Ziua împăratului

Din Onjuku, unde m-am bucurat de ziua culturii, am purces rapid la drum, din nou, veţi zice, picioarele-mi scăpărau scântei sau mă rog şinele scăpărau, că-s prea leneş să merg pe jos. Vedeţi ce-am scris? Îmi scăpărau picioarele, dar nu de frică nici vorbă, ci din cauza vitezei! Trebuia să repornesc la drum. Prea îndrăgisem locurile, prea se lipiseră de inimă oamenii şi prea ispititoare îmi părea chemarea ţărmurilor. Riscam să prind rădăcini şi atunci cine ar fi colindat insulele ce par atât de misterioase nouă, europenilor? Ok, hai să vă povestesc. Drumul nu a durat mult, din păcate. Am simţit că trebuie să mă opresc. Punct. Spre satisfacţia mea am găsit repede factorul necunoscut care a complementat scurta călătorie. Oraşul în care am poposit l-am asemuit unei caracatiţe care vroia să îmbrăţişeze totul. Cred că prin această metaforă am încercat să explic de ce oraşul propriu-zis era alcătuit din alte două oraşe, ( ba chiar mai multe ), respectiv Isumi şi Ohara. Am devenit prea plictisitor? Staţi să-mi revin şi să continuăm. Of! În drum spre oraş, foarte aproape de gară, am ochit un supermarket de unde am cumpărat câte ceva pentru stomăcelul meu care se revolta. Nu era plăcut nici pentru el, nici pentru mine, să ne trezim la cinci dimineaţa ca să prindem trenul.

Isumi-Ohara se află pe coasta de est a prefecturii Chiba, la 50 mile depărtare de Tokyo, aproximativ în centrul peninsulei Boso. Sprijinită pe ţărmul Pacificului, se răsfaţă cu o climă temperată, maritimă, având ierni răcoroase iarverile calde şi umede, influenţată şi de curentul Kuroshio ce se prelinge pe coasta niponă. Zona este cunoscută pentru plajele ademenitoare. Doar un râuleţ numit Isume are curaj să traverseze alene oraşul, parcă nevrând să mai plece, odată ce i-a descoperit povestea. Acest oraş de 22,000 de locuitori s-a format în 1990 prin unirea localităţilor Isumi şi Ohara. Fostul oraş, Isumi, s-a născut în 29 aprilie, 1955 prin fuzionarea mai vechiului orăşel Kuniyoshi cu două sate învecinate. Oraşul de azi a luat fiinţă la 5 decembrie 2005 prin contopirea, în acelaşi district, a localităţii Isumi cu vecinele Misaki şi Ōhara. Din 1990, Isumi şi Duluth, Minnesota U.S.A., au devenit oraşe surori. Cum s-a întâmplat? Ca să fie mai clar am căutat informaţii pe net. Există o poveste care se numeşte odiseea clopotelor. Se spune că existau două clopote sacre al unui vechi templu budist care au supravieţuit celui de-al doilea război mondial. Capturate de marina americană ca trofee de război, au fost duse în oraşele Duluth, Minnesota şi Topeka, Kansas. După război, în 1954, urmare a unor tratative purtate între cele două ţări, clopotele au fost returnate, gest ce a unit cele două naţiuni sfâşiate de război. În 1993, Duluth primeşte, drept recunoştinţă, o copie a unui clopot din partea Oharei, care poate fi văzut în Grădina Japoneză a păcii, lângă turnul Enger. Ambele au parcuri care comemorează această prietenie. Din 1992, Duluth şi Ohara-Isumi s-au bucurat de un schimb anual de studenţi. Isumi este parte din vechea provincie Kazusa. În timpul perioadei Edo, era un teritoriu condus de diferiţi „hatamoto”, samurai în slujba shogunului Tokugawa. Hatamoto au fost cei care au condus dezvoltarea artelor marţiale în perioada Edo. Doi dintre aceşti hatamoto, slujbaşi mărunţi până în acea perioadă, implicaţi direct în dezvoltarea artelor marţiale au fost Yagyu Munenori şi Yamaoka Tesshu. Familia lui Munenori a moştenit privilegiul de a instrui pe shoguni în arta luptei cu săbiile. Anumite părţi din oraş sunt parte componentă din Parcul naţional Minami Bōsō Quasi. Linia de coastă este stâncoasă, cu plaje populate de surferi şi stânci înalte de unde ai o prespectivă largă atât spre întinsul Pacific cât şi spre pădurile şi câmpurile ce mărginesc oraşul. S-ar putea chiar să identifici, în ocean bineînţeles, dacă eşti norocos, cea mai mică specie de balene. Cunoscute şi sub numele de porci de mare, ating aprox. 1,8m lungime, au spatele negru, părțile laterale gri și abdomenul alb. Confundate deseori cu delfinii, se deosebesc de aceştia prin capul mai mic şi botul rotund. Preferă ţărmurile şi golfurile. Unul dintre cele mai bune locuri de observaţie este farul de la Taitousaki, de unde poţi admira Kujukuri la nord şi plaja Hiariura spre sud. De pe stânca pe care a fost construit, farul domină apele de la 60 metrii înălţime şi poate fi văzut de la 40km depărtare. Este supranumit "Koi-no-Venus Misaki", sau "Cape Venus of Love". Promotoriu marchează capătul sudic al plajei Kujukuri. În vreme ce actualul far ce stăpâneşte ţărmul a fost construit recent, respectiv în 1972, cel original era construit mult mai înspre ocean. Bucata de pământ pe care a fost ridicat nu mai există azi. Datorită cutremurelor, tsunami şi eroziunii solului, întreaga linie a coastei a alunecat în ocean.

