„Sakura” un nou cenaclu

25 februarie. Ninge peste Cluj ca-n decembrie. Se întâmplă de câteva zile. Nici că-i pasă anotimpului că peste doar trei zile ar trebui să ducem ghiocei mamelor, iubitelor sau colegelor. Şi pe o astfel de vreme, vrăjită mi se pare mie, lucrurile bune se rotunjesc nesperat. Deci, înotând printre troiene, mă îndrept spre ceainăria Sakura, noul loc de bucurii împărtăşite cu prietenii Japoniei.
Motive? Câte vrei. Unul parcă îşi dă importanţă, mai ceva ca un păun: seară de haiku. Vreţi mai mare ispită? N-aş crede. Organizată de nimeni altul decât profesorul meu de latină, domnul Radu Creţu, seara a fost un succes. De la ultima vizită s-au schimbat multe. Era un spaţiu ce aştepta amenajări. Fusese gazdă unui restaurant cu specific mexican aşa că ardei roşii erau pictaţi peste tot. Acum pereţii de culoarea piersicii adăpostesc mese înflorite în stil nipon ce tronează peste tatami, îmbrăţişate de perne comode sau bănci pentru occidentali. Aburii ceaiului, servit în ceşti, cum altfel decât în fragilul stil asiatic, ameţesc cu arome orientale. Din tavan coboară lustre albastre şi galbene.
Ziua ceainărie, seara loc de întâlnire pentru iubitorii culturii japoneze. Ingenios mod de folosire a unui spaţiu. Dar să revin la scopul acestei prezentări. Nu ştiu cum a reuşit, de unde i-a cules, dar proful a venit însoţit de un grup numeros de liceeni. Jumătate de clasă, ce mai! Pe ordinea de zi:
- lectura unor poeme nipone sau în stil nipon;
- lansarea cenaclului de poezie niponă Sakura;
- probleme organizatorice.
Cu bucurie am salutat invitaţii de onoare: doamna Genţiana Groza, domnii Ioan Puiu Marinescu, Petru-Ioan Gârda, Ioan Pavel Azap, Nicolae Crişan şi un Ovidiu pe care nu am reuşit să-l identific, deşi am fost atent la fiece şoaptă.

S-a citit mult, unele poeme, altele cu adevărat haiku-uri, s-a citit amestecat, haijinii, începători, din Bashō, maestrul, s-au citit şi câteva poeme renku ale doamnei Genţiana Groza. Dintre elevi: Paul Golban, cl. a IX-a, Mirela Fărcaş, cl. a X-a, Rebeca Chiorean, cl. a XI-a, Laura Feneşan, cl. a IX-a, Alexandru Atanasiu Suciu, cel mai tânăr dintre noi cl. a VIII-a, Nadin Puică, cl. a VIII-a,Carmen Mureşan, cl. a IX-a, Alexandra Sima, cl. a IX-a, Carina Moldovan, cl. a X-a.
Le dau cuvântul.

D-na Genţiana Groza
prea grasă
femeia de zăpadă
a rămas la portiţă

cuib de foc soarele
în arbori

sub fereastră
îşi împart mâncarea
un câine şi ciorile

într-un cotlon
o gheată veche
cu şiretul roşu

iar sub burlan
străluceşte
un ţurţure

poem rengay, scris împreună cu Radu Patrichi (A-3 • B-2 • A-3 • B-3 • A-2 • B-3 )


