7-g6wNLwi-AyyMMYHOLGYK6IurpyOSmVQiB8sdYsa3-TtKs3CTrrG7nEQ7ezFyJvWt9lKH2eIQCz_z2a2PRTyHJIVgW0y6DTeqER8dEEbtgE/s1600/untitled.png" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><img border="0" height="149" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgv4CxmA3OVXDyyO3w4irIGg_XJCBvZM3zq7-g6wNLwi-AyyMMYHOLGYK6IurpyOSmVQiB8sdYsa3-TtKs3CTrrG7nEQ7ezFyJvWt9lKH2eIQCz_z2a2PRTyHJIVgW0y6DTeqER8dEEbtgE/s200/untitled.png" width="200" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Nanasuka-gayu</span></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> </span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> Pentru a lăsa stomacul supraîncărcat să se odihnească, în
a şaptea zi din ianuarie, cunoscută si ca "ziua omului", obiceiul se presupune că a început în perioada Heian
(în jurul secolului al 12-lea ),</span><span lang="RO"> </span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> se serveşte o supă
de orez, aduce mai degrabă a terci, făcută din şapte ierburi numită "nanasuka-gayu" - </span><b><span style="font-size: 12pt;">七草粥</span></b><b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">. </span></b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">Mai<b> </b>este cunoscută ca<b> "</b></span><b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">jinjitsu" - </span></b><b><span style="font-size: 12pt;">人日</span></b><b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">.</span></b><span lang="RO" style="color: #404040; font-size: 12pt;"> "Nana" înseamnă şapte, "saku"
frunze sau ierburi şi "gayu" (Kayu) înseamnă terci de orez.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">Cele şapte ierburi tradiţionale
sunt: "seri" - </span><a href="http://translate.googleusercontent.com/translate_c?hl=ro&sl=en&u=http://en.wikipedia.org/wiki/Oenanthe_javanica&prev=/search%3Fq%3Dnanakusagayu%26hl%3Dro%26sa%3DX%26biw%3D1083%26bih%3D652%26prmd%3Divns&rurl=translate.google.ro&usg=ALkJrhhPMszaY6n-ANb-8vQx_6BKk2BxKg" title="Oenanthe javanica"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">pătrunjel japonez</span></a><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">, "nazuna" - seamănă cu </span><a href="http://translate.googleusercontent.com/translate_c?hl=ro&sl=en&u=http://en.wikipedia.org/wiki/Capsella_bursa-pastoris&prev=/search%3Fq%3Dnanakusagayu%26hl%3Dro%26sa%3DX%26biw%3D1083%26bih%3D652%26prmd%3Divns&rurl=translate.google.ro&usg=ALkJrhgqGbvBqZ-gljq2NJiwNZPaJ3MREg" title="Capsella bursa-pastoris"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> traista-ciobanului</span></a><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">, "gogyō", nu m-am
lămurit, "hakobera" - din familia mentei, "hotokenoza"
- </span><a href="http://translate.googleusercontent.com/translate_c?hl=ro&sl=en&u=http://en.wikipedia.org/wiki/Stellaria_media&prev=/search%3Fq%3Dnanakusagayu%26hl%3Dro%26sa%3DX%26biw%3D1083%26bih%3D652%26prmd%3Divns&rurl=translate.google.ro&usg=ALkJrhhE3Z7H28P55J4iu2y79UGVzWBUPg" title="Stellaria media"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">rocoina comună</span></a><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">, "suzuna"
- gulie albă sau nap şi "suzushiro" - ridiche daikon. <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<br /></div>
<h1 style="margin-top: 0cm; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Felicitări<o:p></o:p></span></span></h1>
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjHvKOySxgF0FIVKl8zXngoX5i-gGacgotj90zhEdJzZlSghTpLty8u_r2R619cPzBg8Ksit3aCkM4B7u5j4z6QbyUAYI4FdpwwY_fHNWf70_W2RfGQLp0YPYAdFVEHGz48CwDmPAzeU-wQ/s1600/Materials+for+making+Nengajo.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjHvKOySxgF0FIVKl8zXngoX5i-gGacgotj90zhEdJzZlSghTpLty8u_r2R619cPzBg8Ksit3aCkM4B7u5j4z6QbyUAYI4FdpwwY_fHNWf70_W2RfGQLp0YPYAdFVEHGz48CwDmPAzeU-wQ/s1600/Materials+for+making+Nengajo.jpg" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span style="text-align: justify;">Materiale pentru a face un "nengajō" </span><span class="Heading1Char" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"> </span></span><a href="http://en.wikipedia.org/wiki/File:NengajoM1020.jpg" style="text-align: justify;"><b><span style="color: windowtext; font-size: 12pt; text-decoration: none;"><v:shape alt="http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/1/1a/NengajoM1020.jpg/220px-NengajoM1020.jpg" href="http://en.wikipedia.org/wiki/File:NengajoM1020.jpg" id="Picture_x0020_5" o:button="t" o:spid="_x0000_i1026" style="height: 57.75pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 72.75pt;" type="#_x0000_t75">
<v:fill o:detectmouseclick="t">
<v:imagedata o:title="220px-NengajoM1020" src="file:///C:\Users\pitio\AppData\Local\Temp\msohtmlclip1\01\clip_image003.jpg">
</v:imagedata></v:fill></v:shape></span></b></a><span class="Heading1Char" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"> </span></span></span></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> Sfârşitul lui decembrie şi începutul lui ianuarie sunt
cele mai aglomerate perioade pentru poşta niponă. Japonezii au obiceiul ce a
trimite ilustrate de Anul Nou – “nengajō” prietenilor, rudelor, similare
felicitărilor de Crăciun din vest. Generaţiile mai tinere îşi trimit e-mailuri.
<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> La origine, scopul lor a fost acela de a trimite
prietenilor îndepărtaţi şi rudelor, persoanelor cu care în mod obişnuit nu se
întâlnesc veşti despre ei şi familiile
lor. Japonezii trimit aceste cărţi poştale astfel încât ele să sosesc la întâi
ianuarie. Poşta garantează ajungerea la această dată dacă sunt depuse în limita timpului impusă, respectiv de la
mijlocul lui decembrie, pânâ în apropierea sfârşitului lunii şi dacă sunt
marcate cu cuvântul “nengajō”.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Pentru a livra aceste
felicitări, oficiile poştale angajează, de obicei studenţi, part-time. <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> "Nengajo" pot fi o coală albă, simplă, pentru a
putea printa pe ea o poză sau poze cu "eto" - semn din zodiacul chinezesc, pentru anul ce
vine. De asemenea, poţi merge la un magazin şi să-ţi printezi fotografia. Majoritatea oamenilor printează fotografii făcute
în vacanţele de peste an sau pun o poză
a copiilor ca să se laude cât de mari au crescut. <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Vederile sunt festive şi foarte
colorate. În afară de asta, se
desfăşoară şi o loterie cu numerele de pe felicitarea pe care ai cumpărat-o şi ai şansa
să câştigi, dacă participi, chiar excursii în străinătate. <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> Este în obicei sau ca o regulă de etichetă, de a nu trimite aceste felicitări dacă una din
familiile destinatare a avut un deces în acel an. În acest caz, un membru
al acelei familii trimite o carte
poştală simplă, numită “mochyu hagaki” – prin care anunţă că sunt în doliu şi deci
indisponibili pentru a participa la
schimbul de felicitări. Tot ca o regulă nescrisă, aceste “mochu hagaki” se
trimit la începutul lui decembrie. Intervalul le dă posibilitatea oamenilor să
te scoată de pe lista lor, nu definitiv însă. “Mochu hagaki” poate fi doar în
alb-negru, poate puţin galben, dar în nici un caz alte culori. Chiar şi timbrul
trebuie să fie unul adecvat doliului. <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> Felicitările se pot obţine din multe surse. Există şi
unele prescrise. Cele mai multe dintre acestea au semnul zodiacal chinezesc al
Anului nou ca design sau felicitări convenţionale sau amândouă. Zodiacul chinezesc are un ciclu de 12 ani.
Fiecare an este reprezentat de un animal. În ordine, acestea sunt: şobolanul,
boul, tigrul, iepurele, dragonul, şarpele, calul, capra, maimuţa, cocoşul, câinele,
porcul. 2011 este anul iepurelui, cel care vine, 2012 al dragonului. <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> Felicitările pot avea şi spaţii pentru ca expeditorul să
scrie un mesaj personal. Ştampile de cauciuc cu mesaje convenţionale sau
animalul anului sunt de vânzare peste tot. Mulţi
cumpără cerneluri şi pensule pentru o felicitare originală. Numeroase soft-uri
permit propriul design.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> Pentru că o persoană comunicativă ar putea avea de scris
şi expediat sute de astfel de felicitări,
magazinele oferă o largă varietate de ilustrate cu scurte mesaje, la care trebuie
completată doar adresa.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> Chiar şi cu popularitatea din ce în ce mai mare a e-mail-ului,
aceste felicitări rămân preferate în Japonia. <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> Sistemul poştal pentru felicitarea de Anul Nou a fost pus
la punct prin 1899 şi "otoshidama-tsuki nenga hagaki" au ieşit pe piaţă în 1949. Astăzi peste 4,1
bilioane de "otoshidama-tsuki nenga hagaki" sunt printate anual.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Un "nengajō" obişnuit
conţine:<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">- kotoshi mo yoroshiku
o-negai-shimasu - </span><span style="font-size: 12pt;">今年もよろしくお願いします</span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> -
I hope for your favour again in the coming year<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">- (shinnen) akemashite
o-medetō-gozaimasu - </span><span style="font-size: 12pt;">新年</span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">)</span><span style="font-size: 12pt;">あけましておめでとうございます</span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> - Happiness
to you on the dawn of a New Year<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">- kinga shinnen (</span><span style="font-size: 12pt;">謹賀新年</span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> - Happy New Year<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">- shoshun/hatsuharu (</span><span style="font-size: 12pt;">初春</span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> - literally "early spring"<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">Otoshidama </span></b><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEikjeWRwjyr7WT4DpNv2Ziy80oadschLgeUniEM_84Nu2AIXRs868pu_sN1IBDcvPCZAQoC9-yP8bDdSjPgDcv-KoLd3Q66-OWwmBjlHjGtcu_oNaml3OfvV3-fvFMQQQJIqav59bOMRzwY/s1600/Otoshidama.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEikjeWRwjyr7WT4DpNv2Ziy80oadschLgeUniEM_84Nu2AIXRs868pu_sN1IBDcvPCZAQoC9-yP8bDdSjPgDcv-KoLd3Q66-OWwmBjlHjGtcu_oNaml3OfvV3-fvFMQQQJIqav59bOMRzwY/s1600/Otoshidama.jpg" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 115%;">“pochibukuro”
pentru "otoshidama-bukuro"
- </span><span style="font-size: 12pt; line-height: 115%;">お年玉袋</span></span></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><a href="http://en.wikipedia.org/wiki/File:Otoshidama93.JPG"><span style="color: windowtext; font-size: 12pt; text-decoration: none;"><v:shape alt="http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/e/ec/Otoshidama93.JPG/220px-Otoshidama93.JPG" href="http://en.wikipedia.org/wiki/File:Otoshidama93.JPG" id="Picture_x0020_6" o:button="t" o:spid="_x0000_i1025" style="height: 60.75pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 81pt;" type="#_x0000_t75">
<v:fill o:detectmouseclick="t">
<v:imagedata o:title="220px-Otoshidama93" src="file:///C:\Users\pitio\AppData\Local\Temp\msohtmlclip1\01\clip_image004.jpg">
</v:imagedata></v:fill></v:shape></span></a><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> “pochibukuro” pentru "otoshidama-bukuro" - </span><span style="font-size: 12pt;">お年玉袋</span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">Plicuri pentru anul nou,
"otoshidama-bukuro - </span><span style="font-size: 12pt;">お年玉袋</span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">". Clar nu seamănă cu ale noastre. să vedeţi la ce sunt folosite! <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> De Anul Nou, japonezii au obiceiul de a dărui bani copiilor.
Cunoscut ca şi “otoshidama”, cadoul este înmânat într-un plic împodobit cu mici decoraţii
numite “pochibukuro”.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">În era Edo, familiile bogate
dăruiau o mică pungă cu “mocha”, prăjituri de orez şi o portocală mandarin
pentru noroc. Suma de bani depinde de vârsta copilului şi dacă există mai mulţi
copii, suma este aceeaşi pentru toţi. Oricum suma nu depăşeşte 10,000¥ ($100).<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> Las şi adresa unde găsiţi imagini cu felicitări specific
japoneze. Anul acesta, fiind anul iepurelui, veţi observa că majoritatea au desenat
şi un mic iepuraş.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><a href="http://www.seiza.ro/ecards/categ/id/78"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">http://www.seiza.ro/ecards/categ/id/78</span></a><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> Mai există un eveniment important, tradiţie pe care
niponii o respectă, care are loc în 2
ianuarie: "Kakizome" - primul scris caligrafic. Sunt scrise cuvinte
sau fraze de bun augur cu pensula. În
şcolile elementare şi licee se organizează anual competiţii de
"kakizome"<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<br /></div>
<h1 style="margin-top: 0cm; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Haiku-uri şi renga<o:p></o:p></span></span></h1>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> Obiceiurile Anului Nou sunt oglindite în poemele nipone,
respectiv <b>haiku-uri şi renga</b>. Toate
tradiţiile de Anul Nou sunt considerate kigo. Haiku-uri “sărbătoresc” şi multele începuturi ale noului an ca şi kigo,
cum ar fi: <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">- "Hatsuyumese" -
primul vis din noul an. Se spune ca visurile bune sunt cu "ichi-fuji,
ni-taka, san-nasubi" - primul este
muntele Fuji, al doilea este vulturul şi al treilea este vânăta. Dacă unele
dintre aceste elemente îţi apar în vis, înseamnă că o să ai un an bun. <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">- "Hatsuhinode" este
primul răsărit al anului. Înaintea răsăritului din 1 ianuarie, japonezii deseori
conduc spre coastă sau urcă munţii pentru a admira primul răsărit al anului.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">- "Hatsumōde" este
prima vizita la un templu sau altar. Multă lume face această vizită în 31
decembrie, după-masă sau uneori în prima zi a anului. Dacă vremea permite, poartă
kimono-uri. <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">- "Hatsudayori” - prima
scrisoare sau primul schimb de scrisori;<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">- "Shigoto-hajime" - </span><span style="font-size: 12pt;">仕事始め</span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> – prima muncă executată;<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">- "Keiko-hajime" - </span><span style="font-size: 12pt;">稽古始め</span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"> - primele
exerciţii; <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">- "Hatsugama" – prima
ceremonie a ceaiului;<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">- "Hatsu-uri" - prima
vânzare, primele cumpărături din anul care începe. <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> Odată cu felicitarea, haiku-ul se poate referi la prima
scrisoare, prima caligrafie, prima pensulă. <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> Deoarece tradiţiile de An Nou sunt mai târzii decât data
curentă, să nu uităm că în calendarul lunar Anul Nou cade la începutul
primăverii, multe din aceste menţiuni se referă şi la începutul primăverii. <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<br /></div>
<h1 style="margin-top: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">Jocuri</span><span lang="RO"><o:p></o:p></span></span></h1>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> Există, de asemenea,
jocuri tradiţionale de Anul Nou, deşi popularitatea lor a scăzut în
ultimii ani. Hanetsuki - badminton japonez -, takoage - înălţarea de zmee - şi karuta - un joc de cărţi - sunt câteva
dintre ele.<span style="background: yellow; mso-highlight: yellow;"><o:p></o:p></span></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> S-au creat multe show-uri pentru acest eveniment iar
altele, cele cu apariţii regulate, au ediţii speciale. Multe decenii a fost
popular show-ul TV “Kōhaku Uta Gassen, prezentat de NHK, în ultima zi a anului.
Spectacolul prezintă întrecerea a două echipe, roşii şi albii, mulţi artişti
concurând unii împotriva altora.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> Simfonia a IX-a de Beethoven, cu acompaniament
coral, este foarte audiată. De ex., în
2009, peste 55 de audiţii ale acestei partituri au fost interpretate de
diferite orchestre şi coruri. Simfonia a fost introdusă în Japonia de
prizonierii germani, reţinuţi aici în timpul primului război mondial.
Orchestrele nipone au adăugat-o repertoriului lor începând cu anul 1925.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">În perioada celui de-al doilea
război, guvernul imperial a promovat interpretarea ei, inclusiv de Anul Nou,
pentru a încuraja naţionalismul nipon. Simfonia a fost considerată potrivită
acestui scop deoarece Germania nazistă era aliatul imperiului atunci. <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> După război, în timpul greutăţilor în reconstrucţia
ţării, orchestrele şi corurile au promovat Simfonia a IX-a datorită
popularităţii ei în rândul japonezilor. În 1960 interpretarea acestei bucăţi a devenit mai
largă, incluzând participanţi locali şi stabilind o tradiţie care continuă şi
azi. <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> "Enka" este un gen de muzică foarte popular în
insule, care nu lipseşte în aceste zile, asemănător, stylistic vorbind, cu muzica
tradiţională japoneză. Ritmurile moderne de azi s-au dezvoltat după ultimul
război. Asemănătoare baladelor sentimentale, povestesc despre iubiri nefericite
şi despre nostalgii. Cântăreţii de "enka", în special femeile, poartă
chimono-uri, în timpul acestor interpretări. <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Redeşteptarea acestui gen poate
fi aproximată ca datând din 1969, când
Keiko Fuji, artist nipon, şi-a făcut debutul. În zilele noastre, acest gen este
foarte agreat de generaţia mai vârstnică. <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> Un obicei nou s-a încetăţenit în ultimele decenii, acela de
a viziona "kohaku uta gassen", un spectacol de muzică televizat
devenit foarte popular în rândul niponilor,
unde concertează cunoscuţi cântăreţi de J-pop şi "enka".<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Iată şi cântecul<b> </b>acestei vacanţe:<b> "Oshogatsu"<o:p></o:p></b></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Mou ikutsu neru to oshogatsu <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Oshogatsu ni wa tako agete <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Koma o mawashite asobimashou <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Hayaku koi koi oshogatsu<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span style="font-size: 12pt;">もういくつ寝るとお正月</span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span style="font-size: 12pt;">お正月には凧あげて</span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span style="font-size: 12pt;">こまをまわして遊びましょう</span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span style="font-size: 12pt;">早く来い来いお正月</span><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">How many more nights to sleep
until New Year's Day <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">In the New Year's holidays,
let's fly a kite <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Let's play with a spinning top <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Come, come quickly, New Year's
Day<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Câte nopţi mai sunt de dormit
până la anul nou<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">În sărbătorile anului nou să
zburăm ca nişte zmee<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Haideţi să ne jucăm cu un
titirez<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Haide, hai repede, Noule An!<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><a href="http://japanesefood.about.com/od/japanesenewyearfood/a/newyearfood.htm"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">http://japanesefood.about.com/od/japanesenewyearfood/a/newyearfood.htm</span></a><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><a href="http://japanesefood.about.com/od/japanesenewyearfood/r/kurikinton.htm"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">http://japanesefood.about.com/od/japanesenewyearfood/r/kurikinton.htm</span></a><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><a href="http://japanesefood.about.com/od/japanesefoodpicture/ig/Japanese-New-Year-Food-Picture/New-Year-Food-Picture-9.htm"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">http://japanesefood.about.com/od/japanesefoodpicture/ig/Japanese-New-Year-Food-Picture/New-Year-Food-Picture-9.htm</span></a><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><a href="http://zakkalife.blogspot.com/2009/01/japanese-new-years-food.html"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">http://zakkalife.blogspot.com/2009/01/japanese-new-years-food.html</span></a><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Soba"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">http://en.wikipedia.org/wiki/Soba</span></a><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Osechi"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">http://en.wikipedia.org/wiki/Osechi</span></a><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><a href="http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:FCo5PMYGQREJ:www.moscowfood.coop/archive/newyears.html+ozoni&cd=3&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&source=www.google.ro"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:FCo5PMYGQREJ:www.moscowfood.coop/archive/newyears.html+ozoni&cd=3&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&source=www.google.ro</span></a><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Miso"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">http://en.wikipedia.org/wiki/Miso</span></a><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><a href="http://www.japan-guide.com/e/e2064.html"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">http://www.japan-guide.com/e/e2064.html</span></a><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Wasabi"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">http://ro.wikipedia.org/wiki/Wasabi</span></a><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><a href="http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:G4uU-o4VygEJ:katnsatoshiinjapan.blogspot.com/2008/12/mochu-hagaki.html+mochyuu+hagaki&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&source=www.google.ro"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:G4uU-o4VygEJ:katnsatoshiinjapan.blogspot.com/2008/12/mochu-hagaki.html+mochyuu+hagaki&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&source=www.google.ro</span></a><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Japanese_New_Year"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">http://en.wikipedia.org/wiki/Japanese_New_Year</span></a><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><a href="http://www.seiza.ro/ecards/categ/id/78"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">http://www.seiza.ro/ecards/categ/id/78</span></a><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><a href="http://kyotofoodie.com/kichisen-kaiseki-shogatsu-ryori/"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">http://kyotofoodie.com/kichisen-kaiseki-shogatsu-ryori/</span></a><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><a href="http://www.expatify.com/japan/shogatsu-celebrating-the-japanese-new-year.html"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">http://www.expatify.com/japan/shogatsu-celebrating-the-japanese-new-year.html</span></a><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><a href="http://www.buddhachannel.tv/portail/spip.php?article10437"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">http://www.buddhachannel.tv/portail/spip.php?article10437</span></a><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><a href="http://www.123newyear.com/japanese-new-year/"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">http://www.123newyear.com/japanese-new-year/</span></a><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><a href="http://www.familyculture.com/holidays/japanese_new_year.htm"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">http://www.familyculture.com/holidays/japanese_new_year.htm</span></a><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><a href="http://kyotofoodie.com/kichisen-kaiseki-shogatsu-ryori/"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">http://kyotofoodie.com/kichisen-kaiseki-shogatsu-ryori/</span></a><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><a href="http://liana-blog.navigate.ro/?tag=persimmon"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">http://liana-blog.navigate.ro/?tag=persimmon</span></a><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><a href="http://japantrend.blog94.fc2.com/blog-entry-691.html"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">http://japantrend.blog94.fc2.com/blog-entry-691.html</span></a><span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">http://en.wikipedia.org/wiki/Kombu<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">http://www.justhungry.com/2003/12/toshikoshi_soba.html<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">http://en.wikipedia.org/wiki/Kadomatsu<o:p></o:p></span></span></div>
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />Doru Emanuelhttp://www.blogger.com/profile/12287758529916963086noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-4772222194742528670.post-58236890285505667082012-05-01T10:44:00.001+03:002012-05-01T10:48:05.940+03:0020 de ani Coming of Age - Seijin no hiDupă ce m-am despărtit de Torami, ce aflasem mai tărziu că era doar coada din metropola de dinainte, de care mi s-a făcut rău, am decis să sar peste ea (câteva ore) am ajuns la o răscruce de trenuri, aflată în botul bestiei. Staţia cu pricina se numea Oami. Am ales folosind ala şi portocala. Destinul m-a trimis în stânga. De fapt am spus aşa: ala bala portocala nord sud vest am ales să merg spre est. Nu vă miraţi. Cu norocul meu am nimerit bine.
Oraşul Toke, despărţit de metropolă printr-un munte mi-a părut mai uman. Cred că este sfânt. De ce? Să vă dau nişte date şi veţi observa că sfânta treime se repetă obsesiv. Latitudine 35.5333333°, Longitudine 140.2833333°. Un alt factor interesant este că staţia este de asemenea un hotel la care am poposit. O puteţi face şi voi. Astfel nu veţi căra bagaje după voi în căutarea unui hotel.
Sărbătoarea despre care vreau să vă vorbesc nu este adresată tuturor, chiar dacă una publică, dar am stat, observat şi vă spun ce am aflat.
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh8C0W6asj2YH-jcyXYXRSV9go8L776PhqVyUfH9ypnGg62atSkX1FRC6NovkWTt7_axWQEyUY_zx7r9_KUE9GEKNVudVeKEXnvrd2Czvp-IpuslC_v_FrlivbqHNF7jyQ3XVx99Xb4a4QP/s1600/Toke+-+Gara.jpg" imageanchor="1" style="clear:left; float:left;margin-right:1em; margin-bottom:1em"><img border="0" height="179" width="250" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh8C0W6asj2YH-jcyXYXRSV9go8L776PhqVyUfH9ypnGg62atSkX1FRC6NovkWTt7_axWQEyUY_zx7r9_KUE9GEKNVudVeKEXnvrd2Czvp-IpuslC_v_FrlivbqHNF7jyQ3XVx99Xb4a4QP/s400/Toke+-+Gara.jpg" /></a></div>După ce m-am despărtit de Torami, ce aflasem mai tărziu că era doar coada din metropola de dinainte, de care mi s-a făcut rău, am decis să sar peste ea (câteva ore) am ajuns la o răscruce de trenuri, aflată în botul bestiei. Staţia cu pricina se numea Oami. Am ales folosind ala şi portocala. Destinul m-a trimis în stânga. De fapt am spus aşa: ala bala portocala nord sud vest am ales să merg spre est. Nu vă miraţi. Cu norocul meu am nimerit bine.
Oraşul Toke, despărţit de metropolă printr-un munte mi-a părut mai uman. Cred că este sfânt. De ce? Să vă dau nişte date şi veţi observa că sfânta treime se repetă obsesiv. Latitudine 35.5333333°, Longitudine 140.2833333°. Un alt factor interesant este că staţia este de asemenea un hotel la care am poposit. O puteţi face şi voi. Astfel nu veţi căra bagaje după voi în căutarea unui hotel.
Sărbătoarea despre care vreau să vă vorbesc nu este adresată tuturor, chiar dacă una publică, dar am stat, observat şi vă spun ce am aflat.<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiQu1b9YbT_XO6qdUqeMQpUJ5C2hk1brAYgeeDbvja4AY4L3-9OGcRTodpjqvXXyDcAk2ht7k-ohotDat_UY6hs12bbwnKvKDtTmxJOdqUpJsz4UBwzfn4IgzGxfCyyniPUTXnlZMqCbkfW/s1600/furisode+5.jpg" imageanchor="1" style="clear:left; float:left;margin-right:1em; margin-bottom:1em"><img border="0" height="250" width="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiQu1b9YbT_XO6qdUqeMQpUJ5C2hk1brAYgeeDbvja4AY4L3-9OGcRTodpjqvXXyDcAk2ht7k-ohotDat_UY6hs12bbwnKvKDtTmxJOdqUpJsz4UBwzfn4IgzGxfCyyniPUTXnlZMqCbkfW/s400/furisode+5.jpg" /></a></div>
Doar cu câteva decenii în urmă miresele purtau "Oh- Furisode" negru ca rochie de mireasă. Azi costumul pentru ceremonia nunţi este colorat.
