Scrisoare din prag

Suntem în 2009. Pentru mine se termină o etapă. Una importantă. Este perioada în care am trecut de la copilărie la adolescenţă. Este perioada în care am deschis ochii asupra realităţilor din jur. Sunt anii în care am purtat primele bătălii, m-au însemnat primele cicatrici. Şi spun eu că le-am câştigat. Ce dovadă mai bună decât realizările în domeniul literar, dar şi la şcoală, de-a lungul acestor ani?!

Parte din aceasta perioadă m-aţi însoţit. Mi-aţi fost zână, naşă şi prietenă. M-aţi primit în casa dumneavoastră ca pe un fiu.
E mult, foarte mult, nu se pot pune în cuvinte aceşti ani.
Ceea ce îmi va rămâne în memorie, pentru totdeauna, este bunătatea şi blândeţea care au îndrumat acest ucenic, extrem de orgolios, în momentele de reuşite, de căderi, de năzbâtii, neintenţionate, în perioade de inspiraţie sau totală lipsă a harului creaţiei. Aţi crezut în mine când nimeni n-a crezut, m-aţi susţinut şi apărat.

Cuvintele mele sunt sărace, dar ştiţi că vin din inimă:
mulţumesc Ina Simona Cîrlan!


Doru Emanuel Iconar