Persoane interesate

marți, 1 mai 2012

20 de ani Coming of Age - Seijin no hi

După ce m-am despărtit de Torami, ce aflasem mai tărziu că era doar coada din metropola de dinainte, de care mi s-a făcut rău, am decis să sar peste ea (câteva ore) am ajuns la o răscruce de trenuri, aflată în botul bestiei. Staţia cu pricina se numea Oami. Am ales folosind ala şi portocala. Destinul m-a trimis în stânga. De fapt am spus aşa: ala bala portocala nord sud vest am ales să merg spre est. Nu vă miraţi. Cu norocul meu am nimerit bine. Oraşul Toke, despărţit de metropolă printr-un munte mi-a părut mai uman. Cred că este sfânt. De ce? Să vă dau nişte date şi veţi observa că sfânta treime se repetă obsesiv. Latitudine 35.5333333°, Longitudine 140.2833333°. Un alt factor interesant este că staţia este de asemenea un hotel la care am poposit. O puteţi face şi voi. Astfel nu veţi căra bagaje după voi în căutarea unui hotel. Sărbătoarea despre care vreau să vă vorbesc nu este adresată tuturor, chiar dacă una publică, dar am stat, observat şi vă spun ce am aflat.
După ce m-am despărtit de Torami, ce aflasem mai tărziu că era doar coada din metropola de dinainte, de care mi s-a făcut rău, am decis să sar peste ea (câteva ore) am ajuns la o răscruce de trenuri, aflată în botul bestiei. Staţia cu pricina se numea Oami. Am ales folosind ala şi portocala. Destinul m-a trimis în stânga. De fapt am spus aşa: ala bala portocala nord sud vest am ales să merg spre est. Nu vă miraţi. Cu norocul meu am nimerit bine. Oraşul Toke, despărţit de metropolă printr-un munte mi-a părut mai uman. Cred că este sfânt. De ce? Să vă dau nişte date şi veţi observa că sfânta treime se repetă obsesiv. Latitudine 35.5333333°, Longitudine 140.2833333°. Un alt factor interesant este că staţia este de asemenea un hotel la care am poposit. O puteţi face şi voi. Astfel nu veţi căra bagaje după voi în căutarea unui hotel. Sărbătoarea despre care vreau să vă vorbesc nu este adresată tuturor, chiar dacă una publică, dar am stat, observat şi vă spun ce am aflat.
Doar cu câteva decenii în urmă miresele purtau "Oh- Furisode" negru ca rochie de mireasă. Azi costumul pentru ceremonia nunţi este colorat. Furisode este cusut din cele mai valoroase material ca "Rinzu" damasc de mătase sau "Chirimen" - crepe - satin, desenate cu compoziţii “Eba”. Modelul se întinde pe tot kimono-ul astfel încât arată ca un tablou când este etalat. Modelul somptuos este desenat în tehnică "Yuzen" şi astfel, magnificele "furisode" sunt desăvârşite de câteva din artele tradiţionale japoneze. Principalele motive tradiţionale de design "Yuzen" sunt cele din epoca Heian, deci vechi de 1000 ani, includ flori şi copaci. Nu ne mirăm atunci că kimonoul poate costa între 4000 şi 10.000 de dolari. Dacă alegerea se îndreaptă spre a închiria unul, adeseori de la cabinetele de frumuseţe, costurile scad, fiind cuprinse între 550 şi 1000 de dolari. Închirierea include şi serviciile, respectiv ajutorul acordat tinerilor pentru a fi îmbrăcaţi potrivit. Programările la un astfel de cabinet se fac cu şase luni mai devreme. Bărbaţii poartă de asemenea îmbrăcăminte tradiţională, un kimono în culori închise cu “hakama”. Dar în zilele de azi îmbracă mai degrabă costum şi cravată decât “hakana”. Inutil de subliniat că cheltuiala este mult mai mică pentru tineri, decât cea pentru domnişoare. Tinerii îmbrăcaţi special pentru această zi merg la temple înainte de-a se albi ziua. Festivităţile includ o ceremonie, coming of age ceremonies - 成人式, seijin-shiki – desfăşurată la primăriile şi prefecturile locale, urmate de petreceri în sânul familiei sau cu prietenii. Alţii se adună în grupuri şi merg la petreceri sau ies la o băutură. Tinerele, neobişnuite cu încălţămintea tradiţională, “zori” pot fi adesea observate şchiopătând după masă până spre cină. Târziu, spre seară, imaginea unor tineri ameţiţi, clătinându-se în tren, întorcându-se acasă după o zi de petreceri nu este una neobişnuită. Mulţi şi-au pus întrebarea de ce o sărbătorire în public în locul unei petreceri private. A-ţi lua locul în societate este un pas care se face în faţa tuturor. În mod analog, cei care împlinesc majoratul în acelaşi an se grupează, la fel cum cei care înfiinţează o companie îşi sunt aliaţi pentru totdeauna. Semnificaţia zilei nu se limitează la hainele noi şi ceremonii. Este o cultură care îşi face timp pentru recunoaşterea importanţei noii generaţii şi are înţelepciunea de a îi ajuta şi sprijini în noile responsabilităţi şi dau exemplu tinerilor Festivalul din 1998 a fost tulburat de ninsori grele care au lovit estul arhipeleagului, paralizând transporturile şi cauzând anularea multor ceremonii în această parte a ţării. În acelaşi timp în vest, tinerii au înfruntat cu vitejie ploile care au venit să asiste la ceromoniile pregătite şi au făcut ca anul să rămână în memoria celor care au împlinit atunci douăzeci de ani. În ultimii ani, ceremoniile au fost umbrite de tineri turbulenţi care au sâcâit vorbitorii, au urcat pe scenă benchetuind şi au manifestat şi alte purtări antisociale. Tendinţa a culminat cu momentul în care autorităţile locale au arestat câţiva turbulenţi, tratându-i ca pe adulţi, din punct de vedere al legii. Acest fapt a determinat scăderea numărului incidentelor până la un punct când, în 2010, au fost raportate relativ puţine incidente. Totuşi câteva măsuri au fost adoptate. Majoritatea guvernelor au scurtat discursurile şi au încercat să facă ceremonia mai amuzantă, în unele cazuri incluzând spectacole, jocuri de bingo sau karaoke. Tot în acest scop, unul din oraşele din prefectura Chiba a mutat ceremoni la Disneyland. Singurul fapt care este pus în evidenţă însă la ştiri, în fiecare an, mai nou, este numărul ce scade constant de participanţi la această ceremonie. Natalitatea este în continuă scădere iar populaţia se aşteaptă ca să atingă un maxim în următorii 3 -5 ani. Sărbătorirea acestei vârste reflectă atât creşterea drepturilor acestor tineri cât şi sporirea responsabilităţilor. Însă subminarea unor ceremonii în ultimii ani şi o creştere generală a credinţei că cei 20 de ani nu îi fac să se simtă adulţi, produc îngrijorare printre japonezii mai în vârstă.
http://www.tanutech.com/japan/seijin1.html http://japanexplained.wordpress.com/japanese-festivals-and-celebrations-explained/seijin-no-hi-japanese-coming-of-age-day-explained/ http://www.tokyotopia.com/seijin-no-hi.html http://en.wikipedia.org/wiki/Coming_of_Age_Day http://www.2camels.com/coming-of-age-day.php http://www.yamatoku.jp/classic/listing.asp?genre=2 http://japanexplained.wordpress.com/japanese-festivals-and-celebrations-explained/seijin-no-hi-japanese-coming-of-age-day-explained/