Furisode este cusut din cele mai valoroase material ca "Rinzu" damasc de mătase sau "Chirimen" - crepe - satin, desenate cu compoziţii “Eba”. Modelul se întinde pe tot kimono-ul astfel încât arată ca un tablou când este etalat. Modelul somptuos este desenat în tehnică "Yuzen" şi astfel, magnificele "furisode" sunt desăvârşite de câteva din artele tradiţionale japoneze. Principalele motive tradiţionale de design "Yuzen" sunt cele din epoca Heian, deci vechi de 1000 ani, includ flori şi copaci.
Nu ne mirăm atunci că kimonoul poate costa între 4000 şi 10.000 de dolari. Dacă alegerea se îndreaptă spre a închiria unul, adeseori de la cabinetele de frumuseţe, costurile scad, fiind cuprinse între 550 şi 1000 de dolari. Închirierea include şi serviciile, respectiv ajutorul acordat tinerilor pentru a fi îmbrăcaţi potrivit. Programările la un astfel de cabinet se fac cu şase luni mai devreme.
Bărbaţii poartă de asemenea îmbrăcăminte tradiţională, un kimono în culori închise cu “hakama”. Dar în zilele de azi îmbracă mai degrabă costum şi cravată decât “hakana”. Inutil de subliniat că cheltuiala este mult mai mică pentru tineri, decât cea pentru domnişoare.
Tinerii îmbrăcaţi special pentru această zi merg la temple înainte de-a se albi ziua.
Festivităţile includ o ceremonie, coming of age ceremonies - 成人式, seijin-shiki – desfăşurată la primăriile şi prefecturile locale, urmate de petreceri în sânul familiei sau cu prietenii.
Alţii se adună în grupuri şi merg la petreceri sau ies la o băutură. Tinerele, neobişnuite cu încălţămintea tradiţională, “zori” pot fi adesea observate şchiopătând după masă până spre cină.
Târziu, spre seară, imaginea unor tineri ameţiţi, clătinându-se în tren, întorcându-se acasă după o zi de petreceri nu este una neobişnuită.
Mulţi şi-au pus întrebarea de ce o sărbătorire în public în locul unei petreceri private.
A-ţi lua locul în societate este un pas care se face în faţa tuturor. În mod analog, cei care împlinesc majoratul în acelaşi an se grupează, la fel cum cei care înfiinţează o companie îşi sunt aliaţi pentru totdeauna.
Semnificaţia zilei nu se limitează la hainele noi şi ceremonii. Este o cultură care îşi face timp pentru recunoaşterea importanţei noii generaţii şi are înţelepciunea de a îi ajuta şi sprijini în noile responsabilităţi şi dau exemplu tinerilor
Festivalul din 1998 a fost tulburat de ninsori grele care au lovit estul arhipeleagului, paralizând transporturile şi cauzând anularea multor ceremonii în această parte a ţării. În acelaşi timp în vest, tinerii au înfruntat cu vitejie ploile care au venit să asiste la ceromoniile pregătite şi au făcut ca anul să rămână în memoria celor care au împlinit atunci douăzeci de ani.
În ultimii ani, ceremoniile au fost umbrite de tineri turbulenţi care au sâcâit vorbitorii, au urcat pe scenă benchetuind şi au manifestat şi alte purtări antisociale. Tendinţa a culminat cu momentul în care autorităţile locale au arestat câţiva turbulenţi, tratându-i ca pe adulţi, din punct de vedere al legii. Acest fapt a determinat scăderea numărului incidentelor până la un punct când, în 2010, au fost raportate relativ puţine incidente. Totuşi câteva măsuri au fost adoptate.
Majoritatea guvernelor au scurtat discursurile şi au încercat să facă ceremonia mai amuzantă, în unele cazuri incluzând spectacole, jocuri de bingo sau karaoke.
Tot în acest scop, unul din oraşele din prefectura Chiba a mutat ceremoni la Disneyland.
Singurul fapt care este pus în evidenţă însă la ştiri, în fiecare an, mai nou, este numărul ce scade constant de participanţi la această ceremonie. Natalitatea este în continuă scădere iar populaţia se aşteaptă ca să atingă un maxim în următorii 3 -5 ani.
Sărbătorirea acestei vârste reflectă atât creşterea drepturilor acestor tineri cât şi sporirea responsabilităţilor. Însă subminarea unor ceremonii în ultimii ani şi o creştere generală a credinţei că cei 20 de ani nu îi fac să se simtă adulţi, produc îngrijorare printre japonezii mai în vârstă.
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8heBi-WZ7s375ghuXinLoSSgJSMkNhJw6D6F1AUlsmvs4WbJTWz5WL52xbHmnDYvT23UtcNjTh6bOxoyu7XW0RNt9VPeH20RaaJPri7Nys0Tr0SlfkrtYIv0gwwlVi7BcS8JwkeSnn2hu/s1600/seijin-no-hi-celebration.jpg" imageanchor="1" style="clear:left; float:left;margin-right:1em; margin-bottom:1em"><img border="0" height="257" width="208" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8heBi-WZ7s375ghuXinLoSSgJSMkNhJw6D6F1AUlsmvs4WbJTWz5WL52xbHmnDYvT23UtcNjTh6bOxoyu7XW0RNt9VPeH20RaaJPri7Nys0Tr0SlfkrtYIv0gwwlVi7BcS8JwkeSnn2hu/s400/seijin-no-hi-celebration.jpg" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjM61emEO3ikF6fDUymlFFylhMBBD77bFUWUoAd0cQLGqN05I1IHZOevntsFe4jGnJrC-tYpAyOYeM3GITyfFRWMtSyn51lOLHBsT0VUtfv7qUNNWCB3BSZ57uxM8zJBIoQNDMy6aTAebJu/s1600/group-of-girls-celebrating-becoming-adults.jpg" imageanchor="1" style="margin-left:1em; margin-right:1em"><img border="0" height="208" width="314" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjM61emEO3ikF6fDUymlFFylhMBBD77bFUWUoAd0cQLGqN05I1IHZOevntsFe4jGnJrC-tYpAyOYeM3GITyfFRWMtSyn51lOLHBsT0VUtfv7qUNNWCB3BSZ57uxM8zJBIoQNDMy6aTAebJu/s400/group-of-girls-celebrating-becoming-adults.jpg" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhzNzJP0UWkXzrCh8FBwulbpej36gvAN0ZPAC05tjLU66xiJJo4stCCfwZDQxMSNNOIZ6sNkt4Vaj3qykL9inITSfr76G7ika_1FZfj7_0IqxmAFWAwVZKit-RB-SbJed8IdLfbUCQlWLIS/s1600/coming-of-age-day-girl-in-tokyo.jpg" imageanchor="1" style="clear:right; float:right; margin-left:1em; margin-bottom:1em"><img border="0" height="301" width="202" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhzNzJP0UWkXzrCh8FBwulbpej36gvAN0ZPAC05tjLU66xiJJo4stCCfwZDQxMSNNOIZ6sNkt4Vaj3qykL9inITSfr76G7ika_1FZfj7_0IqxmAFWAwVZKit-RB-SbJed8IdLfbUCQlWLIS/s400/coming-of-age-day-girl-in-tokyo.jpg" /></a></div>
http://www.tanutech.com/japan/seijin1.html
http://japanexplained.wordpress.com/japanese-festivals-and-celebrations-explained/seijin-no-hi-japanese-coming-of-age-day-explained/
http://www.tokyotopia.com/seijin-no-hi.html
http://en.wikipedia.org/wiki/Coming_of_Age_Day
http://www.2camels.com/coming-of-age-day.php
http://www.yamatoku.jp/classic/listing.asp?genre=2
http://japanexplained.wordpress.com/japanese-festivals-and-celebrations-explained/seijin-no-hi-japanese-coming-of-age-day-explained/Doru Emanuelhttp://www.blogger.com/profile/12287758529916963086noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4772222194742528670.post-30028455179415259002012-05-01T10:34:00.000+03:002012-05-01T10:48:19.454+03:00Ziua împăratuluiDin Onjuku, unde m-am bucurat de ziua culturii, am purces rapid la drum, din nou, veţi zice, picioarele-mi scăpărau scântei sau mă rog şinele scăpărau, că-s prea leneş să merg pe jos. Vedeţi ce-am scris? Îmi scăpărau picioarele, dar nu de frică nici vorbă, ci din cauza vitezei! Trebuia să repornesc la drum. Prea îndrăgisem locurile, prea se lipiseră de inimă oamenii şi prea ispititoare îmi părea chemarea ţărmurilor. Riscam să prind rădăcini şi atunci cine ar fi colindat insulele ce par atât de misterioase nouă, europenilor?
Ok, hai să vă povestesc. Drumul nu a durat mult, din păcate. Am simţit că trebuie să mă opresc. Punct.
Spre satisfacţia mea am găsit repede factorul necunoscut care a complementat scurta călătorie. Oraşul în care am poposit l-am asemuit unei caracatiţe care vroia să îmbrăţişeze totul. Cred că prin această metaforă am încercat să explic de ce oraşul propriu-zis era alcătuit din alte două oraşe, ( ba chiar mai multe ), respectiv Isumi şi Ohara. Am devenit prea plictisitor? Staţi să-mi revin şi să continuăm. Of!
În drum spre oraş, foarte aproape de gară, am ochit un supermarket de unde am cumpărat câte ceva pentru stomăcelul meu care se revolta. Nu era plăcut nici pentru el, nici pentru mine, să ne trezim la cinci dimineaţa ca să prindem trenul.
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhh-uj36DS3J_UXAt4PhaEtrElSNiXWTH-j2mFbCdH-sxZCUHIZySnegn_Tt0CFwpTgEdbF6dlFMXLDfo4eLvyiscHDYRZtTwmB197hIBfEYsz7giJKzSNaFIAlXmWcZUYNlhmG55Nfa1QO/s1600/Isumi+copy.jpg" imageanchor="1" style="margin-left:1em; margin-right:1em"><img border="0" height="130" width="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhh-uj36DS3J_UXAt4PhaEtrElSNiXWTH-j2mFbCdH-sxZCUHIZySnegn_Tt0CFwpTgEdbF6dlFMXLDfo4eLvyiscHDYRZtTwmB197hIBfEYsz7giJKzSNaFIAlXmWcZUYNlhmG55Nfa1QO/s400/Isumi+copy.jpg" /></a></div>
Isumi-Ohara se află pe coasta de est a prefecturii Chiba, la 50 mile depărtare de Tokyo, aproximativ în centrul peninsulei Boso. Sprijinită pe ţărmul Pacificului, se răsfaţă cu o climă temperată, maritimă, având ierni răcoroase iarverile calde şi umede, influenţată şi de curentul Kuroshio ce se prelinge pe coasta niponă. Zona este cunoscută pentru plajele ademenitoare. Doar un râuleţ numit Isume are curaj să traverseze alene oraşul, parcă nevrând să mai plece, odată ce i-a descoperit povestea.
Acest oraş de 22,000 de locuitori s-a format în 1990 prin unirea localităţilor Isumi şi Ohara. Fostul oraş, Isumi, s-a născut în 29 aprilie, 1955 prin fuzionarea mai vechiului orăşel Kuniyoshi cu două sate învecinate. Oraşul de azi a luat fiinţă la 5 decembrie 2005 prin contopirea, în acelaşi district, a localităţii Isumi cu vecinele Misaki şi Ōhara.
Din 1990, Isumi şi Duluth, Minnesota U.S.A., au devenit oraşe surori. Cum s-a întâmplat? Ca să fie mai clar am căutat informaţii pe net.
Există o poveste care se numeşte odiseea clopotelor. Se spune că existau două clopote sacre al unui vechi templu budist care au supravieţuit celui de-al doilea război mondial. Capturate de marina americană ca trofee de război, au fost duse în oraşele Duluth, Minnesota şi Topeka, Kansas. După război, în 1954, urmare a unor tratative purtate între cele două ţări, clopotele au fost returnate, gest ce a unit cele două naţiuni sfâşiate de război.
În 1993, Duluth primeşte, drept recunoştinţă, o copie a unui clopot din partea Oharei, care poate fi văzut în Grădina Japoneză a păcii, lângă turnul Enger. Ambele au parcuri care comemorează această prietenie.
Din 1992, Duluth şi Ohara-Isumi s-au bucurat de un schimb anual de studenţi.
Isumi este parte din vechea provincie Kazusa. În timpul perioadei Edo, era un teritoriu condus de diferiţi „hatamoto”, samurai în slujba shogunului Tokugawa. Hatamoto au fost cei care au condus dezvoltarea artelor marţiale în perioada Edo. Doi dintre aceşti hatamoto, slujbaşi mărunţi până în acea perioadă, implicaţi direct în dezvoltarea artelor marţiale au fost Yagyu Munenori şi Yamaoka Tesshu. Familia lui Munenori a moştenit privilegiul de a instrui pe shoguni în arta luptei cu săbiile.
Anumite părţi din oraş sunt parte componentă din Parcul naţional Minami Bōsō Quasi.
Linia de coastă este stâncoasă, cu plaje populate de surferi şi stânci înalte de unde ai o prespectivă largă atât spre întinsul Pacific cât şi spre pădurile şi câmpurile ce mărginesc oraşul. S-ar putea chiar să identifici, în ocean bineînţeles, dacă eşti norocos, cea mai mică specie de balene. Cunoscute şi sub numele de porci de mare, ating aprox. 1,8m lungime, au spatele negru, părțile laterale gri și abdomenul alb. Confundate deseori cu delfinii, se deosebesc de aceştia prin capul mai mic şi botul rotund. Preferă ţărmurile şi golfurile.
Unul dintre cele mai bune locuri de observaţie este farul de la Taitousaki, de unde poţi admira Kujukuri la nord şi plaja Hiariura spre sud. De pe stânca pe care a fost construit, farul domină apele de la 60 metrii înălţime şi poate fi văzut de la 40km depărtare. Este supranumit "Koi-no-Venus Misaki", sau "Cape Venus of Love". Promotoriu marchează capătul sudic al plajei Kujukuri. În vreme ce actualul far ce stăpâneşte ţărmul a fost construit recent, respectiv în 1972, cel original era construit mult mai înspre ocean. Bucata de pământ pe care a fost ridicat nu mai există azi. Datorită cutremurelor, tsunami şi eroziunii solului, întreaga linie a coastei a alunecat în ocean.
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh5rWqtyhLKanRhH6nJuUEl88KIhuJxDrPZsIZW8r7uDSeQfkKVND-bn7XHKemJjiwUiM9uAw-LizkvtWNgber3XCGkSxRHO0_zTYVQBqsslX8_CwqgPkh9XEA4X3UArFLzBHLNM92wj6qN/s1600/Farul+din+Isume+copy.jpg" imageanchor="1" style="margin-left:1em; margin-right:1em"><img border="0" height="210" width="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh5rWqtyhLKanRhH6nJuUEl88KIhuJxDrPZsIZW8r7uDSeQfkKVND-bn7XHKemJjiwUiM9uAw-LizkvtWNgber3XCGkSxRHO0_zTYVQBqsslX8_CwqgPkh9XEA4X3UArFLzBHLNM92wj6qN/s400/Farul+din+Isume+copy.jpg" /></a></div>
Oricum, în afara acestei lente alunecări de stâncă, problema turnului consistă în gândaci şi lipsa de interes a noilor generaţii. Cu credinţa că această bucată de istorie trebuie păstrată, Taitousaki Toudai Club lucrează pentru conservarea acestui loc, îndepărtând copacii, curăţind şi plantând flori. Au construit şi un refugiu lângă far de unde se pot achiziţiona produse locale, în week-enduri.
Un alt punct ce merită vizitat în turul prin Isumi este parcul castelului Mangi. Localizat pe vârful larg al unui deal situat chiar în mijlocul oraşului, castelul priveşte în jos spre marea lanurilor de orez precum şi spre oraş. Soarele, ce apune dincolo de culturile de orez, crează o imagine spectaculoasă peste acestea. Castelul furnizează o privelişte de neuitat asupra pădurilor din apropiere şi a celorlalte dealuri. Dacă priviţi în direcţia opusă culturilor de orez, puteţi întrezări la o oarecare distanţă oceanul. La poalele castelului, există terenuri echipate pentru joaca copiilor.
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiAzHlrRzFgbtF4ZvJlus35t19TTKQEMpoRfHZKchHa7xCE2J778aoXtNMTZRCW1lTAa5ztCH-qnu2KjaTOJo-jA6wKy7HprK6NNHCaZLaAdw91RmGg80IGB__Kcnmzx7Jk_I03pJM0Fwnj/s1600/Orhidee+copy.jpg" imageanchor="1" style="margin-left:1em; margin-right:1em"><img border="0" height="113" width="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiAzHlrRzFgbtF4ZvJlus35t19TTKQEMpoRfHZKchHa7xCE2J778aoXtNMTZRCW1lTAa5ztCH-qnu2KjaTOJo-jA6wKy7HprK6NNHCaZLaAdw91RmGg80IGB__Kcnmzx7Jk_I03pJM0Fwnj/s400/Orhidee+copy.jpg" /></a></div>
Un alt mare atu al oraşului sunt florile. Nenumărate sere se întind de-a lungul căii ferate care trece prin Isumi astfel că frumuseţea lor poate fi urmărită din goana trenului. Sunt cunoscute, în toată lumea, diferitele soiuri de orhidee cultivate aici.
Există de asemenea, numeroase parcuri, incluzând un centru al naturii cu mlaştina Tonbo unde peste 2000 de nuferi îşi etalează inflorescenţele.
Între 27 februarie şi 14 martie se organizează aici festivalul "Tsubaki", în parcul cu acelaşi nume, vis-a-vis de primărie şi nu mai departe de cincisprezece minute de mers pe jos de la gară. Tsubaki este o specie de camelie, deci un festival al cameliilor.
Pescuitul şi industria aferentă precum şi agricultura sunt bazele economiei, suplimentată în timpul verii de turism.
Multe persoane importante s-au născut în acest oraş. Iată câteva nume: Akemi Masuda - alergător la maraton, Kasuganishiki Takahiro - luptător sumo foarte popular în Asia, Yoshiharu Tsuge - artist.
Nehotărât, ca de obicei, m-am plimbat prin Isumi şi am vizitat Muzeul Mahjong, plaja Hiariura şi farul. Norocul ce întotdeauna se agaţă de mine, ca scaiul de blana pisicii, a făcut ca în această zi să fie ziua împăratului. Mulţimea, adunată în centrul oraşului, se holba la 5 monitoare mari cât un stadion de la noi, unde se prezentau evenimentele prilejuite de această sărbătoare, la Tokyo.
Ziua de naştere a împăratului, 23 decembrie, este sărbătoare naţională, deci şi o vacanţă la nivel naţional. Dacă se schimbă împăratul, sărbătoarea se mută la data de naştere a noului împărat. Chiar dacă este zi naţională, asta nu exclude posibilitatea ca unii oameni să lucreze. Dar mulţi îşi fac timp pentru o vizită la palat, pentru a celebra "Tenno No Tanjoubi", ziua de naştere a împăratului. Orice turist aflat în capitală poate participa.Trebuie doar să urmeze mulţimea de oameni care pătrund în palatul imperial prin poarta principală, de obicei închisă publicului. Ofiţeri de poliţie sunt peste tot, chiar şi prin şanţurile cu apă ce înconjură palatul la exterior. În bărci, bineînţeles.
Dintre cei care pătrund în incinta palatului se formează două rânduri: unul pentru cei cu sacoşe, bagaje, etc., altul pentru cei fără nimic asupra lor. Înainte de a porni în această vizită este bine să vă goliţi buzunarele pentru a trece cât mai uşor de punctul de control, din câte am înţeles de la un localnic care îmi urla în ureche. O fi crezut după mutra mea lungă că nu înţeleg mare lucru. Folosindu-şi engleza, impecabilă, care m-a lăsat mască, încerca să îmi nareze tot ce se întâmpla pe ecran.
Abia după ce aţi părăsit acest obstacol, al punctului de control, vă asigur foarte riguros, vă puteţi aşeza liniştit la imensa coadă formată din cei ce aşteaptă să treacă podul Nijubashi pentru a intra în reşedinţa regală. Cei ce păzesc intrarea principală fac parte din garda regală, din câte am înţeles din explicaţiile vecinului de vizionare. Sunt forţe speciale de poliţie.
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgLev868DzRnN4OQi15ukSe1GSHE4_LdEJT13BnjAxabYkl8JOD736KGXUbho4R4zrCTFC_TIipWMFKWFHSFjcjwvBPVuUmmyiBaTnM6hv7Fw-RtS7FpsewJIsMOvzB_dPZHP_41tj9-qbQ/s1600/Imagini+de+la+ziua+imparatului+copy.jpg" imageanchor="1" style="margin-left:1em; margin-right:1em"><img border="0" height="81" width="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgLev868DzRnN4OQi15ukSe1GSHE4_LdEJT13BnjAxabYkl8JOD736KGXUbho4R4zrCTFC_TIipWMFKWFHSFjcjwvBPVuUmmyiBaTnM6hv7Fw-RtS7FpsewJIsMOvzB_dPZHP_41tj9-qbQ/s400/Imagini+de+la+ziua+imparatului+copy.jpg" /></a></div>
Palatul imperial se găseşte doar la zece minute de gara din Tokyo, parcurşi cu metroul pe liniile Yamanote sau Otemachi, situat fiind în cartierul Marunouchi, cel mai luxos şi scump din capitală.
Actuala clădire a palatului nu este impresionantă. Dimpotrivă, se poate spune că este foarte simplă. Nu prea ai ce admira. Ca să fim cinstiţi, nu e de mirare deoarece palatul a fost distrus şi refăcut, în stiluri diferite, de câteva ori în timpul celor 400 de ani de existenţă.
Când camerele de luat vederi au pătruns înăuntru, am văzut mulţimea strânsă în faţa unui balcon închis, poziţionat la mijlocul faţadei, aşteptând apariţia zilei. Împăratul a ieşit după unele anunţuri. Oamenii au strigat „banzai”, care de obicei înseamnă că împăratul să aibă o viaţa lungă şi prosperă. Steagurile au început să fluture, mulţimea să se agite. Pe partea estică a palatului am observat, ca şi ceilalţi orăşeni de lângă mine, o curte plină de lanterne desenate de copii care transmit în fiecare an un mesaj de viaţă lungă şi prosperitate împăratului, după cum am aflat.
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiQcqsi9bo6DRBUblyMFPZveyBQ1SAUhqEFlP0TQ7aOjfFy3M0G8dQQl0rMz6hWsBzffP2z_3i3UMEdZCiBaTL8tsni3-dKHtzcOJBn3kgHziUDgkRdzuOSWlFiNpFadVB6lz1VqrFzsSGh/s1600/lanterne+copy.jpg" imageanchor="1" style="clear:left; float:left;margin-right:1em; margin-bottom:1em"><img border="0" height="168" width="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiQcqsi9bo6DRBUblyMFPZveyBQ1SAUhqEFlP0TQ7aOjfFy3M0G8dQQl0rMz6hWsBzffP2z_3i3UMEdZCiBaTL8tsni3-dKHtzcOJBn3kgHziUDgkRdzuOSWlFiNpFadVB6lz1VqrFzsSGh/s400/lanterne+copy.jpg" /></a></div>Am aflat câteva curiozităţi cu privire la împărat şi la sărbătoare. Să vi le spun? Hai, să nu vă las cu ochii în soare.
Iniţial sărbătoarea era denumită "Tenchōsetsu" 天長節, dar după al doilea război mondial, noul guvern a denumit această sărbătoare "Tennō tanjōbi".
Singura fiică a împăratului, prinţesa Sayako, s-a căsătorit cu un om obişnuit.
Primul împărat al Japoniei a fost împăratul Jimmu care a urcat pe tron în 660 ÎCh.
Cu privire la foştii împăraţi ai Japoniei, spre a fi onoraţi, zilele lor de naştere au fost asimilate altor sărbători. Spre exemplu împăratul Meiji, care a condus din 1867-1912, a avut ziua în 3 noiembrie, devenită acum ziua culturii. Împăratul Hirohitocare, 1926-1989, a avut ziua de naştere în 29 aprilie,transformată acum în Greenery Day.
Împăratul actual are 75 de ani şi este al 125-lea împărat al Japoniei. Ziua împăratului este doar una din zilele din an în care palatul este deschis vizitatorilor, cealaltă fiind în 2 ianuarie când familia imperială salută mulţimea cu prilejul Anului Nou. Grădina interioară şi parcul din jurul reşedinţei sunt şi ele închise publicului.
După cinci ore de stat în picioare, eram frânt şi tare fomist. Am decis să caut în cele din urmă un local care mă va adăposti pe toată perioada şederi mele aici.
Ne vedem mâine sau când o fi.