Oricum, în afara acestei lente alunecări de stâncă, problema turnului consistă în gândaci şi lipsa de interes a noilor generaţii. Cu credinţa că această bucată de istorie trebuie păstrată, Taitousaki Toudai Club lucrează pentru conservarea acestui loc, îndepărtând copacii, curăţind şi plantând flori. Au construit şi un refugiu lângă far de unde se pot achiziţiona produse locale, în week-enduri. Un alt punct ce merită vizitat în turul prin Isumi este parcul castelului Mangi. Localizat pe vârful larg al unui deal situat chiar în mijlocul oraşului, castelul priveşte în jos spre marea lanurilor de orez precum şi spre oraş. Soarele, ce apune dincolo de culturile de orez, crează o imagine spectaculoasă peste acestea. Castelul furnizează o privelişte de neuitat asupra pădurilor din apropiere şi a celorlalte dealuri. Dacă priviţi în direcţia opusă culturilor de orez, puteţi întrezări la o oarecare distanţă oceanul. La poalele castelului, există terenuri echipate pentru joaca copiilor.

Un alt mare atu al oraşului sunt florile. Nenumărate sere se întind de-a lungul căii ferate care trece prin Isumi astfel că frumuseţea lor poate fi urmărită din goana trenului. Sunt cunoscute, în toată lumea, diferitele soiuri de orhidee cultivate aici. Există de asemenea, numeroase parcuri, incluzând un centru al naturii cu mlaştina Tonbo unde peste 2000 de nuferi îşi etalează inflorescenţele. Între 27 februarie şi 14 martie se organizează aici festivalul "Tsubaki", în parcul cu acelaşi nume, vis-a-vis de primărie şi nu mai departe de cincisprezece minute de mers pe jos de la gară. Tsubaki este o specie de camelie, deci un festival al cameliilor. Pescuitul şi industria aferentă precum şi agricultura sunt bazele economiei, suplimentată în timpul verii de turism. Multe persoane importante s-au născut în acest oraş. Iată câteva nume: Akemi Masuda - alergător la maraton, Kasuganishiki Takahiro - luptător sumo foarte popular în Asia, Yoshiharu Tsuge - artist. Nehotărât, ca de obicei, m-am plimbat prin Isumi şi am vizitat Muzeul Mahjong, plaja Hiariura şi farul. Norocul ce întotdeauna se agaţă de mine, ca scaiul de blana pisicii, a făcut ca în această zi să fie ziua împăratului. Mulţimea, adunată în centrul oraşului, se holba la 5 monitoare mari cât un stadion de la noi, unde se prezentau evenimentele prilejuite de această sărbătoare, la Tokyo. Ziua de naştere a împăratului, 23 decembrie, este sărbătoare naţională, deci şi o vacanţă la nivel naţional. Dacă se schimbă împăratul, sărbătoarea se mută la data de naştere a noului împărat. Chiar dacă este zi naţională, asta nu exclude posibilitatea ca unii oameni să lucreze. Dar mulţi îşi fac timp pentru o vizită la palat, pentru a celebra "Tenno No Tanjoubi", ziua de naştere a împăratului. Orice turist aflat în capitală poate participa.Trebuie doar să urmeze mulţimea de oameni care pătrund în palatul imperial prin poarta principală, de obicei închisă publicului. Ofiţeri de poliţie sunt peste tot, chiar şi prin şanţurile cu apă ce înconjură palatul la exterior. În bărci, bineînţeles. Dintre cei care pătrund în incinta palatului se formează două rânduri: unul pentru cei cu sacoşe, bagaje, etc., altul pentru cei fără nimic asupra lor. Înainte de a porni în această vizită este bine să vă goliţi buzunarele pentru a trece cât mai uşor de punctul de control, din câte am înţeles de la un localnic care îmi urla în ureche. O fi crezut după mutra mea lungă că nu înţeleg mare lucru. Folosindu-şi engleza, impecabilă, care m-a lăsat mască, încerca să îmi nareze tot ce se întâmpla pe ecran. Abia după ce aţi părăsit acest obstacol, al punctului de control, vă asigur foarte riguros, vă puteţi aşeza liniştit la imensa coadă formată din cei ce aşteaptă să treacă podul Nijubashi pentru a intra în reşedinţa regală. Cei ce păzesc intrarea principală fac parte din garda regală, din câte am înţeles din explicaţiile vecinului de vizionare. Sunt forţe speciale de poliţie.