Un comentariu:

Unknown spunea...

This is how my friend Wesley Virgin's tale launches in this SHOCKING AND CONTROVERSIAL VIDEO.

As a matter of fact, Wesley was in the army-and shortly after leaving-he revealed hidden, "SELF MIND CONTROL" tactics that the CIA and others used to get everything they want.

These are the EXACT same tactics tons of famous people (notably those who "come out of nowhere") and elite business people used to become wealthy and successful.

You probably know how you utilize only 10% of your brain.

Really, that's because the majority of your brain's power is UNTAPPED.

Perhaps that thought has even occurred INSIDE your very own head... as it did in my good friend Wesley Virgin's head seven years back, while riding an unlicensed, beat-up trash bucket of a car with a suspended driver's license and on his bank card.

"I'm absolutely fed up with living paycheck to paycheck! When will I finally make it?"

You've taken part in those types of questions, isn't it so?

Your success story is going to start. You need to start believing in YOURSELF.

Take Action Now!

About Me

Fotografia mea
Cărţi publicate: "Muguri", antologie - 2006, Cluj-Napoca "Gesturi fireşti" - 2007, volum de proză, Iaşi "Poveştile de la Bojdeucă" - 2008, proză, Iaşi "Plictiseală si propuneri" - 2004, Cluj "Poveşti, povestiri, poezii" - 2005, Cluj "Mici poveşti pentru pitici" – 2006, Cluj, "Aripi pe cerul poeziei" - 2008, Giurgiu. Ana Basis, poezie, Brasov - 2008. Apariţii în: Revista literară „Oglinda literară”, revista literară „Visul”, revista „Agero”, „Universul copiilor”, revista „Muguri”, presa locală şi străinătate, mai ales în Franţa şi Canada.

Vitrina cu trofee