Doru Emanuel
http://bluecappro.com/blog/2009/12/tenno_no_tanjoubi.html
http://grou.ps/3e03/blogs/103504
http://www.carjunction.com/infoasp2/news_detail.asp?id=11
http://en.wikipedia.org/wiki/The_Emperor's_Birthday
http://www.chiff.com/home_life/holiday/emperors-birthday.htm
http://wiki.answers.com/Q/How_do_Japanese_people_celebrate_the_emperor's_birthday#ixzz1AXHwl0Cb
www.consultants-japan.com/english/
URL: http://www.city.isumi.lg.jp/ (Japanese, Isumi City Website)
URL: http://www.isumi-kankou.com/ (Japanese, Isumi City Tourism Division Website)
URL: http://taitosakitodaiclub.web.fc2.com/ (Japanese, Taitousaki Toudai Club)
http://www.pref.chiba.lg.jp/syozoku/b_kokusai_e/foreigner/mm_bk_201002_02.html
http://en.wikipedia.org/wiki/Isumi,_Chiba
http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:XFBlfblAKIUJ:animals.howstuffworks.com/mammals/porpoise-info.htm+porpoise&cd=7&hl=ro&ct=clnk&gl=ro
http://www.tripadvisor.in/Tourism-g1021273-Isumi_Chiba_Prefecture_Kanto-Vacations.html
http://asianorchidfarms.com/malaysia-m-14.html?sort=4a&page=1
http://www.duluthmnsistercities.org/cities/ohara-isumi/
http://en.wikipedia.org/wiki/Isumi,_ChibaDoru Emanuelhttp://www.blogger.com/profile/12287758529916963086noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4772222194742528670.post-67639850538413285112011-12-15T16:54:00.002+02:002011-12-15T16:56:00.006+02:00<iframe width="420" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/1F6NHYGVRiM" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>Doru Emanuelhttp://www.blogger.com/profile/12287758529916963086noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4772222194742528670.post-21206289900772779502011-12-15T16:53:00.003+02:002011-12-15T16:55:38.627+02:00<iframe width="420" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/MAJCiIVhqyI" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>Doru Emanuelhttp://www.blogger.com/profile/12287758529916963086noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4772222194742528670.post-90452688645793006132011-10-11T15:23:00.000+03:002011-10-11T15:25:28.662+03:00<iframe width="420" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/jXl513uMyJQ" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>Doru Emanuelhttp://www.blogger.com/profile/12287758529916963086noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4772222194742528670.post-38536171150625341442011-09-04T11:55:00.000+03:002011-09-04T11:56:09.164+03:00august 2011<iframe width="420" height="345" src="http://www.youtube.com/embed/PAGrcCKJA1M" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>Doru Emanuelhttp://www.blogger.com/profile/12287758529916963086noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4772222194742528670.post-70544572195592149982011-09-04T11:52:00.000+03:002011-09-04T11:55:03.615+03:00august 2011<iframe width="420" height="345" src="http://www.youtube.com/embed/lg3cGh0ESDc" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>Doru Emanuelhttp://www.blogger.com/profile/12287758529916963086noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4772222194742528670.post-20603669717720369582011-04-12T16:25:00.001+03:002011-04-12T16:30:25.805+03:00trecere<a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view&current=Trecerecopy.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/Trecerecopy.jpg" border="0" alt="Trecere"></a><br /><br /><br /><br /><br /><br />Cuvîntul curînd este cel care concentrează energia unei anume nerăbdări constrînsă la aşteptare. Mugurii, care au tot crescut şi s-au umflat o iarnă întreagă, nu sînt decît pandantul adolescentei care s-a împlinit şi ea încet-încet şi este acum în pragul unei ceremonii de trecere la o altă vîrstă şi la un alt înţeles al vieţii. Zăbava este uşor confuzivă, e un gata oricînd care stă sub presiune şi pregetă mai curînd dintr-o constrîngere nedorită. <br /><br />Poemul e prins ca într-o ramă simbolică intre mugurii de cireş şi kimono care ne transportă într-o stampă de epocă. Adolescenta însăşi, în contextul acestei alegorii cu recuzită japoneză, nu este decît un mugur, un ochi (închis încă în vechiul vis) gata să plesnească pe cireşul vechi şi încă viguros al natului. Puse în paralel, plasate sub surdina decenţei, cele două aşteptări se contaminează de o tensiune tăcută. Există în ele o reţinere, o şovăială, o sfială în a trece pragul. În a se deschide în floare, în a deschide ochii către o lume nouă, pe cît de tentantă, tot pe atît de plină de necunoscut şi de hazard.<br /><br />Şi cireşii ce vor înflori (curînd), şi kimono-ul ritual (imprimat poate cu flori de cireş) par a fi doar lumea cea nouă în care adolescenta, devenită femeie, va evolua în primăvara vîrstei. Cele două anotimpuri întrepătrunse sînt şi ele doar unul, augmentat prin această miraculoasă contopire.<br /><br />Comentariu: Doina BogdanDoru Emanuelhttp://www.blogger.com/profile/12287758529916963086noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4772222194742528670.post-78538866439094799542011-03-30T15:32:00.018+03:002011-03-30T17:00:41.982+03:00 Sakura ( 2 )<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwrDD-c9_g_rqqRsZjQDtL1C6p6X_1RPq1cc967DyILfBCA0IAdzOFKraQR62j1aC8N7XIRvNYvLp-fRp_q3rdWFJZIi15azhDUD9UrzKwW0yVaEeJq_V23ElB5KntRV0ThSfm2ti8Zax0/s1600/sakura+-+kanji+copy.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 142px; height: 142px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwrDD-c9_g_rqqRsZjQDtL1C6p6X_1RPq1cc967DyILfBCA0IAdzOFKraQR62j1aC8N7XIRvNYvLp-fRp_q3rdWFJZIi15azhDUD9UrzKwW0yVaEeJq_V23ElB5KntRV0ThSfm2ti8Zax0/s200/sakura+-+kanji+copy.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5589860261034377794" /></a><br /><br /> O nouă seară dedicată haiku-ului. Ceainăria ne-a aşteptat cu aceeaşi lumină, aceeaşi blândeţe a spaţiului, gazdelor, gesturilor. Lume puţină. Puţin dezamăgit, privesc în jur. Nu revăd elevii de data trecută. A venit în schimb domnul Marinescu, indiciu clar că vrea să ajute tinerii viitori haijini să păşească pe acestă cărare grea, dar extraordinar de frumoasă. E ca şi cum ai umbla printr-o livadă înflorită. <br /> Am remarcat prezenţe noi care ne-au bucurat: d-na Gabriela Marcian, profesorul de geografie, Cornel Costea, d-nul Suciu Marian, iubitor de poeme nipone iar dintre tineri Marian Nedişan, Ştefania Mastan, Radu şi d-nul Popescu Lucian. Puţin mai târziu ni s-a alăturat d-na Daniela Zămoştean. <br /> Discuţii de tot felul au deschis revederea de acum a membrilor cenaclului Sakura. <br />printre alte discuţii, am încercat să fixăm o dată pentru apariţia primului număr al revistei cenaclului, cel mai probabil peste trei săptămâni, timp necesar pentru adunarea unui număr de poeme cât mai intersante şi pentru a-i pregăti o haină cât mai frumoasă. Dacă trecem acest hop, ne propunem ca numărul doi să apară undeva prin iunie. <br /> N-a existat o listă cu subiectele care trebuie deschise, totul a decurs de la sine, o intervenţie a adus alta, ca un meci de tenis, temele interesante ne-au ţinut conectaţi până la sfârşit. Îmbrăcaţi, în uşa ceainăriei, mult dincolo de ora de închidere, încă parlamentam, schimbam idei, puneam întrebări, limpezeam firavele cunoştinţe în ale haiku-ului. <br /> Domnul Puiu Marinescu a prezentat câteva reguli care trebuie respectate în compunerea unui haiku. Discuţia, departe de a fi sterilă, a pus pe tapet câteva poeme pentru o autopsie absolut necesară pentru o mai uşoară înţelegere a haiku-ului. <br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9jla_1LHImeJlsunAVD-F80IB2Ss1WBmQeUhdn2d2ew82Ijv4Kmnj5KF5UpZycn-SQeOTNNvHyRZbHgapSwsV3KMIQBkGnqyobGVQIcwEVbKGhEtYI9xPFlPaG-Fygh__KNBiKx_aV7GU/s1600/gabriela+marcian+si+Puiu+Marinescu.JPG"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 200px; height: 150px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9jla_1LHImeJlsunAVD-F80IB2Ss1WBmQeUhdn2d2ew82Ijv4Kmnj5KF5UpZycn-SQeOTNNvHyRZbHgapSwsV3KMIQBkGnqyobGVQIcwEVbKGhEtYI9xPFlPaG-Fygh__KNBiKx_aV7GU/s200/gabriela+marcian+si+Puiu+Marinescu.JPG" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5589859713702495122" /></a> D-na Gabriela a citit o definiţie mai puţin obişnuită a micului poem pe care încercăm să-l simţim, nu doar să-i învăţăm regulile. <br />"Un haiku este un poem, adică la fel ca orice poem, un efect al artei limbajului, care vizează sugerarea prin sens, imagine, ritm, a unei emoţii, a unei stări de spirit. Dar este un poem singular, aproape un exerciţiu spiritual. Produs al secolelor de cultură, haiku-ul nu îşi dezvăluie savoare decât spiritelor primitoare, inimilor atente. Nu există aici nici izbucniri, nici ciocniri ale imaginilor, nici strigăte, nici moarte, nici sânge. Haiku este simplitate, usurinţă, dezgolire a esenţialului. Haiku, poezia a zen-ului, este o floare de câmp pe o masă de lemn. Este timpul acordat liniştii, farmecului, misterului. O pasăre care se aşază. O clipă salvată. Un crâmpei de eternitate.<br />Un haiku este şansa oferită de a înţelege totul, de a ghici totul, într-o străfulgerare de trei versuri."<br />Henry Brunnel - "Haiku înţelepciune sau nebunie?"<br /><br /> Cuvintele mi s-au părut o invitaţie pentru a reveni la haiku-ul tradiţional japonez , la redescoperirea virtuţile, sensurilor şi înţelepciuni acumulate în cele 17 silabe. Nu e simplu când azi înotăm prin poeme de lungimi considerabile pline de trăncăneală.<br />Şi mi-am amintit că am citit undeva pe un blog, ceea ce pare, nu sunt sigur, a fi un dialog între Nicolae Steinhardt şi Zaharia Sângeorzan. Sper să nu greşesc. Mi-au plăcut cuvintele şi le redau aici.<br />* Poate fi cu adevarat prinsă eternitatea în pumnul închis al unui poem ?<br />* [...] ‘Ce este un haiku ?’, acest miracol în poezie, acest scurt moment de epifanie, aşezat între două tăceri.<br />* Şaptesprezece silabe, scurte ca un fulger, în care experienţa existenţială se odihneşte o clipă în căuşul palmei.<br />* Haiku-ul, acest “monostih”, spun maeştrii, adică un singur vers articulat din trei părţi, este o poezie a imediatului. Picătura de apă a clipei se transformă într-un strop de cristal. Acesta este: timpul îngheţat”.<br />* Tot aşa este un haiku. O curbă, o tuşă simplă, care înseamnă mai mult decât un tablou, o epigrama care spune mai mult decât un lung poem.<br /><br />http://bleu-ineffable.blogspot.com/<br /><br /> O parte dintre noi au veni pregătiţi cu poeme, unele chiar bune, apreciate de preşedintele nostru, domnul Marinescu. haideţi să le parcurgem împreună şi poate veniţi cu idei, spre învăţătura ucenicilor, îmbogăţirea sensurilor şi pentru îmbunătăţirea versurilor. <br /><br /><strong>Marian Nedişan</strong>, cu cel puţin un poem inspirat<br /><br />Cioară singură<br />pe gardul de fier forjat -<br />peste tot gheaţă<br /><br />În vechea gară<br />ciripind o vrabie -<br />sfârşitul iernii<br /><br />rapidul tramvai / a devenit, la sugestia d-nului Marinescu, "tramvai în mers"<br />ridicând valuri de nea - <br />călător grăbit<br /><br />pe drumul pustiu<br />cenesă pe zăpadă -<br />ideograme<br /><br />porumbelul cu<br />o ramură de tei - <br />ciudat anotimp<br /><br /><strong>Nadine</strong> a lipsit, dar am primit poemul ei, prin d-nul Creţu.<br />O floare în parc<br />soarele o mângâie<br />de multă vreme<br /><br /><strong>prof. Radu Creţu:</strong><br />Streaşină veche -<br />un sloi trage după el<br />acoperişul<br /><br />Iarna-i în corzi -<br />liniştea din pădure <br />naşte ghiocei<br /><br />Troiene pe piscuri -<br />căldura silabisind <br />picuri în vale<br /><br />fulg nomad de nea <br />adoptat de un ghiocel <br />la umbră de brad<br /><br /><strong>Radu: </strong> <br />plângând Asia<br />tzunami, cutremure<br />înflorind prunul<br /><br />Ca să fie totul şi mai palpitant, o fost ales un kigo - floare, zic mai degrabă o temă, pentru compoziţii pe loc. Au încercat: <br /><br /><strong>Marian Nedişan</strong><br />oraşul zdrobit / devenit în urma sugestiilor oraşul înecat<br />pe ramura umedă<br />floarea de cireş<br /><br /><strong>Doru</strong><br />printre flori de prun<br />râu plin de lampioane -<br />cer fără stele<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgI3ouzQ7XLGnPza1MYR9ePurGP3-jQgLYgMJvaJyD8N8EUhJ2UO0l_v5tqWy8Ie3SteOcz8FiVjmXTINvnMoZllqr8DudkZlxGz-qJ2aM72rAg9HYCy7IRYsRFgO0_yM_AsOIh58EF4DhZ/s1600/Cornel+Costea.JPG"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 150px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgI3ouzQ7XLGnPza1MYR9ePurGP3-jQgLYgMJvaJyD8N8EUhJ2UO0l_v5tqWy8Ie3SteOcz8FiVjmXTINvnMoZllqr8DudkZlxGz-qJ2aM72rAg9HYCy7IRYsRFgO0_yM_AsOIh58EF4DhZ/s200/Cornel+Costea.JPG" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5589858571908946946" /></a><br /><br /><strong>Cornel Costea</strong><br />meri înfloriţi<br />în veranda bunicii<br />o vază goală<br /><br /><br /><br /><br /><br /><strong>Ştefana</strong><br />o buturugă<br />parfum de violete<br />căldură mare<br /><br /><strong>Gabriela Marcian: </strong><br />În parcul pustiu<br />magnolii înflorite -<br />pe alei vântul <br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6_AQGbS1FJyPyOgulYw4GxGE3gxt7p-PYUBtK-SClwIp2pSBypHO7lJrDrlcTfYsgOMXliZ88235FCGx4G4oUvRhzuwesmEAgzLUjsgDJp-X3W01gHIjnZPjZno3mcxmetJN2pb9tZdU3/s1600/Daniela+Zamostean.JPG"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 150px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6_AQGbS1FJyPyOgulYw4GxGE3gxt7p-PYUBtK-SClwIp2pSBypHO7lJrDrlcTfYsgOMXliZ88235FCGx4G4oUvRhzuwesmEAgzLUjsgDJp-X3W01gHIjnZPjZno3mcxmetJN2pb9tZdU3/s200/Daniela+Zamostean.JPG" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5589858131796468722" /></a><br /><strong>Daniela Zămoştean:</strong><br />mâna întinsă <br />din noapte spre lumină -<br />mugur de cireş<br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSWxHESJpkMgHJ8xWYmuXZLHmosDlcW2IK0RRKA-P8tRdhPkbJ-jW69QC6PSgStrjbmYMZHSS4IqbHCNZ51JUz2wMfyCk9-3JDnOdw5TrN2ac_52zdJwKTDZbky1I3nobnnXWpHSPL0Ces/s1600/Minodora.JPG"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 150px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSWxHESJpkMgHJ8xWYmuXZLHmosDlcW2IK0RRKA-P8tRdhPkbJ-jW69QC6PSgStrjbmYMZHSS4IqbHCNZ51JUz2wMfyCk9-3JDnOdw5TrN2ac_52zdJwKTDZbky1I3nobnnXWpHSPL0Ces/s200/Minodora.JPG" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5589857816780829938" /></a><br /><br /><strong>Minodora:</strong><br />Floare de prun -<br />A! Petale jucăuşe<br />în dans cu vântul<br /><br /><br /><br /><br /><br /><br />La sfârşit d-nul <strong>Puiu Marinescu</strong> ne-a întins o capcană.<br /><br />cireş în floare - <br />barba bunicului meu <br />mereu mai ninsă<br /><br />Trebuia să identificăm greşeala. Bineînţeles că învăţăceii au dat din colţ în colţ, dar cred că dvs. v-aţi prins deja, aşa că n-o mai lungesc, pun varianta cea bună: <br /><br />cireş în floare - <br />barba bunicuţului<br />mereu mai ninsă<br /><br /><br />Pe curând. <br /><br />Doru EmanuelDoru Emanuelhttp://www.blogger.com/profile/12287758529916963086noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4772222194742528670.post-39119412784916099372011-03-26T11:06:00.011+02:002011-03-26T13:43:30.398+02:00„Sakura” un nou cenaclu<a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view&current=Sakura1copy.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/Sakura1copy.jpg" border="0" alt="Sakura 1"></a> <br /> 25 februarie. Ninge peste Cluj ca-n decembrie. Se întâmplă de câteva zile. Nici că-i pasă anotimpului că peste doar trei zile ar trebui să ducem ghiocei mamelor, iubitelor sau colegelor. Şi pe o astfel de vreme, vrăjită mi se pare mie, lucrurile bune se rotunjesc nesperat. Deci, înotând printre troiene, mă îndrept spre ceainăria Sakura, noul loc de bucurii împărtăşite cu prietenii Japoniei. <br />Motive? Câte vrei. Unul parcă îşi dă importanţă, mai ceva ca un păun: seară de haiku. Vreţi mai mare ispită? N-aş crede. Organizată de nimeni altul decât profesorul meu de latină, domnul Radu Creţu, seara a fost un succes. De la ultima vizită s-au schimbat multe. Era un spaţiu ce aştepta amenajări. Fusese gazdă unui restaurant cu specific mexican aşa că ardei roşii erau pictaţi peste tot. Acum pereţii de culoarea piersicii adăpostesc mese înflorite în stil nipon ce tronează peste tatami, îmbrăţişate de perne comode sau bănci pentru occidentali. Aburii ceaiului, servit în ceşti, cum altfel decât în fragilul stil asiatic, ameţesc cu arome orientale. Din tavan coboară lustre albastre şi galbene. <br /> Ziua ceainărie, seara loc de întâlnire pentru iubitorii culturii japoneze. Ingenios mod de folosire a unui spaţiu. Dar să revin la scopul acestei prezentări. Nu ştiu cum a reuşit, de unde i-a cules, dar proful a venit însoţit de un grup numeros de liceeni. Jumătate de clasă, ce mai! Pe ordinea de zi:<br />- lectura unor poeme nipone sau în stil nipon;<br />- lansarea cenaclului de poezie niponă Sakura;<br />- probleme organizatorice. <br />Cu bucurie am salutat invitaţii de onoare: doamna Genţiana Groza, domnii Ioan Puiu Marinescu, Petru-Ioan Gârda, Ioan Pavel Azap, Nicolae Crişan şi un Ovidiu pe care nu am reuşit să-l identific, deşi am fost atent la fiece şoaptă. <br /><a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view&current=Sakura2grupcopy.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/Sakura2grupcopy.jpg" border="0" alt="Sakura 2 grup"></a><br />S-a citit mult, unele poeme, altele cu adevărat haiku-uri, s-a citit amestecat, haijinii, începători, din Bashō, maestrul, s-au citit şi câteva poeme renku ale doamnei Genţiana Groza. Dintre elevi: Paul Golban, cl. a IX-a, Mirela Fărcaş, cl. a X-a, Rebeca Chiorean, cl. a XI-a, Laura Feneşan, cl. a IX-a, Alexandru Atanasiu Suciu, cel mai tânăr dintre noi cl. a VIII-a, Nadin Puică, cl. a VIII-a,Carmen Mureşan, cl. a IX-a, Alexandra Sima, cl. a IX-a, Carina Moldovan, cl. a X-a. <br />Le dau cuvântul.<br /><br /><a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view&current=Sakura3GentianaGrozacopy.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/Sakura3GentianaGrozacopy.jpg" border="0" alt="Sakura 3 Gentiana Groza"></a> D-na Genţiana Groza <br />prea grasă<br />femeia de zăpadă<br />a rămas la portiţă<br /><br />cuib de foc soarele<br />în arbori<br /><br />sub fereastră<br />îşi împart mâncarea<br />un câine şi ciorile<br /><br />într-un cotlon<br />o gheată veche<br />cu şiretul roşu<br /><br />iar sub burlan<br />străluceşte<br />un ţurţure <br /><br />poem rengay, scris împreună cu Radu Patrichi (A-3 • B-2 • A-3 • B-3 • A-2 • B-3 )<br /><br /><br />Petru-Ioan Gârda <a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view&current=Sakura4Petru-IoanGrdacopy.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/Sakura4Petru-IoanGrdacopy.jpg" border="0" alt="Sakura 4 Petru Ioan Garda"></a><br /><br />Troiene pe câmp –<br />reper călătorului<br />o cumpănă-n vânt<br /><br />Greiere în cizmă<br />după amiază tata<br />coseşte desculţ <br /><br /><a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view&current=Sakura5IoanPuiuMarinescucopy.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/Sakura5IoanPuiuMarinescucopy.jpg" border="0" alt="Sakura 5 Ioan Puiu Marinescu"></a> Ioan Puiu Marinescu<br /><br />Umbra şoimului -<br />puişorii o aleargă<br />în bătătură<br /><br />Pe un felinar -<br />o cioară zgribulită<br />încolo nimeni <br /><br />Doru Emanuel Iconar <a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view&current=Sakura6DoruEmanuelIconarcopy.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/Sakura6DoruEmanuelIconarcopy.jpg" border="0" alt="Sakura 6"></a><br /><br />Castane pe asfalt –<br />în pânza de paianjen<br />prinsă doar luna<br /><br />Zile cărunte –<br />doar din vază ne surâd<br />crengi înflorite<br /><br />La punctul doi în ordinea de zi, au fost stabiliţi:<br />- preşedintelui noului cenaclu - Ioan Puiu Marinescu, <br />- a vicepreşedintelui - Petru-Ioan Gârda ,<br />- administratorii - Minodora Buta şi Radu Creţu<br />- secretarul - eu.<br />Profitând de împrejurări, am pus profesorului şi vreo două, trei întrebări. Las´că el mi le serveşte la oră. <br />D.E.I.: Cum aţi ajuns la haiku şi de când scrieţi haiku?<br />R.C.: Am început să scriu Haiku-uri din 1980 sub îndrumarea scriitorului Virgil Bulat, redactor şi apoi director la EDITURA DACIA. După 1990, ca profesor la Liceul Emil Racoviţă, am găzduit Cenaclul de Haiku. Preşedinte era redactorul şef de la Steaua, Aurel Rău şi un foarte bun animator, Teofil Voinescu Amadeus. De atunci, am publicat haiku în mai multe reviste şi antologii. Iar ca patron al Casei de Editură DOKIA am publicat mai multe cărţi de haiku ale diverşilor autori, cum ar fi Teofil Voinescu Amadeus, Ioan Marinescu Puiu, etc. <br /><a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view&current=Sakura7interviucopy.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/Sakura7interviucopy.jpg" border="0" alt="Sakura 7 interviu"></a> prof. Radu Creţu lyat la întrebări de elev<br />D.E.I.: Cum aţi ajuns la ideea înfiinţări unui cenaclu de poezie niponă?<br />R.C.: După plecarea mea de la Liceul Racoviţă în 1996, pentru a mă ocupa numai de editură, stând 6 ani în SUA şi Canada, cenaclul s-a destrămat. Mai mulţi vectori neunitari şi egoişti din oraş au acţionat negativ, egocentrismul şi orgoliul nemăsurat al câtorva fiind nociv. Lucru care mie nu-mi place, aşa că plănuiam de mult timp să reiau activitatea cenaclului.<br />D.E.I.: Cum aţi reuşit să strângeti atâţia elevi, iubitori ai cuvântului, în jurul dvs.?<br />R.C.: Atmosfera şi potenţialul elevilor de la Şincai m-a făcut să-mi pun planul în acţiune. Existând legătura dintre cei mai în vârstă şi cei mai tineri, precum şi concursul cercului Prietenii Japoniei, visul a devenit repede adevărat. Cu cercul Prietenii Japoniei am mai avut acţiuni festive şi recitaluri şi am susţinut un atelier în cadrul Cercului, dar numai lărgind aria de influenţă într-un liceu şi apoi şi în celelalte licee, precum şi către orice iubitor de haiku din oraş, şansele de continuitate şi asiduitate cresc vertiginos. Având şi pârghiile unei edituri în mâinile mele, materializarea într-o revistă a produselor celor mai bune precum şi ale unor articole variate cu privire la Cultura Japoniei, se apropie foarte mult de concretizare şi de ieşirea în lume. <br />Doamne, ajută! Deci bun venit în lumea virtulă, fascinantă, păcatoasă, acaparatoare, dărâmătoare, unde întâlneşti oameni minunaţi, dar şi lichele perfecte. <br /> Iată şi cîteva încercări ale elevilor cercului de haiku: <br /><br />Rebeca Alexandra Chiorean, XI B <a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view&current=Sakura8RebecaAlexandraChioreanXIBcopy.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/Sakura8RebecaAlexandraChioreanXIBcopy.jpg" border="0" alt="Sakura 8 Rebeca Alexandra Chiorean, XI B"></a><br />Armonia mea<br />cu aromă de cafea –<br />vară de argint<br /><br />Vine furtuna -<br />ruginiul frunzelor<br />zgomot delicat<br /><br />Vara albastră –<br />în seara-ntunecoasă<br />tainică floare<br /><br /><a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view&current=Sakura9PaulGolbanIXBcopy.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/Sakura9PaulGolbanIXBcopy.jpg" border="0" alt="Sakura 9 Paul Golban, IX B"></a> Paul Golban, IX B<br />zăpada topită<br />curgând învolburată –<br />mare cernită<br /><br />vara şi soarele<br />pălind deodată frunza –<br />Cale Lactee<br /><br />Laura Mihaela Feneşan IX A <br /><br /><a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view&current=Sakura10LauraMihaelaFeneanIXAcopy.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/Sakura10LauraMihaelaFeneanIXAcopy.jpg" border="0" alt="Sakura 10 Laura Fenesan"></a> <br /><br />Gravând cristale –<br />vântul bate la fereşti<br />de dimineaţă<br /><br />Un vis de argint<br />a avut cireşul meu<br />noaptea trecută<br /><br />Un strop de iarnă<br />a mai rămas pe pervaz<br />dulce căldură<br /><br /><a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view&current=Sakura11MirelaDenisaFrcaXAcopy.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/Sakura11MirelaDenisaFrcaXAcopy.jpg" border="0" alt="Sakura 11 Mirela Denisa F&#259;rca&#351;, X A"></a> Mirela Denisa Fărcaş, X A<br /><br /><br />Ultimul sărut –<br />într-o toamnă târzie<br />ultima frunză<br /><br />Un mac ofilit –<br />pe o ceaşcă de cafea<br />o urmă de ruj<br /><br /><br /><em>Caligrafie Kanji</em> <br /><br />KOTOBUKI = FELICITÃRI<br /><br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUyGvoelKgKfWF9Pw2JOkSDRbFMz4L3_g9ULY7zIYXc7kzvMeZH4Ha8dTgjZKC3gkaBj6R1Sp5V84EaOXj3uee4n97VYx5LRjWiuLzX3WdNU2gJz6PfLfqdszISFI2uU0ReNtRrfAv45Eb/s1600/Kotobuki+-+felicitari+copy.