Palatul imperial se găseşte doar la zece minute de gara din Tokyo, parcurşi cu metroul pe liniile Yamanote sau Otemachi, situat fiind în cartierul Marunouchi, cel mai luxos şi scump din capitală. Actuala clădire a palatului nu este impresionantă. Dimpotrivă, se poate spune că este foarte simplă. Nu prea ai ce admira. Ca să fim cinstiţi, nu e de mirare deoarece palatul a fost distrus şi refăcut, în stiluri diferite, de câteva ori în timpul celor 400 de ani de existenţă. Când camerele de luat vederi au pătruns înăuntru, am văzut mulţimea strânsă în faţa unui balcon închis, poziţionat la mijlocul faţadei, aşteptând apariţia zilei. Împăratul a ieşit după unele anunţuri. Oamenii au strigat „banzai”, care de obicei înseamnă că împăratul să aibă o viaţa lungă şi prosperă. Steagurile au început să fluture, mulţimea să se agite. Pe partea estică a palatului am observat, ca şi ceilalţi orăşeni de lângă mine, o curte plină de lanterne desenate de copii care transmit în fiecare an un mesaj de viaţă lungă şi prosperitate împăratului, după cum am aflat.

Am aflat câteva curiozităţi cu privire la împărat şi la sărbătoare. Să vi le spun? Hai, să nu vă las cu ochii în soare. Iniţial sărbătoarea era denumită "Tenchōsetsu" 天長節, dar după al doilea război mondial, noul guvern a denumit această sărbătoare "Tennō tanjōbi". Singura fiică a împăratului, prinţesa Sayako, s-a căsătorit cu un om obişnuit. Primul împărat al Japoniei a fost împăratul Jimmu care a urcat pe tron în 660 ÎCh. Cu privire la foştii împăraţi ai Japoniei, spre a fi onoraţi, zilele lor de naştere au fost asimilate altor sărbători. Spre exemplu împăratul Meiji, care a condus din 1867-1912, a avut ziua în 3 noiembrie, devenită acum ziua culturii. Împăratul Hirohitocare, 1926-1989, a avut ziua de naştere în 29 aprilie,transformată acum în Greenery Day. Împăratul actual are 75 de ani şi este al 125-lea împărat al Japoniei. Ziua împăratului este doar una din zilele din an în care palatul este deschis vizitatorilor, cealaltă fiind în 2 ianuarie când familia imperială salută mulţimea cu prilejul Anului Nou. Grădina interioară şi parcul din jurul reşedinţei sunt şi ele închise publicului. După cinci ore de stat în picioare, eram frânt şi tare fomist. Am decis să caut în cele din urmă un local care mă va adăposti pe toată perioada şederi mele aici. Ne vedem mâine sau când o fi. Doru Emanuel http://bluecappro.com/blog/2009/12/tenno_no_tanjoubi.html http://grou.ps/3e03/blogs/103504 http://www.carjunction.com/infoasp2/news_detail.asp?id=11 http://en.wikipedia.org/wiki/The_Emperor's_Birthday http://www.chiff.com/home_life/holiday/emperors-birthday.htm http://wiki.answers.com/Q/How_do_Japanese_people_celebrate_the_emperor's_birthday#ixzz1AXHwl0Cb www.consultants-japan.com/english/ URL: http://www.city.isumi.lg.jp/ (Japanese, Isumi City Website) URL: http://www.isumi-kankou.com/ (Japanese, Isumi City Tourism Division Website) URL: http://taitosakitodaiclub.web.fc2.com/ (Japanese, Taitousaki Toudai Club) http://www.pref.chiba.lg.jp/syozoku/b_kokusai_e/foreigner/mm_bk_201002_02.html http://en.wikipedia.org/wiki/Isumi,_Chiba http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:XFBlfblAKIUJ:animals.howstuffworks.com/mammals/porpoise-info.htm+porpoise&cd=7&hl=ro&ct=clnk&gl=ro http://www.tripadvisor.in/Tourism-g1021273-Isumi_Chiba_Prefecture_Kanto-Vacations.html http://asianorchidfarms.com/malaysia-m-14.html?sort=4a&page=1 http://www.duluthmnsistercities.org/cities/ohara-isumi/ http://en.wikipedia.org/wiki/Isumi,_Chiba