Petru-Ioan Gârda

Troiene pe câmp –
reper călătorului
o cumpănă-n vânt

Greiere în cizmă
după amiază tata
coseşte desculţ

Ioan Puiu Marinescu

Umbra şoimului -
puişorii o aleargă
în bătătură

Pe un felinar -
o cioară zgribulită
încolo nimeni

Doru Emanuel Iconar

Castane pe asfalt –
în pânza de paianjen
prinsă doar luna

Zile cărunte –
doar din vază ne surâd
crengi înflorite

La punctul doi în ordinea de zi, au fost stabiliţi:
- preşedintelui noului cenaclu - Ioan Puiu Marinescu,
- a vicepreşedintelui - Petru-Ioan Gârda ,
- administratorii - Minodora Buta şi Radu Creţu
- secretarul - eu.
Profitând de împrejurări, am pus profesorului şi vreo două, trei întrebări. Las´că el mi le serveşte la oră.
D.E.I.: Cum aţi ajuns la haiku şi de când scrieţi haiku?
R.C.: Am început să scriu Haiku-uri din 1980 sub îndrumarea scriitorului Virgil Bulat, redactor şi apoi director la EDITURA DACIA. După 1990, ca profesor la Liceul Emil Racoviţă, am găzduit Cenaclul de Haiku. Preşedinte era redactorul şef de la Steaua, Aurel Rău şi un foarte bun animator, Teofil Voinescu Amadeus. De atunci, am publicat haiku în mai multe reviste şi antologii. Iar ca patron al Casei de Editură DOKIA am publicat mai multe cărţi de haiku ale diverşilor autori, cum ar fi Teofil Voinescu Amadeus, Ioan Marinescu Puiu, etc.
prof. Radu Creţu lyat la întrebări de elev
D.E.I.: Cum aţi ajuns la ideea înfiinţări unui cenaclu de poezie niponă?
R.C.: După plecarea mea de la Liceul Racoviţă în 1996, pentru a mă ocupa numai de editură, stând 6 ani în SUA şi Canada, cenaclul s-a destrămat. Mai mulţi vectori neunitari şi egoişti din oraş au acţionat negativ, egocentrismul şi orgoliul nemăsurat al câtorva fiind nociv. Lucru care mie nu-mi place, aşa că plănuiam de mult timp să reiau activitatea cenaclului.
D.E.I.: Cum aţi reuşit să strângeti atâţia elevi, iubitori ai cuvântului, în jurul dvs.?
R.C.: Atmosfera şi potenţialul elevilor de la Şincai m-a făcut să-mi pun planul în acţiune. Existând legătura dintre cei mai în vârstă şi cei mai tineri, precum şi concursul cercului Prietenii Japoniei, visul a devenit repede adevărat. Cu cercul Prietenii Japoniei am mai avut acţiuni festive şi recitaluri şi am susţinut un atelier în cadrul Cercului, dar numai lărgind aria de influenţă într-un liceu şi apoi şi în celelalte licee, precum şi către orice iubitor de haiku din oraş, şansele de continuitate şi asiduitate cresc vertiginos. Având şi pârghiile unei edituri în mâinile mele, materializarea într-o revistă a produselor celor mai bune precum şi ale unor articole variate cu privire la Cultura Japoniei, se apropie foarte mult de concretizare şi de ieşirea în lume.
Doamne, ajută! Deci bun venit în lumea virtulă, fascinantă, păcatoasă, acaparatoare, dărâmătoare, unde întâlneşti oameni minunaţi, dar şi lichele perfecte.
Iată şi cîteva încercări ale elevilor cercului de haiku:

Rebeca Alexandra Chiorean, XI B
Armonia mea
cu aromă de cafea –
vară de argint

Vine furtuna -
ruginiul frunzelor
zgomot delicat

Vara albastră –
în seara-ntunecoasă
tainică floare

Paul Golban, IX B
zăpada topită
curgând învolburată –
mare cernită

vara şi soarele
pălind deodată frunza –
Cale Lactee

Laura Mihaela Feneşan IX A



Gravând cristale –
vântul bate la fereşti
de dimineaţă

Un vis de argint
a avut cireşul meu
noaptea trecută

Un strop de iarnă
a mai rămas pe pervaz
dulce căldură

Mirela Denisa Fărcaş, X A


Ultimul sărut –
într-o toamnă târzie
ultima frunză

Un mac ofilit –
pe o ceaşcă de cafea
o urmă de ruj


Caligrafie Kanji

KOTOBUKI = FELICITÃRI