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 85px; height: 121px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUyGvoelKgKfWF9Pw2JOkSDRbFMz4L3_g9ULY7zIYXc7kzvMeZH4Ha8dTgjZKC3gkaBj6R1Sp5V84EaOXj3uee4n97VYx5LRjWiuLzX3WdNU2gJz6PfLfqdszISFI2uU0ReNtRrfAv45Eb/s200/Kotobuki+-+felicitari+copy.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5588351001014653458" /></a>Doru Emanuelhttp://www.blogger.com/profile/12287758529916963086noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4772222194742528670.post-50763727899705317332011-02-28T13:13:00.003+02:002011-02-28T16:16:40.788+02:00„Evadările unui poet domestic”Nicolae Bogdan Groza şi-a lansat cel de-al doilea volum de poezie. Cu o prefaţă a poetei Daniela Luca, ce deschide cu eleganţă itinerarii înlăuntrul „introspecţiei de un autenticism aproape fragil” ale versurilor poetului băimărean şi cu o copertă izbucnită din tinereţea unui Aleksandar Stoicovici şi a Deliei Spătăreanu, cartea a fost prezentată publicului într-un eveniment ce a avut loc joi, 15 octombrie 2009, în sala mare a Casei Municipale de Cultură din Cluj-Napoca.<br />Cuvântul de început i-a aparţinut domnului Dan Brudaşcu, directorul instituţiei care a găzduit această sărbătoare a poeziei. Domnia Sa a încercat, şi spun eu a reuşit, să desluşească auditoriului sensurile unei poezii prin care autorul se caută pe sine, în trăirile de zi cu zi. Concluzia Domniei Sale: această nouă carte cuprinde între coperţi un jurnal al multitudinilor experienţelor ce orchestrează sufletul uman. <br />Motive obiective au reţinut departe pe cei doi „naşi” ai proaspătului volum, poeţii Ştefan Doru Dăncuş, cel ce a făcut posibilă apariţia cărţii prin premiul acordat autorului şi Horia Muntenuş. <br />Cuvântul poetului clujean Horia Muntenuş, o analiză detaliată a liricii din volumul prezentat, a ajuns totuşi la cei prezenţi, în lectura poetei clujene, Daniela Gîfu. <br />Onoarea de a reprezenta poetul Ştefan Doru Dăncuş la micul eveniment mi-a revenit. Am fost cel care am transmis cuvântul lui şi a îndrăznit un interviu cu Bogdan Groza. Chiar şi câteva fotografii.<br />Iată întrebările reporterului şi răspunsurile autorului. <br /><br />D.E.I: Ce înseamnă poezia pentru dumneavoastră? De ce nu proză? <br />B.G.: Poezia e o formă de exprimare a eurilor mele. E o expandare a sufletului dincolo de învelişul care-l ţine captiv în mine. Poezia mi-e mai apropiată sufletului meu decât proza. O proză poate fi profund poetică şi metaforizantă, uneori, însă te îndepărtează un pic de dialogul cu tine însuţi. Proza e un experiment mai amplu al trăirii, al vieţii, al felului de a fi şi a percepe lumea din jur şi din tine. Consider că încă n-am ajuns la maturitatea aceea de a scrie proză. Cochetez cu ea, dar încă simt că nu-s pregătit.<br /><br />Într-o lungă convorbire avută pe mess, Bogdan Groza concluzionează, referitor la această întrebare: şi eu m-am întrebat de ce nu proză şi mi-am dat de multe ori doar răspunsuri vagi. Cred că aşa mi-e structurat sufletul, spre poezie.<br /><br />D.E.I: Cine v-a ajutat? Cine v-a descoperit talentul? <br />B.G.: Nu m-a ajutat nimeni, să zic aşa. A fost mai degrabă o descoperire. Citeam multe cărţi încă de mic, bineînţeles, potrivit vârstei mele. Apoi, mai târziu, la şcoală şi la liceu, am citit iar, atât pentru plăcerea mea proprie cât şi pentru şcoală ( teze, lucrări de control, etc.) lecturi obligatorii, uneori greoaie, dar pe lângă acelea, anumite cărţi le căutam eu. Citind conţinutul ei, se făcea mai mult sau mai puţin voalat, referire la o alta. Şi curios am citit-o şi pe aia. Şi tot asa. Şi citind, la un moment dat mi-au venit idei, imagini, gânduri şi am încercat să le fixez pe hârtie. Şi de acolo a început apoi „nebunia” cu scrisul. <br /><br />D.E.I: Cine simţiţi că v-a sprijinit cel mai mult?<br />B.G.: E greu de spus. De regulă, profesorii de literatură română sunt cei care îţi fac cunoştinţă cu literatura şi prin temele lor suplimentare sau nu, te sprijină creativ, îţi dezvoltă imaginaţia, creativitatea, spiritul de analiză şi sinteză. <br /><br />D.E.I: Când aţi avut prima lansare? Prin ce se deosebeşte de aceasta? Care este tema sau temele din primul volum?<br />B.G.: Prima lansare a avut loc în toamna anului 2006. Volumul de atunci „Pasărea din tâmple” a apărut după ce am obţinut câteva premii literare. Mi se sugerase că ar fi bine să adun poeziile într-un volum. Erau poezii diverse. De la poezii filosofice, la poezii de dragoste, de la simbolism la modernism. Nu erau poezii unitare, omogene, deşi le aranjasem într-o anumită ordine. Volumul acesta nou, se deosebeşte de primul, prin omogenitate şi unicitatea temei: evadările, percepute sub diverse forme. <br /><br />D.E.I: De ce acest viraj spre descoperirea eului? <br />B.G.: Pentru că la un moment dat ne întrebăm cu toţii, cine sunt eu? Am încercat să mă autoanalizez, să încerc să văd ce „eu” predomină mai mult. „Eul” artistic, „eul” pragmatic, cel apatic sau cel exploziv. Cred că fiecare „eu” are amprenta lui şi ne influenţează acţiunile la un moment dat.<br /><br />D.E.I: De ce despre „eu”? De ce este importantă explorarea „eului” pentru tine? <br />B.G.: Cu rezerve, nu prea ştiu ce să răspund la întrebarea asta. Pentru a încerca să mă cunosc şi recunosc în diversele ipostaze ale trăirilor şi senzaţiilor. <br />D.E.I: Întrebarea era: cum ai ajuns la acestă idee, a explorării eului? De unde ai pornit? Orice nouă temă are un punct de plecare. <br />B.G.: De la o autointrospectie<br />D.E.I: Declanşată, de ce anume? <br />B.G.: Mi-am zis, de multe ori, ce-ar fi fost dacă eram asta sau asta?! Oare cum era dacă mă făceam aviator, de pildă şi mă puneam în postura asta. De aici, o întreagă imaginaţie, scoteam un „eu” din străfunduri... cu gândul. Nu ştiu exact dacă înţelegi ce vreau să zic. <br />D.E.I: Înţeleg<br />B.G.: Altădată mă gândeam că am devenit un bun avocat sau un Don Juan. Asta nu înseamnă că am personalităţi duble, ci mă pun în ipostaze diferite, precum rolurile pe care le joacă un actor.<br />D.E.I: Ai dreptate, bineînţeles, dar poate arăta şi că eşti nemulţumit de anumite faţete ale tale.<br />B.G.: Da, altfel nu mă puneam în altă postură, dacă eram mulţumit de mine, în totalitate. Dar ştii, nemulţumirea faţă de tine, e apanajul oamenilor perfecţionişti.<br /><br />D.E.I: Cum crezi că eşti văzut în peisajul liricii româneşti? Cum sau unde te încadrezi? <br />B.G.: Nu ştiu. Nu sunt în măsură să-mi dau cu părerea. Sunt alţii care o pot face şi pot analiza, fac statistici, comentarii, topuri. Nu mi-am pus niciodată în minte să fiu văzut în vreun fel sau în altul, pentru a plăcea cuiva sau nu. S-o facă alţii, dacă ţin cu tot dinadinsul. <br /><br />D.E.I: Reformulez: poezia ta crezi că se încadrează în trendul de azi? Merge pe aceeaşi linie?<br />B.G.: Parţial, folosesc şi eu câteva imagini „moderne”, dar doar pentru a accentua o stare. Deci, probabil că răspunsul este da. <br /><br />D.E.I: Ce părere ai despre limbajul liric de azi? Atât de zgrunţuros, rece, acid, uneori de-a dreptul vulgar, având mai degrabă gustul cucutei, departe de hipnotica lumină a unui Eminescu sau Nichita Stănescu? <br />B.G.: Limbajul liric de azi se adaptează vremurilor, oamenilor, trendului, există un reiting al limbajului. Ca să te integrezi în trend, trebuie să te adaptezi şi tu. Să nu uităm că şi Eminescu avea câteva poeme buruienoase ca limbaj, poate ca delectare artistică sau capriciului personal, iar Nichita Stănescu mai folosea şi el câte un cuvânt licenţios. Nimeni nu e scutit de o „ieşire în decor” din când în când.<br />D.E.I: E o modă în lirica românească să te exprimi cât mai abrupt, nu e doar câte o ieşire în decor, din când în când. <br />B.G.: Ştii, una dintre poeziile lui Eminescu, se numeşte „Spovedanie”; foloseşte acelaşi limbaj de care aminteşti. Nu trebuie să se creadă că Eminescu ar fi fost un delicat sau un poet cuminte.<br />D.E.I: Nu o cunosc şi nici nu cred că e potrivit să ştiu, for now. Reiau: deci nu te încadrezi curentului actual? <br />B.G.: Ştii, Doru Dăncuş mi-a sponsorizat tipărirea cărţii. I-am trimis manuscrisul. A zis că e foarte bun. Când l-am întrebat, dacă să scot pasajele licenţioase, am 3 sau 4 cuvinte mai... "tari", a zis nu, să las aşa cum i-am prezentat manuscrisul pentru că sunt bine plasate în context, să nu scot nimic; şi am lăsat aşa.<br /><br />D.E.I: De ce ai simţit nevoia să le foloseşti?<br />B.G.: Ca să sugerez o stare. În evadarea 6/66, care poate însemna numărul diavolului, dar de fapt e un nr. de vagon şi locul aferent, descriu o călătorie la Iaşi, la clasa a doua, şi totul mi s-a părut hidos în compartiment. Acolo folosesc o înjurătură la adresa CFR-ului, citând exact oful unui cetăţean, coleg de suferinţă din compartimentul respectiv.<br /><br />D.E.I: Cred, dar nu te superi, cei care folosesc expresii licenţioase nu au găsit exprimarea perfectă pentru ceea ce simt. <br />B.G.: Da, ai dreptate. <br /><br />D.E.I: După părerea dvs, ce este poezia, o meserie sau un dat, un har? <br />B.G.: Părerea mea e că poezia e un dat, un har, însă sunt mulţi care fac din ea o meserie, scriind versuri la minut şi dacă se şi poate şi contra cost. Dar asta nu înseamnă că respectivii nu au har. Au şi încă mult, însă şi poetul e om, cu nevoi şi lipsuri şi dacă reuşesc să facă din poezie o meserie, bravo lor. Eu unul, nu pot. Nu încă. Cine ştie ce va fi în viitor. <br /><br />D.E.I: Au poeţii români vocaţia nefericirii? ( Mi se pare că majoritatea îşi plâng de milă ) Vom reuşi vreodată să ne înşurubăm în universul literaturii mondiale? <br />B.G.: Nu cred că poeţii români au vocaţia nefericirii. Sau, reformulând, nu cred că NUMAI poeţii români au vocaţia asta. Poate o au şi poeţii din alte ţări. <br />La cea de-a doua întrebare, cred că suntem înşurubaţi deja în universul literaturii mondiale. Eminescu a fost tradus în foarte multe limbi. Se fac încă multe comentarii de către autori străini, asupra creaţiilor lui. Apoi Mircea Eliade e cunoscut peste tot. La fel şi Eugen Ionescu. Şi sunt mulţi alţii. <br />D.E.I: Eminescu a fost tradus, dar nu e recunoscut pe plan mondial, Mircea Eliade este cunoscut pentru istoria religiilor şi numai pentru că a predat în Statele Unite. Sunt excepţii. <br />B.G.: Posibil să mă înşel. Culianu a predat şi el în America şi nu e cunoscut în întreaga lume, de pildă. <br />D.E.I: Ideea era că literature română nu a intrat în circuitul internaţional.<br />B.G.: Ceea ce e deficitar la noi e promovarea scriitorilor români în universul literaturii mondiale. Dacă am avea o promovare bună, un impresar literar cult, competent, care să deschidă uşile multor edituri internaţionale şi mondiale, şi autorii români ar fi mai cunoscuţi în afară. Dar pentru asta trebuie ca mai întâi în ţară să existe o promovare eficientă şi obiectivă. Din păcate, nu se întâmplă asta. De ce ? Poate din cauza invidiilor, răutăţilor, intereselor.<br /><br />D.E.I: De ce acest volum, de ce acum? <br />B.G. : De ce acest volum ? Pentru că am simţit că după 3 ani de la primul, trebuia să-mi etalez iar trăirile şi obsesiile şi temerile. De ce acum? Pentru că acum s-a nimerit. Putea să fie anul viitor sau peste 2 ani. Poemele erau pregătite, însă conjunctura a fost de aşa natură că nu s-a putut concretiza practic, din motive pur obiective. Şi a venit acum, pentru că cineva a putut face posibilă apariţia fizică a acestui volum şi nu virtuală. Şi pentru asta îi mulţumesc.Doru Emanuelhttp://www.blogger.com/profile/12287758529916963086noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-4772222194742528670.post-4114093935988092302011-02-26T11:20:00.002+02:002011-02-27T12:22:10.888+02:00troiene ( 2 )<a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view&current=troienecopy.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/troienecopy.jpg" border="0" alt="troiene - photo dhunter"></a><br /><br /><br /><br />Original photo: dhunterDoru Emanuelhttp://www.blogger.com/profile/12287758529916963086noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4772222194742528670.post-33032297657780274772011-02-26T10:49:00.003+02:002011-02-26T14:15:17.861+02:00troiene<a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view&current=troienevarcopy.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/troienevarcopy.jpg" border="0" alt="troiene var - foto dhunter"></a><br /><br /><br />Foto original: dhunterDoru Emanuelhttp://www.blogger.com/profile/12287758529916963086noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-4772222194742528670.post-87189016588245045912011-02-23T16:18:00.003+02:002011-02-23T16:34:19.803+02:00Ziua munciiMă bucur să vă întâlnesc din nou. Am o veste tristă, din punctul meu de vedere. Am ratat o sărbătoare. Azi dimineaţă, în timp ce revizuiam lista sărbătorilor nipone, am observant că una mi-a scăpat privirilor. Ce nenorocire! Nu vă faceţi griji, însă. După ce am petrecut o noapte plimbându-mă pe plajă, am căutat mai multe despre sărbătoare cu pricina. Am luat fiecare localnic, care vorbea limba engleză, la rost, vorba vine, şi cred că am aflat destule. Dacă nu eu… măcar dumneavoastră să vă bucuraţi. Până citiţi, mă duc să-mi plâng de milă. <br />Lectura plăcută! A! Era să uit. Cum poţi recunoşte dacă ziua este deosebită? Cel mai uşor mod este de a privi cu atenţie transportul în comun. Dacă faţada autobuselor este împodobită cu mici steaguri nipone este semn că ziua respectivă este o zi naţională. Lucru pe care l-am aflat abia cu această ocazie.<br /><br /><strong>Labor Thanksgiving Day (勤労感謝の日 - Kinrō kansha no hi)</strong><br /><br />A doua sărbătoare naţională din noiembrie are loc anual pe 23. Stabilită prin lege, ca „zi a cetăţeanului”, este o zi care comemorează munca şi roadele ei, oamenii aducându-şi, cu această ocazie, unul altuia laude pentru rezultatele obţinute de-a lungul anului ce stă să plece. A devenit zi de vacanţă în 1948. <br />Toate oficiile guvernamentale şi şcolile rămân închise în timpul vacanţei de 23 Noiembrie.<br />La fel ca la majoritatea sărbătorilor, populaţia vizitează templele locale şi reflectă asupra problemele legate de pace şi drepturile omului.<br />Mici evenimente au loc în toată Japonia care încurajează grija pentru mediu, pace şi drepturile omului. Unul dintre acestea, renumit în tot arhipeleagul, este festivalul muncii din Nagano. <br />Templele au propriile ritualuri legate de acest prilej. Dacă vizitaţi un templu, în această perioadă, veţi putea admira expuse minunate decoraţiuni realizate din produse proaspete. <br /><a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view&current=Decoratiunicopy.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/Decoratiunicopy.jpg" border="0" alt="Decoratiuni"></a><br />În unele oraşe au loc parade pentru a onora toate meseriile, în altele au loc marşuri ale păcii. Pentru alţii este o zi de odihnă şi relaxare. <br /><a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view&current=steagsidesencopy.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/steagsidesencopy.jpg" border="0" alt="steagul nipon si desen"></a><br />Este ziua în care se mulţumeşte părinţilor pentru munca grea depusă pentru întreţinerea familiile. <br />În grădiniţe şi în şcolile elementare, pentru a-şi arăta recunoştinţa faţă de părinţi, elevii confecţionează cadouri, în timpul orelor de artă sau de îndemânare. De asemenea execută desene pe care le dăruiesc agenţilor şi funcţionarilor din kōban-uri. O formă a poliţiei comunitare, koban-urile, sunt staţii de poliţie de diferite dimensiuni, funcţie de mărimea oraşului. Aşa cum, la Paris întâlneşti cafenele la fiecare colţ de stradă, în arhipeleag descoperi aceste mici staţii de poliţie. <br />Prin situarea lor în cartiere, se interacţionează cu populaţia vecină la alt nivel, mai intim. Se spune că este mai bine să apelezi la aceste staţii, în cazul unei probleme, chiar a unei urgenţe, decât la cele mari. Personalul format din doi până la patru agenţi, este prietenos şi de un real folos. <br />Îi veţi întâlni şi pe stradă deoarece jumătate din personal rămâne în localul kobanu-ului, în timp ce cealaltă jumătate patrulează cu bicicleta, prin cartier. <br /><a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view&current=Kobancopy.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/Kobancopy.jpg" border="0" alt="Koban"></a> <br />Labor Day este sărbătorită de multe uniuni comerciale din Japonia, care ţin întruniri mari şi mărşăluiesc prin Tokyo, Osaka şi Nagoya. <br />Un salut tradiţional în aceasta zi este: ” おつかれさまでした, ceea ce înseamnă, într-o traducere aproximativă: „mulţumesc pentru munca ta susţinută”. <br />Istoric vorbind, Labor Thanksgiving Day este numele modern al străvechiului festival antic Shinto, „Niiname-sai” al cerealelor. Este vorba de: orez, orz, grâu, felurite soiuri de mei. <br />Trebuie să mărturisesc ceva. Spre ruşinea mea nu ştiam că există atâtea soiuri de mei până când nu am pornit să buchisesc această relatare. Spuneţi şi dumneavoastră: meiul foxtail, cu bobul mic şi rotund, cu un gust plăcut, dulce şi bogat de alună, meiul barnyard, folosit ca substitut pentru orez când recoltele sunt foarte slabe. Este soiul cu cea mai rapidă creştere. În şase săptămâni se poate recolta. Foarte important: nu este atacat de bolile obişnuite ale cerealelor. <br />Meiul Proso sau meiul comun este un soi care se cultivă şi la noi, meiul pearl, cel mai răspândit în Asia, „domesticit” acum 4000 de ani în regiunea tropicală, este folosit la o mare varietate de alimente, chiar şi un tip de bere. Soiul Finger, la fel de vechi, a fost adus din regiunile înalte ale Etiopiei. <br />Pe lângă aceste soiuri care se cultivă în Japonia, sunt şi altele, ce se regăsesc mai ales în Africa, în ţări ca: Niger, Nigeria, Burkina Faso, Mali, Sudan, Uganda, Ciad sau Etiopia. În Asia, meiul ocupă întinse culturi şi în China şi India. <br /><a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view&current=Mei.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/Mei.jpg" border="0" alt="Mei"></a><br />Am ţinut să vorbesc despre aceste culturi, principalele, există şi aşa numitele soiuri minore, deoarece ele sunt mult mai vechi decât cea de orez şi a constituit în vremuri preistorice şi încă sunt o parte importantă a dietei atât aici, în Japonia, cât şi în China, Koreea şi India. <br />Prima relatare scrisă despre „Niiname-sai” a fost descoperită în „Nihon Shoki” – Cronica Japoniei, una dintre cele mai vechi istorii a arhipeleagului, datând din 720. Însemnarea spune că sărbătoarea recoltei a avut loc, pentru prima dată, în noiembrie, 678. Originile ritualurilor legate de acest eveniment se crede că sunt mult mai vechi, mergând până în epoca în care cultivarea orezului a fost transmisă locuitorilor arhipeleagului, acum peste 2000 de ani.<br />Se dovedeşte astfel că ziua recoltei este una dintre cele mai vechi în calendarul nipon. Cum această perioadă a anului, în care comunităţile agricole culeg prima recoltă a celui mai renumit produs agricol japonez, orezul, este din vechime cunoscută ca „Niiname-sai”, pare că ziua recoltei a împrumutat acest nume. <br />Este echivalentul zilei recoltei din multe ţări din vest, însă, spre deosebire de celelalte regiuni ale globului, ziua recoltei se referă nu doar la cereale, se celebrează şi munca grea depusă peste an.<br />Iniţial, Niiname-sai” se ţinea cu ocazia solstiţiului de iarnă, în a doua zi a iepurelui, din a unsprezecea lună din calendarul folosit înaintea restauraţiei Meiji.<br />Cum s-a ajuns ca festivalul să se ţină în noiembrie? Iată cum.<br />Tot în această perioadă a anului se desfăşura „Kanname-sai” (神嘗祭), sărbătoare ţinută de curtea imperială din 15 până în 17 octombrie. Este cea mai importantă sărbătoare ţinută la altarul Ise. <br />Un convoi imperial, condus de împărat, aducea ofrande din orezul recoltat ce urmau să fie oferite zeiţei soarelui, Amaterasu-Ohmikami, considerată strămoş imperial. Pe lângă orez, împăratul avea datoria de a dona cinci suluri de mătase colorată şi alte materiale, darul purtând numele de „heihaku”. <br />Apoi ritualurile s-au desfăşurat pe 17 septembrie, după adoptarea calendarului solar, în 1872. <br />Din păcate, recoltarea orezului nu a putut ţine pasul cu sărbătoarea, deci a trebuit să fie mutată pe 17 octombrie, din 1879. În Era Meiji, (1868-1912) sărbătoarea a fost fixată în 23 noiembrie şi menţinută la această dată de atunci. <br />În nici o altă zi oamenii nu sunt mai dispuşi să aducă mulţumiri muncii depuse de femei, chiar şi celor casnice, deşi ideea de muncă realizată de femeile care stau acasă nu este în totalitate acceptată de niponi. Tot acum se obişnuieşte să se ofere mici cadouri colegilor de muncă şi şefilor. De ex. o cutie de ciocolată.<br />Sărbătoarea modernă s-a stabilit după al doilea război mondial, în 1948 şi ca o zi care marchează modificări în constituţia Japoniei, care includea acum şi drepturile fundamentale ale omului şi o expansiune a drepturilor muncitorului.<br />În plus, pentru a arăta că Japonia nu mai este doar o ţară agricolă şi sub pretextul că onorează orice fel de muncă, numele sărbătorii a fost schimbat. <br />Practica încă se respectă în comunităţile rurale, împăratul ţine o ceremonie privată în palatul imperial, în fiecare an, rugându-se pentru recolte îndestulătoare, în timp ce „Labor Thanksgiving Day” este celebrată de public ca o sărbătoare naţională.<br />În U.S.A. sau alte părţi ale lumii, „Ziua muncii” este sărbătorită cu grătare, petreceri şi parade. În contrast, în Japonia nu se face mare tam-tam. Cabinetul guvernului nipon defineşte această zi ca una dedicată respectului faţă de muncitori, o zi menită a celebra munca iar pentru oameni pentru a mulţumi unul altuia pentru activitatea şi rezultatele obţinute. <br /><br /><br /><br />http://en.wikipedia.org/wiki/Ise_Grand_Shrine<br />http://en.wikipedia.org/wiki/Labor_Thanksgiving_Day<br />http://web-japan.org/kidsweb/explore/calendar/november/labor.html<br />http://aglobalworld.com/holidays-around-the-world/labor-thanksgiving-day-japan/<br />http://www.tokyotopia.com/kinro-kansha-no-hi.html<br />http://www.knowledge-porch.com/labor-thanksgiving-day.html<br />http://www.worldlingo.com/ma/enwiki/en/Labour_Thanksgiving_Day<br />http://en.wikipedia.org/wiki/Ise_Grand_Shrine<br />http://ichinen-fourseasonsinjapan.blogspot.com<br />http://www.examiner.com<br />http://www.transparent.com/japanese/labor-thanksgiving-day/<br />http://en.wikipedia.org/wiki/Ise_Grand_Shrine<br />http://vincent-japon.blogspot.com/2007/10/koban.html<br />http://www.japantravelinfo.com/blog/?p=283Doru Emanuelhttp://www.blogger.com/profile/12287758529916963086noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4772222194742528670.post-11877272216027261252011-02-08T17:14:00.001+02:002011-02-09T19:05:44.877+02:00Nicicând mai aproape Neobişnuită vară! Întâlniri, bucurii şi tristeţi necunoscute s-au ivit de nicăieri, schimbându-mi lumea. Ca să domolesc amintirea ei, încerc s-o potrivesc în mătasea cuvintelor. Voi reuşi? Mai bine să-ncep. <br />În periplul nostru prin ţară, plănuisem să ajungem într-un tărâm de linişte şi pace unde mă simţeam acasă. După lungi şi plăcute zile în care am descoperit o mică parte din minunăţiile, dar şi sărăcia acestei lumi, ne-am oprit pentru câteva zile în ţinutul Vâlcei. Ascuns în cutele acestor munţi, se află locul despre care vreau să vă povestesc. <br />Ziua sorocită vizitei n-ar fi putut începe mai bine. O dimineaţă scăldată în albastru întâmpină freamătul ultimilor pregătiri. Nerăbdarea pleacă la drum împreună cu noi, înghesuită pe bancheta din spate.<br /> Fâşiile încinse de asfalt, lăsate în urmă ne confirmă că ţinta noastră se apropie. Oprim dincolo de satul Păuşa, hotărâţi să-mpletim pe tălpi ultimii kilometri.<br />Depănându-se în curbe strânse, drumul forestier despica pădurea. De-o parte fagi, platani, coloşi greu de cuprins cu braţele. De cealaltă parte, un pârâu, nu mai lat de doi metri, îşi aruncă curajos limpezimile peste stâncăraie, născând la tot pasul mici cascade.<br />După două ceasuri, păşeam în curtea mănăstirii Stânişoara. Grădini pustii, ferestre închise ne-au întâmpinat în tăcere. Risipite la umbră, bănci de piatră invitau la odihnă. Cimbrul şi levănţica inundau simţurile, stârnind nostalgii. <br />Precum un ştergar fermecat, popasul înlătură oboseala furişată în trupuri.