Această cameră de lectură nu e puternic luminată. Unicele raze ale soarelui ce găsesc acest loc liniştit sunt cernute de perdea, dând locului o atmosferă melancolică.
Pereţii pictaţi în portocaliu, crează impresia unui lan de grâu la asfinţit. Singura piesă de mobilier este însuşi sufletul meu în care mă cufund de fiecare dată când ochii mei sărută pletele cărţii.
Afară, plantele înfloresc, a doua zi se ofilesc, apoi învie fiind prinse într-un dans vicios al vieţii cu moartea.
la mare
Cu 3 zile în urmă
Postări
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu