O zi care cerea straie de popă

Ajung la şcoală, ca în fiecare zi aiurit de nesomn, urc scările şi în locul obişnuit unde ne adunăm o găsesc pe Iulia. Vorbim puţin. E răguşită. Aşteptăm profesorul care apare pe scări cu catalogul sub braţ şi cealaltă mâna pe balustradă. Să nu se împiedece. Sau pentru că discuta cu profa de română?! Posibil. Ne îndreptăm cuminţi, avem alternative?! spre sala de logică. Profesorul deschide clasa, ne aşezăm fiecare pe locul preferat. Suntem neliniştiţi. Gândul stăruie doar la cele două teste date la care azi vom primii rezultatele.
Stăteam la locul obişnuit, prima bancă lângă geam, pe jumătate ascuns de un monitor uriaş. Nu degeaba m-am pitit acolo.
Atmosfera e încordată. După ce ni se explică cum trebuia rezolvat primul test, Armin, colegul de bancă şi bun prieten, întreabă la mişto:
- Ai înţeles, aşa-i?
- Îţi baţi joc de mine? întreb eu care, nu mai târziu de acum o săptămână făcusem scandal pentru o anume notă primită la logică, un „minunat” şase, care m-a pus în fund şi m-a umplut de draci. Suspansul nu durează mult. Din fericire! Se comunică notele. Eu: doi de zece. Mai să fac infarct sau stop gardian, cum spunem noi. Armin, tot zece. Măcar învaţă. Ne felicităm reciproc pentru performanţa nesperată şi-i privim relaxaţi pe colegii care chiulesc pe rupte. Când să mai parcurgă materia?!
Sideraţi încă de notele obţinute facem planuri pentru ziua următoare:
- Mâine vin în straie de popă, cu o cruce şi apă sfinţită. Tot tacâmul!
- Eu, în cruciat!
Ora s-a terminat, nu ştiu când. Subsemnatul, tot în stare de şoc, se îndreaptă spre sala de franceză. Trântit în bancă am în minte doar o pancartă enormă pe care scriu: să nu mă asculte la francă, Doamne!
Minunea se întâmplă. Profa lipseşte.
Mâine vin în cruciat!