<br />Pornim din nou la drum. Destinaţia finală a călătoriei se afla la o oră de mers, dincolo de sfântul lăcaş. Locul spre care ne îndreptăm nu este obiectiv turistic. Traseul dificil ridică numeroase oprelişti celor ce se aventurează printre stâncile rotunjite de vremuri, trunchiuri doborâte şi rădăcini contorsionate. Pe ultimii zece metri se escaladează un perete vertical, cu firave asperităţi pentru priză. <br />Odată trecut ultimul obstacol, te întâmpină cascada Stânişoara. Şuvoiul, rostogolit mânios de la zeci de metri înălţime, a săpat în piatră un găvan în care apa se zbate precum un stol gata să-şi ia zborul. Zbuciumul necurmat aruncă până departe mărgele transparente, stropii reci iscând vrăjite curcubee. Până în albicioase depărtări se-ntinde doar blana verde a pădurii. Priveliştea te duce cu gândul la capăt de lume.<br />Pe neaşteptate, darabana tunetelor atraseră atenţia nelăsând răgaz bucuriei redescoperite. Cerul, vid albastru, s-a-nnegurat a furtună, norii se învârtejeau într-o nelinişte tulbure.<br />Rare la început, picăturile mari cât palma de copil, încep să ne biciuie feţele încălzite de efort. <br />Coborâm grăbiţi terasa unde Stânişoara îşi continua impasibilă frământarea. Refugiaţi sub brâul lat al unei stânci, nu ne rămâne decît să nădăjduim că ploaia de vară se va opri la fel de repede precum venise.<br />Speranţa râmâne atârnată probabil în vreo ramură de brad căci dansul stropilor îşi schimbă grăbit cadenţă într-una măruntă, mocănească, îndărătnică. Simţeam durerea ierbii bătută de ploaie, tremurul povârnişului spălat de ape. Zbaterea naturii dincolo de umărul pietros, foşnetul ploii, flacăra roşcată ce, hrănită de câteva crengi, alunga frigul, bunătăţile perpelite pe jar, creau o atmosferă ireală.<br />Prinsă în năvodul norilor, ziua nu vroia să-şi arate din nou faţa zâmbitoare, obligându-ne să cerem găzduire mănăstirii. <br />După ce ne ascultă păsul, un călugăr, înalt şi tăcut precum un plop singuratic, arătă spre chiliile înşirate bătrâneşte în partea depărtată a curţii. <br />Paturi înalte, paie împlinind saltelele, cânepa cearceafurilor, pături aspre de lână ne-au întâmpinat. Icoanele stăpânesc tăcute albul pereţilor. Hainele, stoarse zdravăn, poposesc pe frânghiile întinse de-a lungul cerdacului. Învăluiţi de căldura păturilor, ne-am reîntâlnit pe terasă. Un grup de bucureşteni ni se alătură, după puţină vreme. Poveştile se leagă uşor. Schimbăm impresii, sfaturi, glume.<br />Ȋn tăcerea de la capătul povestirilor se lăsă noaptea, acea stingere a luminii în care fiecare chip se preschimba în umbră, fiecare trup într-un contur şi fiecare existenţă în singurătate. Furtuna, îmblânzită la fel de brusc precum izbucnise, se rostogoleşte peste lanţul munţilor, năpustindu-se cu turnurile ei de nori şi cu luminile lunecătoare tot mai departe, asemeni unei flote în flăcări. Dezlănţuirea se mai răsfrânge doar în apa revărsată din streşini, doar din coroanele arborilor mai picura apă... Ultima adiere de vânt se-mblânzeşte în freamătul molatic al brazilor. Curând, luna se tolăni, mare şi galbenă, deasupra orizontului aspru. <br />Aşezat pe treptele verandei, cu coatele pe genunchi, mâinile sprijinind obrazul, priveam pustietatea din jur, răsfrângerea suprafeţelor ude, urzeala umbrelor. La câţiva metri, un păr singuratic împărţea în două întinderea pajiştii. În puţina lumină ce răzbătea din chilie, picuri mari de chihlimbar luceau pe trunchiul subţire. <br />Neastâmpărul îmi dădea ghes, gândurile roiau. Am pornit hoinar. Simţeam în tălpi mângâierea şi răcoarea pământului. Eram fericit.<br /> Ȋnsă dincolo de pacea locurilor mă aşteptau realităţi de care greu mă puteam desprinde. Crescusem. Mă înălţasem învăluit în căldura credinţei şi dragostea tuturor. Schimbarea venise repede, totuşi firesc precum creanga înflorită de cireş. Cu toată grija celor dragi, mă transformam într-o insulă singuratică. Lucruri ciudate, uluitoare, se întâmplau fără să ceară voie, născându-mă din nou şi din nou. Contemplam oceanul care mă aşteaptă, admirând strălucitoarea, dar atât de amara lume a oamenilor. E singura posibilă? Călător la o răspântie, dinaintea mea se-ntind mii de căi. Fiecare este un alt eu ce sălăşluieşte în mine. M-am trezit în această lume visând, refuzând hidoşenia. Jinduiam după profunzimea pământului, în acelaşi timp după înălţarea norilor sub un cer de neatins. Doream un loc unde să fiu eu însumi, dacă un astfel de loc există, pentru ziua de mâine şi multe altele, fiecare cu bucuriile, cu umbrele ei. <br />Acolo, sub cerul liliachiu, mă copleşise dorul zilelor ce păreau confuze, pline de neprevăzut, de clipele pline de speranţă. Cred că ele sosiseră, dar nu le-am observat, poate pentru că eram prea aproape de ele. M-aş fi oprit, să nu stric, să nu le alung, căci îmi doream ca frumuseţea lor stranie, proaspătă, sălbatică, să nu se risipească zadarnic. Întreaga mea lume stă să se schimbe, viaţa se transformă, creşte alături de mine, aş putea câştiga sau pierde. Cine ştie? Sper că nimic nu se va rătăci pentru totdeauna.<br />Glasuri de bronz au prins viaţă în liniştea nopţii. Am ştiut atunci că totul va fi bine. Întotdeauna cineva îmi va proteja drumul, oricare va fi acesta. Dintr-o dată lumea s-a limpezit. Frământările au trecut ca şi cum n-ar fi iscat nicicând furtuna interioară. Puteam spune şi eu: „Nu sunt niciodată singur. Întotdeauna îl am aproape pe Dumnezeu”. <br />Frigul mă sili să intru. M-am întins în patul aşternut ţărăneşte. Somnul m-a moleşit învelindu-mă curând, ca un părinte grijuliu. <br />M-am trezit în lumina cenuşie a zorilor. Roşul soarelui încăleca umărul ţinutului risipind umbrele nopţii. Culorile pământului se trezeau la viaţă. Verdele se revărsa abundent, aburi albi pâlpâiau deasupra ierburilor. Pajiştea se întindea voluptuos în zori. <br />Am părăsit chilia. Imediat mi-am simţit părul răvăşit; era dulcea briză a unui nou început. <br />Mă aştepta o zi bogată, strălucind de frumuseţe.Doru Emanuelhttp://www.blogger.com/profile/12287758529916963086noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4772222194742528670.post-22550661709093232802011-01-17T12:06:00.006+02:002011-02-28T11:19:45.266+02:00Ziua culturii <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2JjXqADv24v7-sO5pPce9I7OsPwHuHljuYamz9Oy8u8FFc9DpJUTDqBCoe3CRLItz0GbwotUyU0FYsFFrlqP5F6DjuB5H9ceUKAZmYCA0OO8zOWD7XaFZlkK6PCHDZMxc6kuw9cfpljrr/s1600/zc+1+copy.jpg"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 200px; height: 104px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2JjXqADv24v7-sO5pPce9I7OsPwHuHljuYamz9Oy8u8FFc9DpJUTDqBCoe3CRLItz0GbwotUyU0FYsFFrlqP5F6DjuB5H9ceUKAZmYCA0OO8zOWD7XaFZlkK6PCHDZMxc6kuw9cfpljrr/s200/zc+1+copy.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5563096951421092386" /></a><br />După aventura sportivă din Katsura am purces din nou la drum. Trenul, voi conştientiza mai târziu, că mi-a fost mereu prieten şi m-a însoţit peste tot. În cabină, în loc să admir priveliştea, am dormit. Da de unde! Nu aveam timp. Am „aselenizat” în oraşul următor şi m-am îndreptat imediat spre centru în căutarea unui sălaş pentru noaptea ce dădea semne.<br /> Adăpostit într-un golf larg, în peninsula Bōsō, aveţi dreptate, n-am părăsit districtul Chiba, oraşul acestei noi escapade poartă numele Onjuku. Străbătut de trei râuleţe, numele nu le-am reţinut, locul pare special oricui.<br /><br /><a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view&current=zc2copy.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/zc2copy.jpg" border="0" alt="zc 2"></a><br /><br />Este unul dintre cele mai cunoscute orăşele nipone de pe spinarea Pacificului. <br /> Industria şi comerţul sunt împărţite între cea a moluştelor de tot felul, „abalone” şi cea a homarului. Până în 1960, pescuitul moluştelor era apanajul tinerelor femei numite „ama” care pescuiau în adâncuri fără aparate de respirat, cu pieptul gol, pentru a recolta crustacee şi alte fructe de mare. <br /> Există numeroase restaurante şi cafenele pe strada principală care străbate oraşul începând de la gară. Dacă vă simţiţi bogat, trageţi la un restaurant cu specialitatea sushi şi încercaţi homar ţepos - ise-ebi, sushi sau moluşte - awabi. <br /> Să rămâi în Onjuku este foarte ieftin. Există o mulţime de “ryokan”, hanuri tradiţionale şi mici hoteluri. Şi localnici închiriază camere. Majoritatea oferă doar găzduire - sudomari, fără masă inclusă. Pentru informaţii puteţi apela la micul oficiu de turism aflat imediat pe stânga, cum părăsiţi gara. <br /> Dacă preferaţi un hotel, puteţi trage la “Noul Hawai”. Construit la începutul anilor ’70, lângă plajă, este punctul cel mai apropiat, pentru japonezi, de Hawai. <br /> Onjuku posedă a doua mare plajă deschisă turiştilor, din districtul Chiba. Pentru aproximativ două ore de călătorie, este accesibilă şi pentru cei din Tokyo cu expresul. Din fericire, călătoria este destul de scumpă, în consecinţă plaja nu devine aglomerată. <br /><br /><a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view&current=zc3copy.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/zc3copy.jpg" border="0" alt="zc 3"></a><br /><br />Loc de întâlnire preferat pentru tineri, veţi găsi pe plajă multă distracţie. Chiar dacă Onjuku este foarte popular printre japonezi, nu veţi întâlni mulţi turişti străini. A fi “gaijin” în Onjuku alimentează un sentiment straniu de unicitate. Poate deveni însă un paradis unde, pe nisipul alb te poţi bucura de companie plăcută. Viaţa de noapte este limitată, dar în mod sigur vei găsi o petrecere, undeva pe plajă. Unde altundeva?!<br /> Iată câteva puncte turistice care merită atenţia dumneavoastră, însoţite de fotografii realizate de Philbert Ono:<br /><br /><a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view&current=zc4copy.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/zc4copy.jpg" border="0" alt="zc 4"></a><br /><br />Există, expusă aici, o poveste a galionului francez spaniol “San Francisco” care a eşuat în 1609 în Onjuku. Localnicii au reuşit atunci să salveze peste trei sute din membri echipajului. <br /><br /><a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view&current=zc5copy.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/zc5copy.jpg" border="0" alt="zc 5"></a><br /><br />Bănuiesc că am oferit destule date pentru a vă face o imagine despre aceste locuri îndepărtate. Atenţie însă! Pentru turişti şi călători există trei perioade de vacanţă care sunt hotărâtoare în plănuirea călătoriilor. În timpul acestora, preţurile tind să crească, uneori dramatic. Zborurile, trenurile şi autobuzele trebuie plătite în avans. <br />Prima din aceste perioade este de Anul Nou, a doua în “Săptămâna de aur” din aprilie – mai iar a treia de O-Bon, sărbătoare despre care am discutat în august. <br />Pe lângă aceste sărbători cu desfăşurare la nivel naţional, fiecare regiune are numeroase festivaluri locale, aşa numitele “matsuri”. <br />Acum chiar încep. <br />Japonezii au reputaţia, aşa cum se cuvine unor oameni atât de harnici, de a nu avea multe vacanţe. Mulţi angajaţi însă nu-şi iau concediul alocat, de frică să nu-şi piardă slujbele. În ultimii ani, guvernul a făcut eforturi de a creşte numărul sărbătorilor naţionale, deci a micilor vacanţe, azi ele ridicându-se la cincisprezece. Ca regulă, dacă sărbătoarea cade într-o zi de duminică, lunea imediat următoare se considerată zi liberă.<br /> Una dintre cele mai populare evenimente printre niponi este „Ziua Culturii”, o zi plină de veselie, jocuri şi colaborări în cadrul comunităţii. Este probabil una dintre cele mai captivante sărbători şi fără nici un dubiu merită o recunoaştre specială pentru că este ziua în care a fost stabilită constituţia de după război. <br /> Sărbătoare a fost stabilită în 1948, pentru a reaminti data de 3 Noiembrie, zi când a fost promulgată Constituţia. Are menirea de recunoaştere şi celebrare a păcii, libertăţii şi de promovare a culturii. Simbolizează aerul de schimbare care a cuprins întreaga ţară după al II-lea război mondial, renunţarea la greşelile trecutului şi îndreptarea în schimb către o politică care să ofere pace, speranţă şi fericire. Relevant pentru acest proces este păstrarea şi conservarea culturii nipone, a artelor tradiţionale printr-o aniversare anuală. <br /> Un scurt istoric cred că ar lămuri puţin lucrurile. <br /> Ziua de 3 Noiembrie a fost pentru prima dată sărbătoare în 1868, când s-a numit “Tenchō-setsu”, ţinută în onoarea zilei de naştere al conducătorului regatului de atunci, împăratul Meiji, străbunicul împăratului actual. După moartea împăratului, în 1912, această zi a rămas o zi de sărbătoare pentru niponi până în 1927, când acestei zile de naştere i s-a dat un aer specific, fiind cunoscută de atunci ca “Meiji-setsu”. Cum sărbătoarea a fost întreruptă o dată cu apariţia “Zilei culturii” în 1948, unii au văzut această nouă sărbătoare ca o continuare a celei tradiţionale deja, o simplă renaştere a mai vechii „Meiji-setsu”, deşi la suprafaţă lucrul pare irelevant. <br /> O scurtă paranteză se impune. De ce ziua acestui împărat? Multe secole, împăratul a fost doar o umbră controlată de dictatori militari cunoscuţi sub numele de Shoguni iar înaintea acestora de regenţii şi miniştrii curţii imperiale. Împăratul Meiji a fost primul care a readus puterea şi demnitatea familiei regale. Shogunatul a fost abolit în 1868, an în care Japonia a pornit pe drumul spre modernizare. <br />Cum din 1937, ceremonia de premiere a prestigiosului Ordin al Culturii s-a desfăşurat în această zi, data de 3 noiembrie s-a perpetuat ca „Ziuă a Culturii”. Înmânat de însuşi împăratul nipon celor care au realizări semnificative în ştiinţă, artă sau cultură, „Ordinul Culturii” este una din cele mai înalte decoraţii acordate de familia imperială. Ceremonia are loc în incinta palatului imperial. Premiul nu este atribuit doar cetăţenilor japonezi. De exemplu, el a fost acordat astronauţilor care au participat la misiunea Apollo 11, după succesul reîntoarceri lor de pe lună din 1969. <br /> Destul de neobişnuit, “Ziua Culturii” înseamnă de asemenea să fii binecuvântat cu o vreme frumoasă. Statistic, este una din cele mai frumoase zi din an. Între 1965 şi 1996, au existat doar trei sărbătoriri în care a plouat, la Tokio. <br /> După cum am mai spus deja, scopul acestui festival este acela de a promova cultura, artele şi reuşitele academice. Peste tot în Japonia, o zi tipică a culturii include expoziţii de artă, ceremonii de premiere pentru artiştii, studenţii şi elevii remarcabili, felurite evenimente artistice şi parade. Este o obişnuinţă ca Universităţile să prezinte cu acest prilej noile descoperiri ştiinţifice şi proiectele avute în lucru. <br /> Pe plan local şi al prefecturilor se deschid o multitudine de festivaluri culturale şi parade. Cel mai vestit exemplu, The Hakone Daimyo Gyoretsu, în traducere „Parada lorzilor feudali” este un binecunoscut festival desfăşurat în oraşul Hakone din prefectura Kanagawa. Parada este o etalare a îmbrăcăminţii din perioada Edo a Japoniei imperiale şi constă într-o defilare a numeroşi oameni costumaţi ca samurai sau prinţese. Aţi putea spune că este un gen de Halloween, fără spiriduşi şi fantome. <br /> Procesiunea începe în zori şi durează până după-masă. Participanţii se ridică la câteva sute. Printre ei, oameni care duc palanchine de lemn. Spre deosebire de paradele din U.S.A., unde defilarea este motorizată sau alimentate cu electricitate, la parada Hakone Daimyo Gyoretsu exponatele sunt purtate de puterea braţelor. De aceea este de preferat să fii printre privitori decât să participi direct la defilare. <br /> După ce marşul i-a sfârşit, oamenii se opresc în baruri sau restaurante, stau la un pahar şi socializează. <br /> La fel ca Hakone, multe alte regiuni au propriile moduri pentru a celebra cultura şi artele, pentru a îşi onora moştenirea. <br /><br /><a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view&current=zc6copy.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/zc6copy.jpg" border="0" alt="zc 6"></a><br /><br />Tokyo se mândreşte cu cel mai prestigis eveniment: acordarea premiilor pentru realizările cele mai de succes - bunka kunsho. <br /> În Okinawa poţi vizita, cu acest prilej, “Shuri Castle”. Accesul se face între orele 13 - 18, înăuntrul castelului şi în împrejurimi, precum şi muzeul prefecturii. <br /> Construit ca o fortăreaţă, “Shuri Castle”, a fost, timp de secole, capitala regatului Ryūkyū, în perioada “Sanzan”. Nu se cunoşte data exactă a ridicării lui, se estimează că acest fapt s-a petrecut în perioada “Gusuku”. Când regele Shō Hashi a unificat cele trei regiuni ale Okynawei într-un singur regat, a folosit castelul Shuri ca reşedinţă a curţii regale. A constituit timp de secole inima politică, economică, culturală şi de comerţ cu străinătatea a acestui regat. <br /> Potrivit documentelor, Castelul Shuri a ars de mai multe ori, fiind reconstruit de fiecare dată. Înainte de război a fost declarat monument naţional, dar în timpul războiului, armata niponă şi-a stabilit aici sediul general secret. În 25 mai 1945 cuirasatul Mississippi l-a bombardat timp de trei ore. Momentul a rămas în istorie sub numele de „bătalie de pe Okynawa. În 27 mai a ars aproape în întregime. <br />După bătălie, un steag confederat ( singurul disponibil care a aparţinut comandantului originar din Carolina de sud ) a fost arborat deasupra castelului de către compania rebelă” de marină, a celui de-al 5-lea regiment al Marinei U.S. A fost văzut fluturând de la 2 mile depărtare şi a stat deasupra castelului trei zile până când a fost îndepărtat de generalul Simon B. Buckner Jr., fiul generalului confederat Simon Bolivar Buckner Sr. <br /> După război aici a funcţionat universitatea locală, până în 1975. În 1958 a fost refăcută Poarta Shureimon iar până în 1992 clădirea principală. <br /> În prezent întreaga arie a primit denumirea de Parcul Shuri Castle. În 2000, împreună cu alte castele şi fortăreţe a fost desemnat de către UNESCO ca făcând parte din patrimoniul universal. <br />În 2008 a fost folosit drept model în jocul Call of Duty: World at War.<br /><br /><a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view&current=zc7copy.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/zc7copy.jpg" border="0" alt="zc 7"></a><br /><br />Dacă ratezi această vizită, poţi să te bucuri de multe alte ceremonii care au loc în această zi sau cea următoare. Pentru cei care caută oportunităţi de a obţine fotografiii deosebite, nu trebuie să scăpaţi “The Ryukyu Kingdom Royal Procession”<br />Durează două ore, începând cu ora 15, duminica şi se desfăşoară pe “Kokusai Street”. Veţi admira 1500 de localnici îmbrăcaţi în costume din perioada Ryukyu. <br /> De asemenea, dacă eşti în oraşul Naha, în acest week-end poţi participa la festivalul “Hatagashira” un eveniment care durează două zile şi care promovează “eisa”, o suită de dansuri populare. Dacă vreţi să asistaţi la acest eveniment, trebuie să vă îndreptaţi spre parcul Shintoshin din Omoromachi.<br /> La templele Meiji au loc demonstraţii Kobudo, întreceri de Kendo şi Budokan, puncte de atracţie foarte căutate, ce se desfăşoară cu această ocazia. Măiestria participanţilor este pusă în valoare cu ajutorul săbiilor de lemn sau oţel. Ritualul trasului cu arcul de pe cal, cunoscut ca şi Yabusame, este de asemenea apreciat. În Yabusame, călăreţul trage din viteză la 2-3 ţinte. În trecut, Yabusame era practicat numai de un samurai, dar acum şi femeile pot participa la această încercare. Asta arată că „Ziua culturii” nu e o sărbătoare înţepenită în vechile tipare, care se opune schimbării. Dimpotrivă, o acceptă.<br /><a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view&current=zc8copy.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/zc8copy.jpg" border="0" alt="zc 8"></a><br /><br /><a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view&current=zc9copy.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/zc9copy.jpg" border="0" alt="zc 9"></a><br /><br />Tot în această zi, are loc la Budokan Hall, fostului castel Shogun, o competiţie de Kendo. Este o formă tradiţională a artelor marţiale care are la bază şcolile de scrimă din trecut în care participanţii echipaţi cu armură din cap până la talie, se luptă folosind săbii confecţionate din bambus.<br />Aici au cântat Beatles, în turneul lor prin Japonia.<br /><br /><a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view&current=zc10copy.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/zc10copy.jpg" border="0" alt="zc 10"></a><br /><br />Kendo este una dintre cele mai vechi forme de artă marţială practicată încă de mulţi niponi, pentru a-şi îmbunătăţi aptitudinile psihice, mentale şi spirituale. Pentru a practica Kendo consumi destul de mult timp cu antrenamentele, să nu mai adăugăm faptul că echipamentul se ridică la mii de dolari. Cei ce practică Kendo folosesc săbii din bambus şi armuri care le acoperă majoritatea corpului. Ca să îi recunoşti uşor trebuie să te uiţi după masca lor ca o cuşca. <br />Într-o competiţie e foarte greu să obţii puncte, fiind nevoit să aplici atacuri perfecte adversarului.<br />Astăzi, mulţi dintre cei mai buni practicanţi de Kendo sunt poliţişti.<br /><br /><a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view&current=zc11copy.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/zc11copy.jpg" border="0" alt="nunta"></a><br />Este o zi potrivită pentru a ţine o o nuntă tradiţională, în alb, la templul Meiji <br /> Indiferent de originile sale, ziua culturii este o idee extraordinară. Lumea modernă are nevoie de astfel de ocazii ca să-şi reamintească trecutul, a învăţa din greşeli spre a nu le repeta şi a menţine artele tradiţionale în viaţă, transmiţându-le şi pe această cale, mai departe, generaţiilor următoare.<br />La o săptămână, în 7 – 8 Nov. are loc festivalul Yomitan care readuce la viaţa vechi legende populare. Deci nu ar trebui ratat. <br /><br />duminică, 7 noiembrie 2010<br /><br /><br /><br />http://samuraidave.wordpress.com/2006/11/18/26/<br />http://gaijinlife.com/2010/02/12/onjuku-beach-%E5%BE%A1%E5%AE%BF/<br />http://www.japanvisitor.com/index.php?cID=359&pID=326 <br />http://en.wikipedia.org/wiki/Culture_Day<br />http://gojapan.about.com/cs/japaneseholidays/a/shichigosan.htm<br />http://www.jetprogramme.org/e/culture/holidays/13.html<br />http://www.transparent.com/japanese/culture-day/<br />http://www.okinawahai.com/my_weblog/2009/10/bunkanohi.htmlDoru Emanuelhttp://www.blogger.com/profile/12287758529916963086noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4772222194742528670.post-49405135719503677162011-01-16T14:43:00.003+02:002011-02-28T11:19:59.744+02:00Seven-Five-Three (shichi-go-san)“Shichi-Go-San”, este o veche sărbătoare shintoistă. Festivalul organizat cu acest prilej pentru tinerele fete cu vârsta cuprinsă între trei şi şapte ani şi pentru băieţi cu vârsta între trei şi cinci ani, face parte din riturile tradiţionale de trecere spre o nouă etapă a vieţii. Desfăşurat în 15 noiembrie, “Shichi-Go-San” nu este o sărbătoare naţională, dar este respectată de localnici. <br /> Se presupune că “Shichi-Go-San” a apărut în perioada Heian (794-1185) la curţile nobililor care doreau să celebreze trecerea copiiilor lor spre perioada de mijloc a copilăriei, într-o zi norocoasă. De aceea festivalul a fost în repetate rânduri fixat pe cinsprezece în această lună, în timpul perioadei Kamakura (1185-1333). Însuşi shogunul Tsunayoshi Tokugawa se spune că a celebrat creşterea fiului său Tokumatsu, în aceea zi. <br />Probabil că sărbătorea s-a stabilit în această dată şi pentru că 7+5+3=15 iar 15 noiembrie ar fi cea mai norocoasă zi din an, după credinţa niponă. <br /> Literal “Shichi-go-san” înseamnă “şapte, cinci şi trei”. Această vârstă era considerată critică în viaţa copiiilor epocii medievale. Subliniez şi faptul că cifrele trei, cinci şi şapte au, potrivit religiei Shinto, o valoare aparte în numerologie niponă, dictată de credinţa că numerele impare sunt norocoase.<br /> A treia aniversare în viaţa unui copil este importantă deoarece rata mortalităţii infantile era atât de ridicată în trecut încât se considera că dacă copiii au ajuns până la această vârstă este probabil ca ei să supravieţuiască. <br /> S-au dezvoltat trei ceremoniale legate de acest eveniment, devenit în foarte scurt timp un obicei mult agreat în societatea samurailor, în era Edo şi răspândindu-se din regiunea de origine, Kanto, în toate insulele arhipeleagului. <br /> Prima din ceremonii menţionată mai sus este “kamioki”, celebrată atât pentru fetiţe cât şi pentru băieţi, când copiii adoptau o tunsoare de adult. A doua ceremonie, ţinută la cinci ani, este “hakamagi-no-gi”, cea în care băieţii îşi pun “hakama” pentru prima dată. A treia ceremonie, “obitoki-no-gi” este, spun este pentru că se respectă şi în zilele noastre, doar pentru fetele de şapte ani şi le dă dreptul, începând cu această vârstă de a purta “obi”. Cu timpul, cele trei festivaluri au fost reunite într-unul singur.<br /><br /><a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view&current=Imagini3-5-7copy.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/Imagini3-5-7copy.jpg" border="0" alt="3-5-7"></a><br /><br />Începând cu perioada Meiji, aceste practici au fost adoptate şi de către oamenii obişnuiţi şi include printre obiceiuri vizitarea templului unde părinţii se roagă pentru alungarea spiritelor rele şi pentru ca cei mici să aibă parte de o viaţă lungă şi sănătate. <br /> Revin cu precizări. Copiiilor, fete şi băieţi, până la trei ani li se cerea, prin tradiţie, să aibă capul ras. Băieţii de cinci ani li se permite, pentru prima dată, să poarte “hakama” - tip de îmbrăcăminte tradiţională japoneză, specifică samurailor, care se îmbracă peste pantalonii „gi”-ului, (iniţial lenjerie de corp). „Hakama” este legată la nivelul taliei şi cade aproximativ până la glezne. Există două tipuri de „hakama”: divizat, asemănători pantalonilor folosiţi pentru călărie şi nedivizat. „Hakama” au şapte pliuri adânci, două în spate şi cinci în faţă. Cele şapte pliuri reprezintă cele şapte virtuţi ale codului bushido: „Yuki” – curaj, „Jin” – caritate, „Gi” – dreptate, „Rei” – respect, „Makoto” – sinceritate, „Chugi” – loialitate, „Meyio” – onoare.<br /> Scopul iniţial al „hakamei” a fost să protejeze picioarele unui călăreţ de tufişuri, ierburi înalte, zgârieturi, etc, ca cizmele din piele ale cowboy-ului. Cum pielea era greu de găsit în Japonia, s-a folosit în schimb pânză (cânepă, stofă) grea.<br />După ce samuraii au început să lupte mai mult pe jos decât pe cal, au continuat să poarte hakama deoarece îi făcea mai uşor de identificat. Reamintesc că clasa militară a samurailor, a condus Japonia timp de opt secole.<br /> A existat şi un al treilea tip de „hakama”, o variantă mai lungă a celei nedivizate, purtată la vizitarea împăratului sau a shogunului. Avea între 3,5 şi 4,5 metri. Era pliată de mai multe ori şi plasată între picioarele şi posteriorul vizitatorului. Acest lucru necesita „shikko”, respectiv mersul în genunchi, pentru cei care se prezentau în faţa împăratului. ( Existau oameni, de serviciu care îi îmbrăcau pe vizitatori.) Pe de altă parte, era foarte greu să ascundă o armă în haine sau să se ridice repede să atace.<br />În prezent, hakama este folosit de practicanţii de arte marţiale. <br /> Tot pentru prima dată, fetele de şapte ani înlocuiesc şnurul simplu cu care îşi leagă kimonoul cu tradiţionalul “obi”. La fetiţe, culorile obi-ului sunt explozive, ţipătoare. Mai târziu, fetele tinere vor folosi obi-uri în culori pastelate, cu tente închise. <br />Rostul obi-ului nu este numai unul estetic, ci şi acela al unei igiene speciale vestimentare, de protejare a mijlocului, loc unde japonezii situează umoarea, spiritul omului.<br /> Tradiţia s-a modificat puţin din perioada Meiji încoace. De exemplu, s-a renunţat la rasul părului. Mai mult, ceremoniile nu mai sunt la modă, puţini sunt cei care le respectă în totalitate, dar părinţii continuă să meargă la temple pentru a mulţumi pentru sănătatea copiilor şi a se ruga pentru viitorul lor. <br /> Trebuie menţionat şi faptul că modul tradiţional al japonezilor de a calcula vârsta odraslelor este diferit de al occidentalilor. La naştere, vârsta un copil este socotită de un an. <br />Niponii nu sărbătoresc ziua de naştere, în schimb toţi adaugă un an în ziua de 1 ianuarie. În cazul în care un copil vine pe lume în 31 decembrie, se consideră că are doi ani în data de 1 ianuarie, când bebeluşul are de fapt numai două zile.<br /> În această zi de 15 noiembrie sau în week-end-ul cel mai apropiat, copiii vizitează templul împreună cu părinţii, îmbrăcaţi în kimonouri, mulţi pentru prima dată, aşa cum am menţionat deja. Fetele de trei ani poartă de obicei “hifu” –un tip de vestă căptuşită – peste kimono şi băieţii poartă „haori”, o jachetă şi „hakama”. În ultimii ani, un număr din ce în ce mai mare de copii sunt îmbrăcaţi după moda din vest. Blugi.<br /> O nouă practică adoptată în zilele noastre este cea a fotografiilor. De aceea, această zi mai este cunoscută şi ca ziua în care se fotografiază copiii. <br /> Un obicei cel puţin neobişnuit este acela al “Chitose Ame” sau bomboana de o sută de ani. Este un dulce lung, subţire, roşu şi alb, culori ce simbolizează sănătatea şi longevitatea. Este dăruit într-un pachet cu desene reprezentând un cocor şi o ţestoasă. Ţestoasa simbolizează pentru japonezi longevitatea ca şi pinul, bambusul sau prunele. Bomboana este învelită într-o foiţă de hârtie de orez transparentă, asemănătoare plasticului. Este şi ea comestibilă. <br />Acest cadou este expresia dorinţei părinţilor ca urmaşii lor să trăiască mult şi să ducă o viaţa prosperă. <br /> Echipamentul necesar acestei sărbători poate fi obţinut şi prin închiriere. Există servicii care oferă toate accesoriile necesare, ajutor de la un stilist şi fotograf profesional, totul în aceeaşi ofertă, pentru un preţ de aprox 30,000 yeni. Un preot poate fi angajat pentru a spune rugăciunile cerute de ocazie.<br /> Chiar dacă sunt familii care nu sărbătoresc “Shichi-go-san”, este o ocazie foarte bună pentru a merge la temple şi a face fotografii copiilor, ferchezuiţi cu această ocazie. <br /> Templul Meiji din Harajuku şi Hie din Akasaka sunt foarte populare pentru acest eveniment, dar veţi întâlni fetiţe vesel costumate sau băieţei ursuzi la toate templele mai mari. În vremurile noastre, părinţii au tendinţa de a-şi duce copiii mai degrabă la temple celebre decât la cele locale. <br /> După reîntoarcea de la templu, copiii fac vizite rudelor. Seara, familia se strânge laolaltă pentru un festin, cu mâncăruri speciale acestei ocazii, în onoarea copiilor. <br /> Redau mai jos, un cântec, numit “Tooryanse”, asociat acestei sărbători. Vorbeşte despre mersul la temple pentru a celebra a şaptea aniversare. <br /><br />Treci prin, treci prin<br /><br />Treci prin, treci prin<br />Unde duce acest drum îngust?<br />Este drumul spre Tenjin Shrine<br />Vă rog lăsaţi-ne să trecem<br />De obicei oamenii fără “buisness”nu sunt lăsaţi să treacă<br />Copilul are acum 7 ani<br />Am venit să dăm ofrandele noastre<br />Mergând înainte e sigur, dar întoarcerea nu<br />Dacă sunteti pregătiţi mergeţi înainte.<br /><br />Pass Through, Pass Through<br /><br />(English Translation)<br />Pass through, pass through<br />Where does this narrow path lead?<br />It is the path to Tenjin Shrine<br />Please let us pass through<br />People with no business are usually not allowed through<br />This child is now seven years old<br />We’ve come to make our offering<br />Going is safe, but not returning<br />If you are prepared, go through, go through.<br /><br />Tooryanse<br /><br />(Japanese Transliteration)<br />Tooryanse tooryanse<br />Koko ha doko no hosomichi ja<br />Tenjin-sama no hosomichi ja<br />Chiito tooshite kudashanse<br />Goyou no nai mono toosha senu<br />Konokono nanatsu no oiwai ni<br />O fuda wo osame ni mairimasu<br />Ikiha yoi yoi kaeriha kowai<br />Kowai nagara mo tooryanse tooryanse<br /><br /> Dacă eşti în Japonia şi ai prilejul de a participa la această sărbătoare, la întoarcerea de la templu, te poţi opri la unul din numeroasele hanuri ce se-nşiră pe marginea şoselelor, unde vă puteţi bucura de ocha – ceai verde – şi zenzai ( supă dulce de fasole azuki sau de prăjiturele de orez mochi însoţit de macha, un ceai tare preparat din praf de frunze de ceai, folosit în ceremonia ceaiului. <br /><br />http://en.wikipedia.org/wiki/Shichi-Go-San<br />http://www.japaneselifestyle.com.au/culture/shichi-go-san.html<br />http://www.tjf.or.jp/deai/contents/teacher/mini_en/html/shichigosan.html<br />http://www.tokyowithkids.com/entertainment/shichigosan.html<br />http://www.japanikuiku.com/65/seven-five-three-festival-shichi-go-san-matsuri/<br />http://www.tokyofamilies.com/archive/living/GaijinMama/livingIssue4GM.html<br />http://worldculturenet.com/2006/11/14/shichi-go-san-matsuri-%E2%80%9Cseven-five-three-festival%E2%80%9D/<br />http://www.asij.ac.jp/elementary/japan/jp_holi.html#seven<br />http://www.aiki.ro/forum/viewtopic.php?p=2157&sid=e6df000c47092c5c16db9e3b3364e196<br />http://forum.anime-club.ro/forum/Sarbatori-din-calendarul-nipon-t2293.htmlDoru Emanuelhttp://www.blogger.com/profile/12287758529916963086noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4772222194742528670.post-18225209759763851382010-12-30T09:50:00.001+02:002011-02-28T11:22:15.251+02:00Iluzii<a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view&current=Iluzieoptica_edited-1.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/Iluzieoptica_edited-1.jpg" border="0" alt="Iluzie optica"></a>Doru Emanuelhttp://www.blogger.com/profile/12287758529916963086noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4772222194742528670.post-25651934498495842302010-12-24T14:28:00.005+02:002011-02-28T13:09:49.243+02:00Deteriorarea interesului pentru lectură se datorează ruperii legăturilor afective cu cititorii<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiT_vTHMJHWd8Exc7w9jv6jpw_8Cs-hzmVmLSMtYheaKuZxM_C-N-E1Dp7C0LFj5eqaOSmu_05Ui3wwncSU3MKMTmx6rhWWzuEt9akkSbAWgK0NnCUP69BDzPVJJrrRsK317jM77vNSULmw/s1600/Adrian+Munteanu+resize.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 200px; height: 150px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiT_vTHMJHWd8Exc7w9jv6jpw_8Cs-hzmVmLSMtYheaKuZxM_C-N-E1Dp7C0LFj5eqaOSmu_05Ui3wwncSU3MKMTmx6rhWWzuEt9akkSbAWgK0NnCUP69BDzPVJJrrRsK317jM77vNSULmw/s200/Adrian+Munteanu+resize.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5554225060146339778" /></a><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br />- Interviu cu Adrian Munteanu -<br /><br /> Am ajuns la acele zile mult prea aglomerate, cele care nu te lasă să respiri, să te bucuri de răsăritul soarelui sau de primii fulgi. Şi totuşi, trebuia să fac o excepţie, să rup tăcerea rutinei. Prietenul Adrian venea la Cluj. Nu-l mai întâlnisem de la Cisnădioara, văratecă tabăra pentru poeţi, mai mari, mai mici. Mă refer la vârstă, bineînţeles. <br />Nu puteam scăpa ocazia unei reîntâlniri, mai ales într-un moment atât de fericit pentru orice scriitor, lansarea volumului de sonete „Orele tăcerii”. <br /> Cu ajutorul mamei, am primit învoirea dirigintei de a evada de la ultimele ore. I-am invitat la eveniment şi pe colegi, chiar şi pe profa de română. Din păcate, am pornit neînsoţit spre sediul Uniunii Scriitorilor din Cluj.<br /> Eram singurul tânăr din sală, ceea ce este un lucru trist. Adevărat e că, la rândul meu îl cunoşteam numai pe Adrian. <br />Uf! Am greşit, mai era un tânăr, student la Cluj, căruia nu i-am reţinut imediat numele, prea emoţionat de momentul zilei. Activ pe site-urile literare, mă descoperise printre începătorii în ale cuvântului. <br /> Hai să încep cu începutul. V-am ameţit destul cu vorbăria.<br /><br /> Luni, 29.11.2010, ora 12:00, la Uniunea Scriitorilor din Cluj, editura Dacia a avut loc lansarea cărţii lui Adrian Munteanu “Orele Tăcerii”, a doua din colecţia Sonetul de aur. Au vorbit despre carte: Irina Petraş, preşedinta Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj, lect. univ. dr. Virgil Borcan (Universitatea Transilvania, Braşov), Nadia Fărcaş (editura Dacia) şi Adrian Munteanu.<br /> După încheierea discursurilor şi discuţiilor, m-am îndreptat, ştiţi voi cum, timid doar mă cunoaşteţi, pentru câteva întrebări, încropite pe fugă, în pauze. <br /><br />1. Dincolo de ceea ce ştiu cititorii sonetelor dumneavoastră, cine sunteţi, de fapt ?<br /><br />Sunt un om care dau impresia că a biruit valurile. Asta se datorează - paradoxal - mărimii lor şi furiei cu care au lovit. Ar trebui să mulţumesc vremurilor potrivnice, pentru că m-au obligat să strâng rândurile în jurul brumei mele de putere şi rezistenţă. Pentru cei mai mulţi sunt un braşovean născut în pitorescul şi insolitul cartier Şchei, pe acolo pe unde se va fi plimbat diaconul Coresi pe timpul în care îşi redacta cărţile la Prima Şcoală Românească. Ceea ce nu prea se ştie este că am trăit o copilărie cu experienţe care m-au urmărit toată viaţa. Tatăl meu a fost ridicat în ziua în care mă năşteam eu. Avea să facă 15 ani de puşcărie politică. Mama, cu numai 4 clase primare, nu avusese un serviciu niciodată. Mă născuse la 44 de ani. A fost obligată, ca să mă poată creşte, să intre în servicii umilitoare, pe la spălătorii şi pe unde i se mai permitea, ca soţie de puşcăriaş recunoscut pentru lupta împotriva ordinii sociale. Am simţit ce înseamnă lipsurile de tot felul şi hăituirea şi am învăţat de la mama rezistenţa, atitudinea de fiară rănită, gata să facă imposibilul pentru puiul ei. Amintirile mele din copilărie se rezumă la gardul de sârmă care împrejmuia grădina şi dincolo de care nu aveam voie să ies. Pe stradă erau copiii cu care aş fi vrut să mă joc. Pe gardul grădinii au rămas de atunci scâncete de copil. De aici însingurarea pe care am simţit-o cum mă bântuie mereu şi îmi flutură pe la urechi. Apoi îmi amintesc că în timpul ploilor puneam ligheane şi vase în pat şi pe mobile, adică acolo unde apa curgea în voie prin acoperişul de carton asfaltat. Nu mă pot detaşa nici acum de însingurarea şi spaimele de atunci şi am învăţat, am fost nevoit să o fac, să îmi deschid o lume mult mai bogată decât în cazul celor mai mulţi, în interior. A fost o viaţă consumată cu eforturi. N-aş putea spune că am gustat din plin bucuriile vieţii şi m-am măcinat în mine pentru orice. Asta este firea mea, modelată aşa şi datorită experienţelor frustrante din copilărie. Eu nu ştiu să dau afară din mine răul, să mă exteriorizez, să nu mă consum. Vibrez pentru fiecare neajuns şi neîmplinire, pentru fiecare cuvânt care mă răneşte. Nu ştiu să înjur. Nu-mi stă bine, chiar dacă aş înceca să forţez nota. Nu e de mirare că, pe nesimţite, inima mea a obosit şi anul trecut a fost nevoie să fie ajutată cu un stimulator cardiac. Dar nu mai am cum să mă schimb. Pot doar să remarc că, din fericire, o asemenea manieră de a vieţui e benefică pentru scris. În viaţă n-am putut îndepărta şi o anume atitudine de inferioritate faţă de ceilalţi, mai toţi cu alte posibilităţi şi alt parcurs, mult mai lesnicios, prin viaţă. Mie îmi rămânea doar supravieţuirea, teama pentru ziua de mâine, pentru ce punem pe masă.<br /> Cu această stare de inferioritate, mi-am făcut datoria în viaţă, deseori cu prisosinţă, am excelat pe unde am bântuit, prin cele câteva locuri de muncă, dar abia târziu mi-am dat seama că ceea ce fac eu poate fi frumos, dar nu e dat să rămână. Atunci m-am analizat mai bine şi am descoperit că pot face mai mult. <br /><br />2. De la ce vârstă scrieţi?<br /><br /> Ştii pe cineva care să nu fii luat pana în mână în anii adolescenţei, mânat măcar de o curiozitate sau încercând să imite un model care l-a atins cu fâlfâirea lui înaltă? N-am făcut nici eu excepţie. Până am terminat colegiul eram poetul liceului. Nimic din ce am scris atunci n-am păstrat şi nu are vreo importanţă, afară de cea sentimentală. Conştiinţa că a scrie este ceea ce pot să fac mai important în viaţă a venit mult mai târziu. Unii ar spune prea târziu, dar i-am determinat pe toţi să-şi reconsidere poziţiile.<br /><br />3. Când aţi publicat prima dată?<br /><br /> În facultatea de filologie de la Constanţa, la vreo 20 de ani. Scriam eseuri şi cronici de teatru în revista facultăţii, Ex Ponto, coordonată de Marin Mincu, dragul meu profesor dispărut care era, pe vremea aceea, asistentul lui Cornel Regman, criticul din Cercul Literar de la Sibiu. A fost o perioadă în care n-am avut conştiinţa faptului că scrisul ar putea fi drumul meu. Chiar nu-l simţeam apropiat şi l-am abandonat după terminarea facultăţii, atunci când repartizarea m-a făcut profesor într-o comună din judeţul Braşov şi am avut alte probleme, prozaice, cotidiene de rezolvat.<br /><br />4. Până la urmă cum s-a făcut începutul ?<br /><br /> Eu sunt Leu. Iar Leii sunt orgolioşi. Cred că am început să scriu din orgoliul de a nu fi mai prejos decât alţii, de a face ceva prin care să mă detaşez de restul semenilor. Prostii de adolescent întârziat. Cert este că în tinereţe nu aveam încredere în capacităţile mele. O mulţime de alţi oameni, mai ales scriitorii, mi se păreau atât de grozavi, încât nici prin cap nu mi-a trecut să mă măsor cu ei. Am avut tot timpul un sentiment de inferioritate. Aşa că am făcut până la 50 de ani lucruri frumoase, dar perisabile. Cred că aici a fost şi problema. Am realizat, dintr-o dată, că toate ocupaţiile mele sunt făcute să se piardă odată cu finalizarea lor. Până şi activitatea mea de redactor de radio mi se părea că se pierde odată cu sfârşitul fiecărei emisiuni. Şi atunci m-am gândit că trebuie să fac ceva prin care să rămână nişte semne ale trecerii mele prin această lume. Şi a început aventura. Mai întâi, într-un singur an, am scris 365 de basme în versuri. Fiecare basm avea 10 strofe. Erau aşa de multe şi de mari, încât nu au încăput într-o carte, ci în trei, şi acelea de aproape 300 de pagini fiecare. Le-am numit “Seri cu Licurici”, Seminţele, Darurile, Bunătatea. Şi le-am vândut singur în 4.000 de exemplare fiecare, un record pentru zilele noastre.<br /><br />3. Apoi, dintr-odată, sonetul. Cum s-a produs schimbarea ?<br /><br /> Într-o după amiază de care îmi aduc aminte în amănunt, într-un fotoliu de acasă, m-am întrebat ce mai am de făcut, ce voi mai scrie şi pentru cine. M-ar fi tentat să scriu ceva şi pentru adulţi, dar bâjbâiam în vechea mea neîncredere. Pe negândite şi nepregătite, de undeva, de Sus, a venit ideea să încerc un sonet. Uite aşa, pentru că ştiam din teorie că e forma fixă de poezie cea mai dificilă, prin regulile stricte pe care le impune, dar şi cea mai frumoasă, prin asocierea dintre ritm, măsură, balans al rimelor şi muzicalitate. Era o provocare. Am râs de propria mea năzbâtie “intelectuală”, dar m-am apucat să scriu un sonet, aşa, de curiozitate. A ieşit relativ repede şi, culmea, mi-a plăcut cum suna. Dacă prima încercare nu mi-ar fi plăcut aş fi abandonat imediat şi definitiv. Dar aşa, convingându-mă că pot şi simţind atracţie pentru provocare, am mers înainte, într-un ritm aproape furibund. Din acel moment am ştiut că nu mai am scăpare şi că am descoperit ceva care se potriveşte cu structura mea interioară. De atunci şi până acum, am scos, în fiecare an, câte un volum de sonete. În 2010 a apărut al şaselea, Orele Tăcerii. Nu m-a interesat altceva. Şi apoi am vrut să merg pe o cale insuficient bătătorită, pe care să mă simt confortabil. În forma obişnuită de poezie scriu mii de creatori. Mie nu-mi place la înghesuială, nu suport călcăturile pe bombeuri, datul din coate, lipsa de aer. Sunt un claustrofob literar.<br /><br />6. Cum scrieţi? Curge totul dintr-o suflare sau este vorba de multă muncă, multă migală?<br /><br /> Aici e loc de o destăinuire. Încep să înţeleg că sonetele mele nu vin pe un teren gol, pe nepregătite, aşa cum se întâmplă cu un scriitor aflat la începuturile sale. Eu m-am apucat să scriu numai când am înţeles că sunt copt, când experienţele mele de viaţă au fost suficiente şi consistente, când m-am maturizat cu adevărat, când am simţit că am ceva de transmis. Procesul acesta de maturizare trebuia consemnat şi prezentat. A izbucnit din mine dorinţa de a mărturisi. Când scriu mă desprind de real. Deseori nici nu ştiu bine unde sunt, trebuie să privesc în jur, într-un moment de pauză, ca să-mi dau seama că sunt la masa de scris sau la calculator ( ştii, eu scriu tot pe hârtie, cu multe ştersături, cu pixul în mână. Abia la finalul muncii, când consider că un text e încheiat, îl trec într-un fişier al calculatorului). Elementele introduse de mine în poezie, în momentul reţinerii lor în memorie, nu merg, ci plutesc. Starea aceasta de plutire e cea mai indicată cu putinţă, pentru mine, deoarece în imponderabilitate legăturile între obiecte, stări şi fenomene se fac altfel, cu mult mai multă libertate de mişcare, fără greutate şi cu asocieri insolite. Asta fac, recreez stări, trăiri anterioare, le dau concreteţe, le certific existenţa particulară, mă eliberez de ele, le ofer celorlalţi, ca să le guste savoarea şi ineditul. Dacă sunt stări şi emoţii trăite la un anume grad de intensitate, poate peste limitele obişnuite, nu înseamnă că ele nu sunt reale, că nu pot fi reale. Ca să nu mai spun că o anume parte a sonetelor mele, mai ales cele din “Paingul Orb (Sonete 3)”, sunt nişte sonete, să le spunem, epice, în care apar personaje din imediata noastră apropiere, care trăiesc în mijlocul nostru şi reacţionează aşa cum vedem că o fac în fiecare zi. Nimic ireal în irealitatea mea poetică.<br /><br />7. Vi se întâmplă să fiţi nemulţumit de raportul dintre viziunea pe care o aveţi în minte pentru un poem şi cuvânt?<br /><br /> Deseori, deseori. În timpul celor aproximativ şapte ani de când scriu, am scos la iveală aproximativ 900 de sonete. În cele şase volume editate au încăput aproximativ 500. Mai punem la socoteală, drept viabile, cam 100. Restul le consider balast, zgura trudei zilnice. Nici nu ar putea fi altfel. Nu te ridici la inefabilitate în fiecare secundă. Îţi sunt necesare suişurile şi coborâşurile.<br />Cine e mulţumit deplin cu ceea ce face, înseamnă că nu a depăşit primele nivele ale trudei de modelare a cuvântului şi nu prea înţelege pe ce lume se află. Scriind poezie, trăim într-un spaţiu al “amăgirilor”, al subiectivismului dus spre limitele sale. Ne amăgim că trăim în afară de timp, într-un spaţiu ideal, în care verbul se conduce după reguli particulare şi îşi asumă puteri magice. Dacă nu ar fi această credinţă în parcurgerea, prin poezie, în cazul meu prin sonet, a unui tărâm al furibundelor trăiri în vis, n-aş putea să scriu. O fac atunci când reuşesc să mă desprind, să consider cuvântul o armă cu flori la bandulieră. Atunci nu mă mai interesează ce este în jur. Poate nu mai ştiu nici în ce zi suntem, nici în ce anotimp. Poate nici nu mai contează dacă ştiu cum mă cheamă. Inspir într-o lume a acumulărilor mele, a trăirilor descoperite după adânci operaţiuni de defrişare prin carnea trăirilor, a emoţiilor de peste ani. Uneori legăturile între imagini se realizează după alte principii decât cele trăite deja. Experienţa le ştie, dar trăirea poetică le remodelează, le ordonează după principii proprii şi după starea de moment. De aceea poezia, când reuşeşte, este o modalitate de scriere şi de trăire profundă care recrează lumea. Dacă înţelegi asta cu adevărat, pe propria ta piele, ca să spun aşa, abia atunci însemnă că ai depăşit stadiul începutului şi mai ai şanse să faci ceva viabil.<br /><br />8. Ştiind că poezia este mereu o mărturisire a propriilor trăiri, a propriului interior, nu vi se pare greu să scrieţi versuri?<br /><br /> Nu iei condeiule în mână cu conştiinţa faptului că faci ceva uşor, că scapi de efort. Aici e o problemă care poate naşte o discuţie extrem de extinsă. Mă mărginesc să spun că, după convingerea mea, în acest punct se diferenţiază scriitorii între ei, dacă e posibil să facem o distincţie faţă de ceva care este atât de greu de cuantificat. Există o categorie de condeieri care scriu din plăcere, care văd literatura ca pe ceva ce exprimă bucuria de a trăi, dragostea de viaţă, cerul senin, floricelele colorate, marea infinită, cerul întotdeauna albastru. Aceştia sunt pierduţi din start, pentru că, dincolo de imaginarul comun pe care îl folosesc, demonstrează că s-au oprit, cum mai spuneam, la primele nivele de înţelegere. Ei chiar jignesc actul creator, îi minimalizează importanţa şi rostul. Ceea ce iese din mâna unui scriitor adevărat e mult mai mult decât atât, este memorie, tensiune, interiorizare, experienţă particulară cu care îmbogăţeşte, insolit al imaginii şi al succesiunilor. In poezie nu reafirmi lucruri cunoscute, ci vii cu propria ta luciditate, experienţă şi capacitate de interiorizare, cu sugestiile tale unice. Altfel nu faci decât să repeţi ce s-a mai spus, căzând în amorf şi banal, când, de fapt, ar trebui să îmbogăţeşti. Iar îmbogăţirea nu se face fără efort. <br /><br />9. Ştiu că aţi avut dispute cu tineri poeţi care vă acuzau că nu scrieţi ca ei. Totuşi nu aţi renuntat. Ce credeţi dvs.despre poezie, în general şi despre producţiile de azi?<br /><br /> Poezia este o stare esenţială a omului. Ea nu poate fi dată la o parte pentru că am deveni roboţi, am fi nişte monştri. Din păcate vremea şi vremurile nu sunt potrivite acestei stări de imponderabilitate şi trăire, pentru că realităţile biciuiesc oamenii din toate părţile, le fură clipa de însingurare necesară. Multe trebuie să se aşeze. Până atunci poezia vieţuieşte pe spaţii mai restrânse ca oricând. Doar în sufletul celor reflexivi, a celor care n-au uitat de ei. Pe mine nu mă interesează curentele literare, decât ca teorie. În teorie, în teatru şi în proză, paradoxal, sunt de partea modernităţii, chiar a experimentului. În teatru l-am jucat pe Eugen Ionescu şi am şi câştigat premiul I de interpretare la Festivalul Naţional al Artei Studenţeşti cu rolul profesorului din “Lecţia”. Apoi am jucat, în premieră pe ţară, în 1969, “În aşteptarea lui Godot” de Samuel Becket. Abia apăruse piesa în revista Secolul 20. În poezie însă, iarăşi spun că e ceva paradoxal la mijloc, am ales varianta care are cea mai mare vechime în istoria literaturii mondiale, fixându-şi rădăcinile înainte de Renaştere. E doar un paradox formal. La urma urmei eu scriu aşa cum simt. Repet ce am spus mai sus, pentru că e o treabă de legătură cu tine însuţi, ceva de profunzime, nu de cerebralitate : eu scriu sonet pentru că am descoperit că el se potriveşte cel mai bine cu structura mea interioară. Aşa sunt eu, cu muzicalitate, cu armonie, cu delicateţe, dacă vreţi. Scriu aşa şi nu mă consider anacronic, pentru că eu exist, sunt viu ( chiar foarte viu, trebuie să-ţi mărturisesc). Dacă sunt viu, înseamnă că şi ceea ce scriu e viu. Înseamnă că oamenii, potenţialii cititori, mai au înrădăcinate în ei semne ale unei emoţii şi a unei sensibilităţi pe care unii tot încearcă să le dărâme, dar fac gesturi nefireşti şi lipsite de finalitate. Ei, cei ce vor să fie moderni cu orice chip, se despart de cititori, crează o distanţă între ei şi aceştia, nu mai sunt înţeleşi, lucrează doar pentru un cerc de iniţiaţi şi refulaţi cu vibraţii doar în teorie. În realitate nu emoţioneză pe nimeni, iar în afara emoţiei, poezia nu există. Eu ştiu că poezia mea emoţionează, fără a fi depăşită. Ştiu asta de la cititori, după reacţiile lor. Dar nu numai de la ei, ci şi de la profesionişti. De aceea m-am bucurat când o serie de scriitori importanţi au receptat cărţile mele aşa cum am simţit şi eu că sunt. Mircea Cărtărescu spunea despre sonetele din “Paingul Orb” că textele sunt crâncene, dar de o frumuseţe sumbră care l-a cucerit. E o sinteză cu care sunt pe deplin de acord şi mi-a dat mare încredere în mine, în posibilităţile mele. Nu a mai durat mult şi am intrat în Uniunea Scriitorilor, printre altele şi la recomadarea lui Mircea Cărtărescu. Iar acest lucru nu e de uitat. Aveam, la urma urmei, numai câţiva ani de când începusem să scriu. Pentru asta nu pot decât să fiu mulţumit de ce am făcut în ultimii ani, de drumul pe care mi l-am ales. E traseul meu şi încep să cred că e inconfundabil. <br /><br />10. Aţi fost vreodată mulţumit de un sonet anume?<br /><br /> Da, sunt şi astfel de momente. Se întâmplă, la răstimpuri, când vibraţia e profundă, să-mi izbutească câte un sonet pe care îl iubesc imediat şi pentru multă vreme. Interesant e că rareori ceea ce îmi place imediat se estompează în apreciere după trecerea timpului. Este un semn că intuiţia funcţionează bine şi consonanţele cu trăirea şi emoţia din momentul creaţiei sunt reale şi rezistă. În colţul filei de manuscris, acolo, în caietele mele, lăsând doar pentru mine însumi la o parte modestia, am scris “aproape de capodoperă”. Chiar dacă nu e chiar aşa, îmi place să disting textele care îmi plac, să mă întorc la starea lor de graţie. Mărturisesc aici convingerea mea că cele mai profunde experienţe, cele care nasc ceva adevărat, sunt acelea consumate în durere, în suferinţă. Pentru poezie fericirea personală, floricelele, bombonelele şi fundiţele colorate, nu pot naşte decât zornăitori de agăţat la căruciorul nepoţeilor. Fericirea în poezie înseamnă traseu pe orizontală, fără adâncime. Durerea străpunge prin carne, scormoneşte în interior şi vibrează. Ea înseamnă trăirea întru adânc de noi. Cred că cele mai bune sonete ale mele sunt triste. Mai nou sunt un tip care îşi impune un permanet zâmbet pe buze. Dar e doar o haină de protecţie, una exterioară. <br /><br />11. V-aţi gândit vreodată să renunţaţi la poezie?<br /><br /> Da. Va veni mementul şi nu cred că peste multă vreme. Până la urmă simţi o fundătură a drumului, un loc în care, dacă insişti, bătătoreşti poteca. Trebuie să cauţi şi alte cărări. Am scris insistent sonet şi chiar am declarat la început că voi scrie unul pe zi, apoi că voi scrie numai aşa ceva. Dar se mai schimbă omul, mai intervin clarificările de pe parcurs. Cred că va veni vremea altor genuri literare, a romanului, poate a jurnalului de călătorie ( dar n-am să spun chiar totul). Am precizat că în teatru şi în proză, paradoxal, sunt de partea modernităţii. În proză cele mai mari satisfacţii le am lecturând romanele regretatului meu prieten Gheorghe Crăciun. După primele dintre ele, “Compunere cu paralele inegale” şi “Acte originale, copii legalizate”, am şi realizat un scenariu, i-am făcut regia şi am jucat în spectacol. A fost un spectacol superb şi incitant, care i-a plăcut şi lui Crăciun tare mult. Apoi e romanul lui “Pupa rusa” care a luat premiul Uniunii Scriitorilor. Când voi scrie proză – pentru că va veni şi acel timp – mă voi îndrepta decis spre un stil marcat modern, poate post-optzecist. În poezie însă, iarăşi spun că e ceva paradoxal la mijloc, am ales varianta celei mai vechi dintre speciile poetice. <br /><br />12. Ce sentimente vă încearcă la terminarea unei poezii?<br /><br /> Că am obţinut o nouă victorie. Încep să scriu de fiecare dată cu îndoială, ca şi cum vibraţia, emoţia, inefabilul s-ar putea epuiza la un anume punct şi m-aş putea trezi cu o marcată insuficienţă creatoare. Mi-e teamă că se epuizează izvorul. În final, dacă mi se pare că am reuşit să duc munca la bun sfârşit, sentimentul este al învingătorului şi este un moment în care simt nevoia să fac o rugăciune de mulţumire, pentru că darul vine de Sus. Şi nu uit asta niciodată. Apoi am conştiinţa că abordez o specie poetică ce este o culmea a armoniei şi expresivităţii poetice. Realizez că puţini se încumetă, şi mai puţini izbutesc să o ducă la o formă măcar acceptabilă. Ce motiv mai mare de satisfacţie pot să am ? Da, sunt şi orgolios. Dar cine spune că nu e, acela se plasează în lumea celor ce vieţuiesc fără ideal.<br /><br />13. Ce impact speraţi să aibă sonetele dvs. asupra publicului? <br /><br /> Cel pe care simt că îl au deja. Nu am bănuit la început care va fi impactul. Aprecierile pe care le-am primit şi le primesc, de la cititori in primul rând, au depăşit orice imaginaţie şi sunt un permanent imbold de a nu depune armele. Scriu pentru a trezi emoţie, pentru a contura o anume stare de spirit, în consonanţă cu aceea pe care am resimţito în momentul scrierii şi pe care nădăjduiesc că cititorul o va recunoaşte adăugată la exeprienţele lui şi îl va îmbogăţi. Vreau să-mi iau cititorul de mână şi să-i spun că putem să parcurgem o bună bucată de drum împreună, cunoscându-ne reciproc, trăind şi retrăind frumosul. Îl invit să guste modul meu de a reconstrui lumea. Cu sinceritate şi particularităţi care trag nădejde că îi vor trezi interesul şi îi vor aduce vibraţia interioară specifică gestului poetic veritabil. Apoi este şi aprecierea criticii şi a condeierilor veritabili, măcar dacă i-aş numi pe Mircea Cărtărescu, Marin Mincu, Şerban Foarţă, Radu Cârneci sau Irina Petraş. Nu-mi doresc mai mult. Decât să fiu acelaşi autor care îşi cunoaşte rosturile şi obligaţiile sale în cetate.<br /><br />14. Cum credeţi că aţi fi fost ca om, fără îndeletnicirea scrisului?<br /><br /> Banal, banal, banal. Cel care şi-ar fi încheiat definitiv viaţa, atunci când şi-ar fi numărat ultimele clipe. Acum cred că mai am o şansă să se prelungească ceva şi după.<br />15. Într-o lume în care numai banul contează, o întrebare care reflectă realitatea : dacă aţi primi un milion de Euro aţi renunţa la scris, în schimbul acceptării acestei sume?<br /><br /> Mă pot da mare şi să spun că aş renunţa. Pentru că lumea nu ar şti ce fac eu în intimitatea actului meu de creator. E mai greu atunci când eşti învăţat să fii sincer.<br /><br />Mulţumesc, Adrian.Doru Emanuelhttp://www.blogger.com/profile/12287758529916963086noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4772222194742528670.post-37144771880364189272010-11-14T16:34:00.001+02:002010-11-15T14:59:49.858+02:00Interviu cu mine însumiCe să-ţi povestesc azi? Să povestesc despre anul care a trecut, despre toamna ce priveşte mai mult posomorâtă spre noi, despre cutia negră numită suflet?! Nu. Te plictisesc alţi cu astfel de subiecte. Aş prefera să reamintesc zilele de odinioară. Hm! Şăgalnică melancolie dă târcoale prin arterele abisale. <br /> M-am hotărât. Voi prezenta gânduri monotone, simple, de elev leneş, obosit de prea-plinul zilei, în speranţa că mă vei cunoşte mai bine. Încerc să forţez puţin rotiţele memoriei, să depăşească norma, intensitatea obişnuită şi să pătrundă în trecut, prin multele straturi de rugină. A venit timpul să fac bilanţul primului an de liceu, primul an de şcoală plăcut pentru mine. <br /> Încep fiecare zi cu primele raze sau aşa ar trebui să se deschidă dimineţile, din păcate e beznă, mai ales acum, toamna. Până să ies din casă descrierea mea se potriveşte cu cea a unui robot vechi, care stă să se dezmembreze. Singurul lucru care mă înviorează cât de cât, sau mă rog, are acest efect, este mâncarea, micul dejun, primele proteine, gustul ce-mi reactivează neuronii. <br /> Ies. Afară, frig, în gândul meu nici că se putea mai bine, măcar nu-mi cade nasul. Las’ că ştii tu de ce. Se aruncă hămesite asupra ta „arome” care mai de care ispitind sau duhnind. Aţin calea parfumuri fine de balerine caline, adolescentine pateuri calde, june brunhilde apetisante, tremurând în ţoale de-as-vară, covrigii proaspeţi dimineţile descreţesc. Unii la prima oră miros a ceaţă, alţii, aşteptând coliva, recidivează devastator cu odorizante, uitând că există şi spălător. <br /> Străzile goale amintesc de oraşele fantomă. Până în staţie arunc ocheade patiseriei de la colţul blocului vecin. A lipsit cam mult din viaţa mea. Inspectez indiferent farmacia din faţa Big-ului, cealaltă patiserie, de lângă staţie, de unde îmi cumpăr uneori câte un cozonac mic, vălurit, vorba lui Ovidiu Bufnilă, cu un covor negru aromat şi dulce. Mac, bineînţeles! <br /> Din faţa casei de bilete porneşte un trolebus.<br />- Nu-i nimic, vine următorul, murmur în barba care nu vrea să-şi ia avânt. Nu poţi controla existenţa transporturilor în comun, darmite a bărbi. <br />În următorul elefant „polar” pe roţi e atât de aglomerat încât îmi vine să strig: „ Ce Dumnezeu vă împingeţi aşa? Nu vedeţi că-mi strangulaţi sufletul?! <br /> Până în centru, prin „bătălii homerice” am obţinut un metru pătrat doar al meu. Al meeeu! Cobor la staţia finală, mă strecor printre scurte de fâş, geci, coborâte din celelalte autobuze, străine mie sau poate doar uitate.<br />Trec prin faţa catedralei pe o alee de care ne putem mândri. A fost reparată şi măturată de curând. Cât va dura?! <br /><br /> După un an şi o vară care ne-a perpelit ba cu ploi, ba cu prea mult soare, şi o vacanţă mult prea scurtă după mintea mea de elev trândăvit, cum arată tabloul?<br />Încep cu vacanţa. Am dormit, am dormit, am dormit. Abia la amiază mă trezea mom. Recuperam toate orele când la şase eram în tălpi, jumătăţile de oră petrecute sub duş încercând să cojesc de pe mine somnul, sfertul de oră dedicat şmotruitului dinţilor, minutele dedicate halitului micului dejun cu ochii pe televizor, desene, ce altceva, o ultimă verificare, doar mi-s uituc, o ştie toată lumea, clipele când alergam spre şcoală, orele curgând lenevos, pierdute cu mintea aiurea. Hei! Uneori! De parcă la diriga poţi să visezi. E o maşină turată la maxim. Sau la ora de logică! Tremură rinichii-n mine numai la gândul, oricât de firav, că n-aş fi atent. Hm!<br /> Despre şcoală? Am isprăvit repede clasa a noua. Nici nu ştiu cum a trecut. Mi-am făcut însă prieteni şi am trăit aventuri noi. Clasa a zecea se va termina la fel, sunt sigur.<br /> Prima zi din noul an avea tomnatice limpezimi, cam reci după gustul parfumat al verii. Mi-a fost dor? Nu. Am uitat aproape totul. Îmi reamintesc mai degrabă recreaţiile, dintr-un motiv simplu. În pauze uităm sfiala iar tinereţea explodează copleşitor în certitudini de vitalitate. Prin spaţiile înguste curg siluete cunoscute, colo o statură agilă, dincolo alta masivă. Ne învăluie o învălmăşeală pestriţă şi-n acelaşi timp luminoasă de atitudini extravagante sau de o dureroasă tandreţe. Gesturile s-au asprit sau dimpotrivă s-au îmblânzit. Chipuri pe care nu le-ai văzut de trei luni au luat înfăţişări neaşteptate. <br /> Pe cât de fragili pe atât de veseli, colegii bat câmpii cu nesăbuinţă şi speculează cu inconştientă, născând grave întrebări ce rămân fără răspuns, căci le uită repede în ploaia de a doua zi sau în dimineaţa aurie ce-i întâmpină în pragul şcolii. Deopotrivă dulce şi amar, sincer şi mincinos, spectaculos şi banal, inocent şi pervers, sumă a tuturor contradicţiilor, dezghiocă frumuseţile unui tărâm pierdut adultului. <br /> Coridoarele au miros de fruct crud ce visează că lumea e frumoasă şi doar a lor. Şi un neastâmpăr, uitând de buna creştere, se-nbulzeşte între zidurile scofâlcite, răsturnând ziua. Cum le-ai putea uita? <br /> Eu ca ei, nici cal, nici măgar, cu obrazul ce se conturează de-acum în asprimi castanii, plutesc printre apele amintirilor şi regretelor confuze. Pentru ce? Habar n-am! Ştiu doar că viaţa ne-aşteaptă să ne dea la gioale. <br /> <br /> Rămân în sfera interviurilor anterioare. Servesc prima întrebare. Banală.<br /><br />DEI: - Ce crezi despre liceu? <br />DE: - În principiu, aceeaşi viaţă ca în generală, însă lucruri noi se-mpletesc peste monotonia celor opt ani. Ne zbatem să înaintăm printre zile înghiţite de neguri, căci trăim în plin coşmar.<br /><br />DEI: - Cum ai trecut peste primul an? <br />DEI: - Acum pare uşor. Întrebi dacă mă simt diferit? Da. S-o spun pe cea dreaptă: dezamăgit. De locuri, oameni, întâmplări. Ciudat. <br /><br />DEI: - Ce crezi despre colegi? <br />DE: - Spre norocul meu am descoperit tineri compatibili cu mine. În rest? Mulţi s-au maturizat, cel puţin parţial şi ştiu când să vorbească, când să tacă şi cum să reacţioneze la diverse „surprize”, fără să supere pe ceilalţi. <br /><br />DEI: - Ce părere ai despre profesori?<br />DE: - Unii sunt cu nasul pe sus, însă altora chiar le pasă de noi şi ştiu să deosebească pe cei răi, de cei buni şi nu ne pedepsesc colectiv. Cred că este o prostie să pedepseşti o clasă pentru doi, trei ţăcăniţi. <br />Unii ne ajută, ne susţin, alţii abia aşteaptă să părăsească clasa. Sunt printre ei profesori riguroşi, alţii indulgenţi până la indiferenţă. <br /><br />DEI: - Cum vei trece peste următorii ani?<br />DE: - Ca şi până acum, străduindu-mă să fac faţă onorabil. Nu mă gândesc însă ce se va întâmpla în continuare. Nu mă complic. Prefer să trăiesc în prezent. Ştiu că vă trebui în cele din urmă să înfrunt lucruri noi, multe neplăcute şi nu pot face nimic să le împiedic.<br /><br />DEI: - Din câte îmi dau seama, ai înţeles valoarea secundelor, deci te vei schimba şi vei deveni mai harnic?<br />DE: - Nu promit nimic, nu prea reuşesc să mă schimb, pe loc, ca prin magie. Vrăjile, de orice fel, nu au efect asupra mea. <br /><br />DEI: Planuri de viitor? <br />DE: Unul şi bun. Să devin psiholog. Unul al naibi de priceput.Doru Emanuelhttp://www.blogger.com/profile/12287758529916963086noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-4772222194742528670.post-75841101425266175522010-10-02T09:58:00.016+03:002011-02-28T11:20:21.737+02:00Sports dayDin Tateyama, de unde am reuşit să scap din strânsoarea drăgăstoasă a bunicii, recunoscătoare pentru rolul de însoţitor jucat, cu plăcere, de mine, la evenimentul precedent, m-am îndreptat spre nord în căutarea altui oraş şi altei aventuri. Trenul albastru spinteca noaptea la fel de rapid cum dau gata ciocolata, mă rog, aproape. Scaunele puse la dispoziţie călătorilor sunt atât de comode încât te ispitesc la somn. Cum am dormit zdravăn, abia când am părăsit locurile am admirat peisajele spectaculoase ce se regăsesc în fiecare colţişor al peninsulei. Predomină galbenul lanurilor de soia încununate de păduri şi faleze impunătoare. <br />M-am trezit a doua zi în Katsuura. Cam departe, dar bine că m-am oprit.Veţi <br />vedea de ce.<br /><a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view¤t=Katsuura_edited-4.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/Katsuura_edited-4.jpg" border="0" alt="Katsuura"></a><br />Situat pe coasta sud-estică a peninsulei Kii, liniştitul orăşel în care am debarcat are o populaţie, estimată anul acesta, de aproximativ 20.000 de locuitori. Fondat în 1591, există un document în acest sens expus la muzeul oraşului, în trecut constituia doar punct de întâlnire pentru producători. Se făcea schimb de produse agricole, peşte şi fructe de mare, stabilit în scopul încurajării atât a agriculturii cât şi a pescuitului. Piaţa există încă şi pare neschimbată deşi au trecut peste 400 de ani de la înfiinţarea ei. E plăcut să o străbaţi în zori învelit în căldura oamenilor şi admirând munţii de legume şi fructe proaspăt culese, de pe care roua dimineţii nu s-a şters încă precum şi fructe de mare, prinse în chiar dimineaţă respectivă, în timp ce te delectezi cu delicioasele prăjituri de orez roşu. <br />Datorită poziţiei sale, oraşul a cunoscut o dezvoltare explozivă după 1958 odată cu noua eră deschisă după al doilea război mondial. Dintr-un mic sat de pescari a devenit cel mai mare port de pescuit de ton din Japonia şi una din cele trei mari pieţe de peşte, denumită “asa-ichi” morning market, de unde, la primele ore se aprovizionează întreaga ţară. Faptul că niponii au cea mai mare industrie de pescuit ton din lume subliniază importanţa oraşului Katsura Kii. <br />Aş putea să fac o adevărată expunere despre industria tonului de aici, dar mi-am propus să vorbesc despre cu totul alt subiect, zic eu, la fel de fascinant. Totuşi, câteva cuvinte în plus despre oraş nu mi se par de prisos. <br />Deşi Katsuura a fost şi a rămas până azi un oraş pescăresc, acum beneficiază şi de bogăţia celor şapte izvoarelor termale din oraş, dintre care unul, cel situat într-o peşteră mare cu o privelişte spectaculoasă a oceanului, aparţine hotelului Urashima. <br />Multe hoteluri folosesc apele termale pentru a atrage mulţimea turiştilor. Cel mai faimos dintre ele, hotelul Urashima îţi lasă o senzaţie de Disneyland şi de fortăreaţă James Bond. Hotelul a fost construit pe o mică peninsula din port. <br />Undeva, lângă oraş, există un muzeu al balenelor care oferă tot felul de informaţii, despre comportament şi vânarea acestora, atât din punct de vedere istoric cât şi din cel modern. Carne de balenă este oferită spre vânzare la magazine şi în restaurantele din zonă. <br /><a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view¤t=Katsuura_Aedited-1_edited-1.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/Katsuura_Aedited-1_edited-1.jpg" border="0" alt="Katsuura A"></a><br />Nu pot să închei acastă succintă prezentare fără a aminti că micul oraş este locul de baştină al scriitorului nipon Hitomi Takagaki.<br /><br />Am ajuns când noaptea îşi rostogolea somnoroasă negreala dincolo de orizont. Timid la ora aceea, soarele încă nu făcuse ochi. Străzile deja zumzăiau de mulţimea oamenilor. M-am alăturat lor încercând să găsesc ineditul într-o mare de noutăţi, să descopăr eu însumi motivul care m-a determinat să cobor în acel colţ de lume. <br />Prima oprire, dacă vrei să descoperi nu doar oraşul ci şi prospeţimea împrejurimilor, ar trebui să fie la „Meoto Sugi”. ( „Meoto” înseamnă soţ şi soţie, iar „sugi” cedru ). Loc unde te poţi relaxa după vizitarea zecilor de puncte turistice, parcul natural prilejuieşte descoperirea unor exemplare rare de cedru având incredibila vârstă de 800 de ani, dar şi o plimbare pe alei pietruite acum patru secole, apărat fiind de căldura anotimpului de umbrela frunzişului aflat la zeci de metri înălţime. Este un obicei al localnicilor ca viitorii soţi să-şi unescă vieţile între aceşti venerabili martori, în credinţa că iubirea lor va dăinui la fel de mult ca vieţile acestor patriarhi. <br /><a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view¤t=Katsuura_B1_edited-3.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/Katsuura_B1_edited-3.jpg" border="0" alt="Katsuura B"></a><br />De aici, un pas uriaş peste câteva stânci şi ajungi la “Nachi o-taki” - cascada Nachi. Lată de 13 metri şi înaltă de 133 de metri, este cea mai înaltă cădere de apă din Japonia şi una dintre cele mai impresionante din lume. <br />Veţi avea parte de o privelişte deosebită asupra cascadei dacă vizitaţi templul “Kumano Nachi Taisha”, respectiv templul dorinţelor împlinite. Ciudat, nu-i aşa?<br />Dacă vă rămâne timp de hoinăreală şi vreţi să scăpaţi de nisip şi de mulţimea surferilor, vă dau un pont. Luaţi-o spre nord. Doar 10 – 15 minute vă costă o plimbare până la plaja Hebara. Veţi fi răsplătiţi. Veţi descoperi un colţ de natura spectaculos, oceanul aşa cum sigur nu aţi mai întâlnit. <br />La sfârşitul zilei te copleşeşte dorinţa de a nu părăsi nicicând această parte idilică a lumii. <br /> Hoinăream cu gândul la locul unde voi lăsa somnul să pună stăpânire peste minte, lăsând trupului odihna. Aparatul de fotografiat rămăsese tăcut, rucsacul atârna din ce în ce mai greu, paşii se domoliseră când, am simţit că mă priveşte cineva. Un localnic, mai înalt decât media din jur, mă fixa curios. I-am zâmbit. Era primul care, în iureşul străzii, părea că remarcase prezenţa unui european. Ce i-o fi atras interesul? Poate anii puţini, poate privirile flămând aruncate peste toate, şovăiala gesturilor. Încă iscodindu-mă, se apropie. Norocul mă pălise din nou. Se va dovedi că era persoana care avea puterea să mă ajute. Sigur invocasem divinitatea potrivită. Mai bine să vă povestesc, întrebările retorice nu-şi au locul aici. <br />Văzându-mă încărcat doar cu un aparat de fotografiat, un laptop şi un rucsac, mai mult gol decât îndesat, a mirosit că sunt reporter şi, în schimbul unui articol măgulitor, nesemnificativă plată, m-a cazat la hotelul pe care îl administra. La cucurigu, e drept. Vedere spre ocean, bineînţeles. Perfect pentru mine. Nu mă mai săturam admirând imensitatea ce se frământa lichidă. <br />Târziu m-am deşteptat în dimineaţa următoare, încă nedumerit de norocul ce dăduse peste mine, la care nu sperasem nici în cele mai nebuneşti vise. Destinul mă adusese la Hotel Urashima.<br />Cu gândurile la oceanul ce părea că se întinde de la balustrada balconului până dincolo de orizont, am pornit radioul. Un fel de melodie ciudată urechilor mele de european, însă sprintenă năvăli peste liniştea camerei. Mai târziu am aflat ce se întâmplă. Spaţiile verzi sunt numeroase şi în fiecare zi, la ora 6, singuri sau aşezaţi în rânduri, rânduri, niponi, indiferent de vârstă, exersează, cel puţin o jumătate de oră diverse exerciţii fizice. Şi ca norocul să fie întreg, s-a potrivit ca exact în acea zi să fie sărbătoare, una naţională: „Ziua sportului şi sănătăţii”. <br />Am ajuns, în sfârşit, la subiectul acestui articol, deci să pornim la drum. <br />Sărbătoarea se desfăşoară anual, în fiecare a doua luni din octombrie. Prin activităţile ce au loc, se aniversează deschiderea jocurilor olimpice de vară din 1964 şi are ca obiectiv promovarea, în rândul populaţiei a sportul şi a unei vieţi active.<br />Prima ediţie a „Zilei sportului” s-a desfăşurat în 10 octombrie 1966, pentru a evita sezonul ploios din iulie şi august. În 2000, ca un rezultat la apariţia altei sărbători, „Lunea fericită” - Seido - „Ziua sportului şi a sănătăţii” a fost mutată în a doua zi de luni din octombrie.<br />Multe şcoli şi companii sărbătoresc această zi pe terenurile proprii, cu un festival sportiv, asemănător unor mini jocuri olimpice. Au loc numeroase întreceri: 100 metri, 4 x 100 metri ştafetă, săritura în lungime, cursa cu saci, sau „bătălii” mai ciudate cum ar fi Tug of war sau Mock cavalery battle. <br />Tug of war, cunoscut ca şi frânghia războiului se desfăşoară astfel: două echipe trag de o frânghie, fiecare de un capăt pentru a scufunda cealaltă echipă, de obicei într-o groapă cu noroi. Totul se bazează pe forţă brută. <br />Mock cavalery battle se desfăşoară astfel: o echipă, formată din trei sau patru persoane, susţine un coechipier pe braţe, acesta stă în picioare. Alesul fiecărei echipe încearcă să îl doboare pe cel al echipei adverse.<br />Alt eveniment comun este numit, ştafeta extremă, o cursă cu obstacole care include diferite provocări, cum ar fi „three legged races”, în care trebuie să faci o targa din bambus şi pânză şi să duci un coechipier rănit, să agăţi rufe, să te târăşti pe sub o plasă şi să faci roata pe un preş.<br />Festivalul începe de obicei la ora opt jumătate cu o paradă la care sunt prezente toate echipele participante. Dacă există, o trupă locală defilează şi cântă în fruntea paradei, deschizând iar la final închizând demonstraţiile sportive. Odată ce echipele au înconjurat locul desemnat jocurilor şi s-au aliniat pe mijlocul terenului, se ridică drapelul naţional, în timp ce orchestra intonează „Kimigayo”. <br />Oficialităţile locale ţin scurte discursuri în care subliniază beneficiile sportului, pentru sănătate. <br />După acest moment, lumea se împrăştie pe teren, trec la executarea încălzirii, pregătindu-se cu seriozitate, pentru viitoarele întreceri. <br />La ora 12:00 evenimentul se opreşte pentru o pauză de masă, şi câteodată pentru dansuri tradiţionale. Prânzul include orez, peşte, legume, sushi, chiftele din orez, s.a. Nici nu te-ai aştepta la altceva. Peştele şi orezul fac parte din meniul zilnic. <br />Ultima întrecere a zilei este de obicei ştafetă sau alergare de viteză. La finalul lor, se vor afişa punctele câştigate de fiecare echipă iar oficialităţile vor felicita câştigătorii, înmânându-le premiile. Fiecare întrecere este răsplătită cu câte un premiu, mai mult simbolic, de obicei ceva folositor în jurul casei, cum ar fi şerveţele, detergent, săpun, ş.a. <br />Este plăcut că nu sunt premii individuale ci doar pentru grupuri, pentru ca toata lumea să se simtă bine.<br />În mod obişnuit „taiiku no hi” este precedat de numeroase activităţi şcolare sportive, numite Undokai. Acestea sunt cele mai plăcute momente ale anului pentru mulţi şcolari japonezi. Priviţi următoarele fotografii şi întelegeţi de ce.<br /><a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view¤t=KatsuuraC_edited-1.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/KatsuuraC_edited-1.jpg" border="0" alt="Katsuura C"></a><br />Olimpiada din 1964 a fost un eveniment foarte important pentru Tokyo şi întreaga Japonie. A constituit şansa de a arăta lumii că ţara s-a refăcut complet într-o atmosferă de pace şi modernitate, ceea ce a dus la o prosperitate fără precedent şi a deschis calea Japoniei spre a devenii unul dintre liderii lumii.<br />Tokyo a mai fost ales să găzduiască olimpiada din 1940, dar jocurile s-a anulat din cauza războiului. <br />Multe premiere au avut loc cu ocazia acestei olimpiade. 1964 era prima dată când jocurile erau găzduite în Asia. Programarea în octombrie s-a făcut din cauza vremii instabile din Japonia în lunile iulie - august. Voleiball şi judo şi-au făcut atunci debutul între celelalte competiţii. Pentru a ţine evidenţa datelor statistice s-au folosit pentru prima dată computere. De asemenea, în premieră s-a apelat la sateliţi pentru a transmite peste oceane desfăşurarea întrecerilor. A fost şi anul în care i-a fost refuzată Africi de Sud participarea la Olimpiadă datorită regimului de apartheid. <br />Acum că aţi aflat ce se petrece de obicei în această zi, vă daţi seama prin ce am trecut. Invitat o familie de japonezi foarte prietenoasă, capul familiei făcea parte din staful hotelului Ushima, – mă întreb dacă aţi întâlnit niponi care să nu fie extrem de politicoşi, ba chiar prietenoşi cu străini - am participat alături de întreaga populaţie a oraşului la majoritatea competiţiilor. Recunosc, am câştigat doar onoarea de a face parte din fotografia realizată la sfârşit cu acea familie. <br />După eveniment, am plecat spre una din numeroasele băi termale pentru a-mi odihni oasele obosite. Ce mai, sunt bătrân în suflet, dar ... de fapt sunt batrân peste tot. Nu pot să spun câte ore am lenevit în apă pentru că am adormit. Deci, cât? Pentru două zile? <br />Ziua următoare, când am putut să-mi repornesc părţile componente neobişnuite cu efortul la care le-am supus, am vizitat parcul subacvatic. Aşezat la 60m de ţărm, oferă posibilitatea de a admira flora şi fauna ce populează ţărmurile până la adâncimea de şase metri.<br /><br /><br /><br />Bibliografie: <br />http://en.wikipedia.org/wiki/Katsuura,_Chiba<br />http://www.chiba-tour.jp/eng/event/event_2.html<br />http://www.japan-guide.com/e/e4956.html<br />http://www.city.katsuura.chiba.jp/event/hinamatsuri-e.html<br />http://travelingluck.com/Asia/Japan/Chiba/_2112309_Katsuura.html <br />http://en.wikipedia.org/wiki/Health_and_Sports_Day<br />http://www.okinawahai.com/my_weblog/2009/10/taiikunohi-undokai-and-rajio-taiso-all-about-sports.html<br />http://www.city.katsuura.chiba.jp/asaichi/index.html<br />http://katnsatoshiinjapan.blogspot.com/2007/11/nachi-katsuura.html<br />http://www.nanshuukai.com/katsuura_city.htmDoru Emanuelhttp://www.blogger.com/profile/12287758529916963086noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4772222194742528670.post-91941582505593998672010-09-02T16:14:00.001+03:002010-09-02T16:15:36.397+03:00NOUĂ - O carte de week-end<a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view¤t=CopertaptarticolNOUA_edited-1.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/CopertaptarticolNOUA_edited-1.jpg" border="0" alt="Coperta Noua"></a><br /><br /><br />Consider o întâmplare fericită şi rară, - care îţi aduce un strop de bine - apariţia la editura Renaissance în acest an, 2010, a volumului de povestiri, semnat de talentatul autor George L. Dumitru, ce poartă titlul „Nouă”, nume încărcat de simboluri, uşor de dibuit, cu un minim de efort. Nouă: nouă copaci mai altfel, într-o pădure - similitudini cu imaginea de pe copertă se pot descoperi - nouă mlădiţe, povestirile care structureaza cartea, nouă moduri de a vedea lumea şi nouă feluri de a o povesti, nouă luni, timpul necesar unei naşteri. <br />Povestirile? Păşiţi cu încredere. Într-o perioadă când toată lumea căută insolitul, nu doar în literatură, aici nu veţi descoperi nimic forţat, nimic lucios, nimic calp. Naratorul, reconstituie din amintiri puse cap la cap, un puzzle cu piese împrăştiate cronologic şi spaţial, croit din poveşti de viaţă, momente, anotimpuri neobservate, dimineţi liniştite, femei sau doar oameni ce ne intersectează pentru o clipă existenţa, dintr-o societate românească prezentă cu fantoşele, fantasmele şi cu tarele ei.<br />George L. Dumitru, are ştiinţa detaliului, mânuieşte cu uşurinţă dialogurile, neobișnuitul vieţii este analizat savuros, cu umor, tandreţe, sensibilitate, visare, compasiune, purtându-şi cititorul pe nesimţite de la real la fantastic. <br />Sunt convins că veţi descoperi cu încântare, între coperţi o înşiruire de fotograme minuţios realizate, care crează senzaţia de mişcare, uşor atemporală a primelor experimente cinematografice. <br />Există o simplitate şi o acurateţe a mesajului, claritate în idei, o lină curgere a gândurilor, ceva ce este aşezat aşa cum trebuie, care transpiră toate acele lucruri de care unii scriitori se feresc pentru a nu fi denumite banale.<br />Publicate până în prezent pe diferite site-uri literare, au fost remarcate de cititori, dacă ar fi să ne uităm la număr record de vizionări, câteva mii, lucru rar întâlnit în lumea virtuală. Poate că unii vor spune că scriitorul nu inovează, dar fiecare povestire este o mărturisire scrisă cu multă fineţe, având calitatea de a ne face să privim fiecare în noi.<br />Autorule, e incredibil cum scrii. Imi plac textele tale pline de culoare, mişcare şi forţă de sugestie.<br />Cititorule care treci printre rânduri, aici nu vei suferi de singurătate şi nici de plictiseală.<br />Criticul şi scriitorul, Felix Nicolau încheie astfel prezentarea autorului, respectiv a cărţii: „Mă întreb dacă nu e bine să-i citim cartea cu un acordeon la îndemână...<br />Completez sau mai degrabă las o variantă, pentru cine nu are un acordeon în preajmă: Blue Moon, vocea lui Rod Steward se potriveşte perfect.Doru Emanuelhttp://www.blogger.com/profile/12287758529916963086noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4772222194742528670.post-70942068213186618272010-08-18T13:15:00.008+03:002011-02-28T11:20:38.897+02:00Ziua respectului pentru bătrâni - Keirō no hiDin Kisarazu, unde am petrecut alături de japonezi „ Ziua Străbunilor”, am alunecat pe şine spre o destinaţie ca de obicei necunoscută mie. S-a dovedit a fi o staţiune celebră, bântuită de mii de turişti, nu însă în această perioadă a anului, spălată încă de furtuni destul de puternice. Spre norocul nostru, după vreme rea urmează întotdeauna o vreme perfectă. <br />Trecusem de oraşul Kyonan când mi-am dat seama că m-am îndrăgostit de tren, aveam şi de ce, îndeplinea condiţii excelente. Dacă veţi avea drum spre arhipeleag, veţi descoperi uşor că liniile de cale ferată şi legăturile îţi permit să vizitezi insulele din goana trenului, cu efort minim şi maxim de confort. <br />Venise timpul să cobor în următoarea localitate. Nu rurală, bineînţeles. Ajuns în Tateyama, primul lucru, am început să caut un loc de refugiu. „Din fericire” toate hotelurile erau pline. Mă întreb, când va începe cu adevărat sezonul, unde vor fi cazaţi miile de turişti care vor da năvală. În timp ce admiram plajele - adevărul e că mi se vălurea mintea de atâtea gânduri - primesc un telefon de la prietenul Nobu, prescurtarea de la numele lui pentru că de fapt îl cheamă Nobumitsu Takamatsu. M-a întrebat cum mă descurc în “uimitoarele peripeţii ale vrăjitorului în ţara niponilor”. I-am povestit necazul şi mi-a indicat o adresă, unde, m-a asigurat că mă voi simţi foarte bine. <br />Cum de am avut ocazia să mă împrietenesc cu un japonez înainte să vizitez insulele? Pe când eram acasă, cu trupul nu cu mintea, prin clasa a opta, mi-a parvenit o invitaţie mai neobişnuită. Cercul „Prieteni Japoniei” organiza o seară specială pentru admirat luna. Vă daţi seama că aşa ceva nu se putea refuza. Îmboldit de curiozitate, adevărat şi de mama, m-am dus să aud şi să văd despre ce e vorba. <br />Întâlnirile care au urmat, conduse de domnul Katsu, altă prescurtare, un misionar venit în România, m-au transformat într-un fan al acestei culturi de la capătul continentului. Acolo l-am cunoscut pe Nobu, student la masterat în cadrul facultăţii de istorie şi folozofie din Cluj. Este cel care ne-a prezentat câteva date foarte interesante despre învăţământul din ţara lui. <br />Destul cu amintirile. Ajuns la destinaţie, am descoperit o casă înconjurată de o frumoasă minigrădină, pitoresc situată între dealurile de la periferia oraşului. Am fost întâmpinat de o bătrânică foarte simpatică care îmi cunoştea limba natală, deci aveam cu cine să povestesc. Fac o mică paranteză, mă scuzaţi, cum de îmi ştia limba, se pare că nu am sesizat atunci, fericit că mă înţelegea. Doar acum, acasă, mi-am pus întrebarea. Cam târziu, e drept. <br />A lăudat plajele, lungi de peste 2 km, „de coşmar” aş zice pentru că nu îţi mai vine să pleci, atât sunt de curate, frumoase şi primitoare. Am aflat uimit că simbolul oraşului este camelia şi lucru cu adevărat deosebit, plaja Hojo era clasată printre cele 100 dintre cele mai bune locuri de unde poţi admira muntele Fuji. <br />Nu mi-a cerut plată pentru găzduire, dar am fost destul de politicos ca să o ajut cu treburile din jurul casei şi cu gătitul. Aşa m-a învăţat mama, să fiu politicos. Adevărul e că îmi face plăcere iar bucuria şi mulţumirea oamenilor mă răsplătesc îndeajuns. Hai să vă spun tot! Am „furat” şi câteva din secretele bucătăriei nipone, care mi-au prins bine şi pe care le aplic şi acum. <br />Cu o zi înainte să pornesc din nou la drum, am zăbovit cam mult, doamna a primit o vizită protocolară. Prim ministrul Japoniei, personal, i-a dăruit un pocal de argint şi un certificat ca omagiu pentru lunga ei viaţa. Mai târziu am aflat că împlinise, în aceea vară, 100 de ani. <br />În aceeaşi zi, am însoţit-o la tot felul de activităţi, cu vehicolul pus la dispoziţie de primărie. Nu se cădea să o las singură. Nu primise nici un fel de vizite de la rude, dar şi curiozitatea îmi dădea amarnice îndemnuri. Se părea că nimerisem, cât sunt de norocos!, o altă sărbătoare, numită „Ziua seniorilor”. <br />Doamna s-a distrat de minune, eu la fel, atmosfera nici nu îngăduia altfel. Am căutat mai multe despre sărbătoare ca să aflaţi şi voi despre ce e vorba. <br />Japonia este ţara cu media cea mai mare a duratei de viaţă, aproximativ 79 de ani pentru bărbaţi şi 86, pentru femei. Cel mai bătrân bărbat din Japonia este Jirouemon Kimura. Are 112 ani şi trăieşte în Kyoto, în timp ce, cea mai bătrână femeie are 114 ani şi trăieşte în Okinawa. Probabil că secretul acestor vieţi lungi este fericirea de a trăi, precum a spus Jirouemon Kimura: o să-mi trăiesc fiecare zi din plin.<br />Am întâlnit în Japonia mulţi oameni în vârstă prin parcuri, pe biciclete, vizitând muzee, temple. Şi a fost fermecător să văd atâţia vârstnici bucurându-se de festivalul dedicat lor, cântând la tobele Odaiko sau chiar purtând „mikoshi-ul” cel greu, lângă ceilalţi participanţi tineri.<br /><a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view¤t=mikoshi_edited-1.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/mikoshi_edited-1.jpg" border="0" alt="Mikoshi"></a> <br />Mikoshi (神輿?) – altar shinto-ist portabil <br /><br /> „Ziua respectului pentru bătrâni” este o sărbătoare japoneză desfăşurată anual. A fost numită Keiro no Hi. Numele vechi era Toshiyori no Hi, dar a fost schimbat în 1966. În mod obişnuit, se desfăşura pe 15 septembrie, însă din 2003, s-a mutat în a treia luni a lui septembrie. Deşi nu sunt legende sau poveşti legate de această sărbătoare, numeroase evenimente culturale şi atletice au loc în această zi.<br /><a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view¤t=Batranijaponezi_edited-1.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/Batranijaponezi_edited-1.jpg" border="0" alt="Batrani japonezi"></a> Bătrâni japonezi <br />În principal, este o zi dedicată persoanelor care au trecut de 70 de ani. La început vârsta sărbătorită începea de la 60 de ani. Se spunea că persoana care ajunge la aceşti ani, devine copil din nou. Cum, durata medie de viaţă s-a mărit, s-a impus vârsta de 70 de ani. Limita de vârstă diferă de la o zonă la alta, pentru că depinde de numărul de vârstnici din acea regiune.<br /><a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view¤t=Obendoblog_2edited-1.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/Obendoblog_2edited-1.jpg" border="0" alt="Obendo"></a> Obendo<br />Sărbătoarea a apărut în 1947 când primarul Masaokadowaki, al oraşului Yachiyocho, a organizat primul eveniment de acest fel. A devenit una naţională în 1954. <br />Sărbătoarea niponă nu se aseamănă cu „Ziua bunicilor” din S.U.A., este mult mai serios celebrată, la o scară mai mare. Printre altele, vecinii se oferă voluntari pentru a distribui cutii ”obento” cu mâncare gratuită pentru bătrânii din cartier. În satele mai mici, cei tineri şi copii pregătesc dansuri şi cântece pentru o ceremonie specială denumită „keirokai”. Cei care vor asista, vor fi şi ei răsfăţaţi cu ceai şi dulciuri, după spectacol. <br /><a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view¤t=keirokaiblog_edited-1.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/keirokaiblog_edited-1.jpg" border="0" alt="Kerokai"></a> Keirokai<br />Vârstnicii primesc urări de sănătate şi viaţă lungă şi mulţumiri pentru contribuţia adusă societăţii. De obicei le sunt dăruite şi mici cadouri în bani, flori sau li se pregăteşti micul dejun sau cina. Le sunt adresate complimente ca să vadă cât de mult sunt apreciaţi de comunitate, nu doar de membrilor familiei.<br />Tot în această zi se vizitează mormintele vârstnicilor decedaţi şi le sunt aranjate locurile de odihnă. <br /> Japonezii care au atins vârsta de 100 ani primesc un pocal de argint şi un certificat de la primul ministru al Japoniei, onorându-i astfel pentru longevitatea lor şi prosperitatea de care s-au bucurat de-a lungul vieţii. <br /><a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view¤t=Japonesegrandparents_edited-1.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/Japonesegrandparents_edited-1.jpg" border="0" alt="japonese grandparents"></a> japonese grandparents <br />În Japonia, oamenii îşi serbează viaţă în momente diferit alese, cum ar fi Kanreki, termen care desemnează vârsta de 60 de ani. Cei care celebrează Kanreki, poartă un kimono roşu, fără mâneci, numit Chanchanko şi o glugă roşie. Alte momente de celebrare: Koki ( 70 de ani ), Kiju ( 77 de ani ), Sanju ( 80 de ani ), Beiju ( 88 de ani ), Sotsuju ( 90 de ani ) şi Hakuju ( 99 de ani ).<br />În trecut, pentru a face referire la bătrâni, se folosea cuvântul rōjin. Termenul a fost asociat cu slăbiciunea şi cu defectele acestei vârste, reflectate în cuvinte ca: rōjin mondai ( probleme cu oamenii bătrâni ) sau rōjin boke cu sensul peiorativ de senilitate. O dată cu noile vremuri şi terminologia legată de vârsta a treia s-a schimbat. Au apărut alternative pentru cuvântul nepopular rōjin. Cel mai comun: kōreisha . Literal, înseamnă “persoană în vârstă”, dar are o conotaţie neutră. Altă alternativă este toshiyori care înseamnă acelaşi lucru.<br />Îmbogăţirea terminologiei bătrâneţii nu s-a oprit însă. Cele mai cunoscute cuvinte noi sunt jukunen şi jitsunen. Literal înseamnă “ani maturi” iar jitsunen “anii adevăraţi”. Ele au fost introduse de ministrul sănătăţii, dar nu au reuşit să se integreze în viaţa de zi cu zi. Folosite sunt şi cuvinte provenite din engleză. Unul foarte cunoscut este shirubā ( argint ) folosit ca shirubā shīto ( scaun de argint ) şi se referă la scaunele din tren şi autobuze, rezervate bătrânilor.<br /><a href="http://s93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/?action=view¤t=Sakura_edited-1.jpg" target="_blank"><img src="http://i93.photobucket.com/albums/l72/emadoru/Sakura_edited-1.jpg" border="0" alt="Sakura"></a><br />Cherry Blossom<br />Dar mai bine să vă povestesc limpede cum a început totul. <br />Pe 15 septembrie 1947, Nomatanimura - astăzi Yachiyocho – un sat aşezat între dealurile centrale ale prefecturii Hyogo, a mobilizat toate tricicletele motorizate din zonă pentru a transporta oameni în vârstă din zonă în holul unei şcoli. Aici, Masao Kadowaki, primarul satului li s-a adresat bătrânilor: “O persoană în vârstă este o comoară pentru fiecare casă şi de asemenea pentru satul nostru”. Înclinându-şi capul în semn de respect, a continuat: “Vă rog să împărtăşiţi cu mine, un tânăr primar, înţelepciunea voastră”. <br />În anul următor, Nomatanimura a desemnat ziua de 15 septembrie ca o zi a satului, dedicată bătrânilor. Acest gest s-a răspândit mai târziu în întreaga prefectură. În 1966 guvernul central a stabilit „Ziua bătrânilor” ca o nouă sărbătoare naţională, la 19 ani după ce acest eveniment s-a născut.<br />Primarul Kadowaki a fost îngrijorat din cauza destrămării societăţii japoneze, imediat după al doilea război modial şi mai ales de ruptura care apăruse în sistemul lor familial. Societatea de după război a parcurs o perioadă în care oamenii au urmărit doar eficienţa şi viteza de dezvoltare, pentru a recupera handicapul faţă de puterile din vest. Schimbări rapide în structura industriei şi întinderea rapidă a urbanizarii au dus la pierderea legăturile dintre oamenii comunităţiilor, vecini şi familii. În plus, se pare că inovaţiile tehnologice au avut ca rezultat o tendinţă de a considera experienţa bătrânilor ca fiind de modă veche, bătrânii nefolositori şi o povară pentru societate. Ca rezultat al acestei tendinţe, bătrânii s-au simţit inutili. <br />Lansez o întrebare. Pentru toţi. Sunt cei de 60 de ani cu adevărat bătrâni? „Barcagiul din satul nostru este un bătrân care împlineşte 60 de ani. Pentru vârsta lui este plin de vigoare şi el vâsleşte, atât de aprig că vâsla se îndoaie”. Acestea sunt cuvintele unui cântec pentru copii, numit "Sendo-san" ( Domnul vâslaş ) scris în 1941. <br />Mulţi oameni de 60 de ani s-ar fi jigniţi, pe bună dreptate, dacă cineva le-ar spune bătrâni. <br />Felul în care este privită vârsta a treia s-a schimbat mult în ultimii 50 de ani. Agenţia de management şi coordonare a efectuat un sondaj, întrebând oamenii la ce vârstă o persoană poate fi considerată bătrână. Jumătate dintre persoanele de 60 de ani au răspuns 70 de ani sau mai mult, urmaţi de cei care au spus 65 sau mai mult şi cei care au spus 75 sau peste. Cei între 40 şi 50 de ani au dat răspunsuri similare.<br /> Când a fost stabilită ziua bătrânilor, în Japonia trăiau aproximativ 6 milioane de oameni cu vârsta de 65 de ani şi mai mult, adică în jur de 6% din totalul populaţiei. Acum numărul lor a crescut la 22 de milioane, respectiv 17% din total. Se estimează că în 2015 vor fi 30 de milioane de bătrâni, ceea ne spune că fiecare persoană din patru are 65 de ani sau mai mult. Într-o astfel de societate nu este posibil doar să le arăţi respect pentru vârsta lor şi să îi îndepărtezi, dimpotrivă, seniorii vor continua să fie o forţă în societate şi dincolo de cei 60 sau 70 de ani. <br />Schimbarea se vede nu numai în numărul lor, dar şi în ceea ce priveşte sănătatea populaţiei. Conform unui studiu făcut de guvernul de la Tokyo, sănătatea vârstnicilor s-a îmbunătăţit semnificativ în ultimii 10 ani, funcţiile vitale de asemenea, aici incluzând abilitatea de a face faţă problemelor zilnice, cum ar fi să iasă din casă singuri, la cumpărături, la plimbare sau de a-şi deschide conturi bancare, fără dificultăţi. Funcţiile vitale se referă de asemenea la abilităţi intelectuale, cum ar fi cititul cărţilor, al ziarelor, abilităţi sociale, respectiv vizitarea prietenilor. Împreună formează standardul după care trebuie judecaţi vârstnicii.<br />În comparaţie cu situaţia din alte ţări, bătrânii niponi îi depăşesc în privinţa abilităţilor vitale. Numărul celor cu dificultăţi privind rutina zilei reprezintă mai puţin de un sfert din numărul omologilor de aceeaşi vârstă din U.S. Takao Suzuki, deputat în guvernul metropolitan spunea: “Din punct de vedere ştiinţific, bătrânii au devenit cu zece ani mai tineri decât erau cu câteva decade în urmă. Cei de vârsta a treia ar trebui să fie mai încrezători în abilităţile lor”. <br />Ca o concluzie, nu putem să continuăm să folosim termenul de bătrân pentru oameni care trec 65 de ani, deoarece 19% din aceştia locuiesc în propria lor casă. Mai mult, majoritatea celor între 65 şi 74 de ani, catalogaţi ca fiind în primul val de bătrâneţe, au o sănătate excelentă. Văzând că societatea îmbătrâneşte aşa de rapid, am privit doar partea goală a paharului. Respectarea cetăţenilor seniori este un lucru bun, dar aceştia ar trebui să îşi dorească să fie utili societăţii. În Japonia, voinţa oamenilor de a lucra peste vârsta de pensionare este puternică, comparativ cu situaţia similară din alte ţări. În realitate, 19% din companii au o limita de vârstă pentru angajaţi în ceea ce priveşte pensionarea. <br />Sperăm că aceste bariere să fie retrase pentru cei care vor să se facă utili.<br /><br /><br /><br /><br /><br /><br />Bibliografie: <br />http://www.muza-chan.net/japan/index.php/blog/japanese-respect-aged-day-keirou-no-hi<br />http://www.marktheday.com/nationholidaydates/jpn_respectfortheagedday.aspx<br />http://www.worldeventsguide.com/event/1780/Japan/Respect-for-the-Aged-Day.html<br />http://www.planettokyo.com/news/index.cfm/fuseaction/story/ID/94/<br />http://gvctemp16.virtualclassroom.org/japan/yanagisawa-syouhei/keirounohi2-e.html<br />http://www.ehow.com/how_18310_celebrate-respect-aged.html#ixzz0viDGc23D<br />http://www.crownrelo.com/crown/newsletter.nsf/2007.51.agedday.htm<br />http://www.tokyotopia.com/respect-for-the-aged-day.html<br />http://search.japantimes.co.jp/cgi-bin/ek20080902a1.html<br />http://www.globalaging.org/elderrights/world/respect.htmDoru Emanuelhttp://www.blogger.com/profile/12287758529916963086noreply@blogger.com0